Pension challenge assigned to Court of Appeal Iași over Tribunal in negative jurisdictional conflict

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 22 februarie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, solicitând instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum şi obligarea pârâtei CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului profesional deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În motivare, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentinţa nr. 198 din 29 iunie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă - complet specializat în soluţionarea de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect principal cuantumul pensiei militare acordate şi datorate reclamantului ca urmare a trecerii în rezervă, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017. În esenţă, reclamantul critică faptul că plafonarea pensiei militare realizată odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 s-a realizat în baza unui act normativ ce prezintă vicii de neconstituţionalitate.

Chiar dacă reclamantul a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi a chemat în judecată doi pârâţi, autorităţi publice centrale în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială se determină prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată, care vizează restituirea diferenţei dintre pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi pensia plafonată, prin aplicarea ordonanţei de urgenţă apreciată de reclamant ca neconstituţională. Totodată, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, reclamantul nu urmăreşte doar acordarea unei despăgubiri în condiţiile particulare ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, scopul invocării excepţiei fiind acela de a obţine şi pe viitor, ca efect al admiterii excepţiei, un anumit mod de calcul al pensiei militare, dar şi un cuantum mai mare al acesteia, neplafonat ca în prezent.

În concluzie, petitele cererii de chemare în judecată şi scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate relevă că, în concret, cauza juridică a acţiunii şi obiectul său se raportează la cuantumul pensiei pe care reclamantul consideră că trebuie să o primească de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 şi pe viitor.

Potrivit art. 100, art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 223/2015, jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii soluţionându-se în primă instanţă de către tribunalele în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Conform art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea 304/2022, la data sesizării instanţei, aceasta abrogând prevederile Legii 304/2004). Or, potrivit art. 95 pct. 4 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competenţa materială, în primă instanţă, a tribunalului, prin secţia sau completul specializat în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale.

Curtea a arătat, de asemenea, că necompetenţa materială a instanţei este de ordine publică, raportat la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu art. 100, art. 101, art. 102, art. 104 din Legea nr. 223/2015, art. 95 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022.

Invocarea de către reclamant a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu este de natură a atrage competenţa materială, funcţională, a instanţelor de contencios administrativ, deoarece reclamantul nu urmăreşte prin cererea de chemare în judecată acordarea unei despăgubiri în sensul avut în vedere de legiuitor prin prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, ci stabilirea unui anumit cuantum al pensiei militare.

Pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă - completul specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1687 din 2 octombrie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că problematica ce se reţine în cauză privitor la competenţa de soluţionare a litigiului îşi găseşte rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecăţii.

Tribunalul a reţinut că reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017. Astfel, reclamantul a dedus judecăţii o acţiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unei O.U.G., ce atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Astfel cum s-a stabilit şi în minuta privind problemele de drept interpretate şi aplicate neunitar, în materia litigiilor de muncă şi a asigurărilor sociale, trimestrul II/2023, la nivelul Curţii de Apel Iaşi, într-o speţă asemănătoare, s-a însuşit cu unanimitate de voturi soluţia potrivit căreia se impune calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, competenţa materială de soluţionare a acţiunilor având ca obiect restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fundamentată ca despăgubire pentru vătămarea produsă printr-un act al Guvernului apreciat sau declarat neconstituţional revine instanţelor de contencios administrativ.

Mai mult decât atât, în minuta întâlnirilor preşedinţilor secţiilor specializate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ şi fiscal de la Bucureşti, 22 - 23 mai 2023 s-a dezbătut problematica instanţei competente să soluţioneze acţiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, dezbaterea purtându-se între competenţa Tribunalelor sau a Curţilor de Apel, strict în ceea ce priveşte secţia de contencios administrativ şi fiscal, nicidecum a secţiilor specializate în judecarea litigiilor de muncă.

Potrivit art. 9 alin. (1) Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

Raportat la situaţia premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi în existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea O.U.G. a cărei neconstituţionalitate se invocă, instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecăţii vizează materia prestaţiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluţie este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Tribunalul a subliniat şi calificarea juridică a cererii dată de reclamant, care a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ, motivarea şi temeiurile de drept fiind în sensul susţinerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanţa a reţinut că, potrivit principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, a obiectului şi a cauzei acestuia.

Este adevărat că, în baza principiului rolului activ, judecătorul are dreptul şi obligaţia să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, însă judecătorul nu poate schimba motivele de drept invocate de către reclamant, obiectul sau cauza juridică a acţiunii, cu privire la care acesta a înţeles să limiteze dezbaterile. Calificarea presupune aşadar fixarea denumirii legale din punct de vedere procedural unei cereri fundamentate corect în raport de situaţia de fapt şi nu o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul refundamentării acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 30 octombrie 2023.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.

(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

În consecinţă, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.