Administrative jurisdiction prevails over civil section for public works performance bond appeal.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în data de 4 noiembrie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIŞTE a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea obligaţiei de a constitui garanţia de bună execuţie aferentă contractului de execuţie lucrări nr. x/03.04.2019 la valoarea de 414.550,71 RON (respectiv 30% din valoarea finală a garanţiei de bună execuţie care a fost de 1.381.835,70 RON, reprezentând 10% din valoarea finală a contractului, fără T.V.A.), în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliţei de asigurare de garanţie seria x nr. x şi data expirării perioadei de garanţie de bună execuţie a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 şi data de 12.02.2026 (în condiţiile prevăzute de art. 12 din contractul de lucrări - garanţia de bună execuţie a contractului, coroborat cu art. 154 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; cu art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi cu art. I. punctul (2) din H.G. nr. 297/02.03.2022 privind modificarea şi completarea anexelor nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1/2018 pentru aprobarea condiţiilor generale şi specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziţie aferente obiectivelor de investiţii finanţate din fonduri publice); obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor moratorii, în conformitate cu prevederile art. 1.536 C. civ., precum şi obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 73 din 2 februarie 2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIŞTE şi a obligat pârâtele, în solidar, la executarea obligaţiei de a constitui garanţia de bună execuţie aferentă contractului de execuţie lucrări nr. x/03.04.2019 la valoarea de 414.550,71 RON, în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliţei de asigurare de garanţie seria x nr. x şi data expirării perioadei de garanţie de bună execuţie a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 şi data de 12.02.2026 şi a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din 16 mai 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de Contencios Administrat şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei secţii sau altui complet de judecată.

Conform art. 131 C. proc. civ., la primul termen de judecată în care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. De asemenea, potrivit art. 130 alin. (2) necompetenţa materială şi teritorială de ordin public trebuie invocată de păţi sau de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.

Competenţa funcţională este una de ordine publică, fiind reglementată prin norme imperative, cu caracter absolut, interesul stabilirii acestora fiind dat de asigurarea principiului specializării, menţinerea unui volum de muncă echilibrat între instanţe şi în cadrul acestora, între judecători, astfel încât trebuie respectate şi ocrotite inclusiv prin recunoaşterea beneficiului invocării excepţiei necompetenţei materiale procesuale atât din oficiu, de către instanţă, cât şi de către părţi (inclusiv de reclamantul care a înţeles să sesizeze instanţa, iar nu secţia sau completul specializat, reclamant căruia nu îi pot fi imputabile eventualele erori de calificare ori de repartizare), atât în procedura reglementată de art. 200 din C. proc. civ., cât şi la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 şi 131 din C. proc. civ.

Totodată, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Potrivit art. 8 din Legea 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Pentru a stabili dacă este competentă instanţa de contencios administrativ sau instanţa civilă de drept comun, trebuie stabilită natura litigiului, respectiv dacă este vorba de un litigiu legat de încheierea actului administrativ, inclusiv litigiul având ca obiect anularea unui contract administrativ sau este vorba de un litigiu care decurge din executarea contractelor administrative.

Analizând cererea de chemare în judecată, Curtea a constatat că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi A. S.R.L., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea obligaţiei de a constitui garanţia de bună execuţie aferentă contractului de execuţie lucrări nr. x/03.04.2019, la valoarea de 414.550,71 RON, în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliţei de asigurare de garanţie seria x nr. x şi data expirării perioadei de garanţie de bună execuţie a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 şi data de 12.02.2026, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor moratorii, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Curtea a reţinut că prezenta cauză a fost soluţionată de instanţa de fond, respectiv de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aceasta neavând secţii distincte, respectiv secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost analizată de judecătorul fondului ca un litigiu vizând executarea unui contract de achiziţie publică, prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează acest domeniu prin raportare la susţinerile invocate de părţi.

Or, fondul dreptului în această cauză nu îl reprezintă un litigiu ce se naşte în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ de achiziţie publică, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, ci se referă la executarea contractului încheiat între părţi, sens în care competenţa nu aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal, ci secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti.

Potrivit prevederilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, modificat prin Legea nr. 208/11.07.2022, forma în vigoare începând cu data de 10.09.2022, "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative (...) se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul".

În plus, apelul nu reprezintă o cale de atac specifică materiei contenciosului administrativ, deoarece potrivit deciziei RIL nr. 17/2017 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov cu privire la "interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac a apelului în materia contenciosului administrativ" pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Având în vedere că, începând cu data de 01.01.2019, în cadrul Curţii de Apel Ploieşti a fost reorganizată secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin înfiinţarea a două secţii distincte, respectiv secţia a II-a Civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, conform Hotărârii nr. 834 din 26.09.2018 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la obiectul prezentului litigiu, Curtea a apreciat că în speţă competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului împotriva sentinţei nr. 1106 din data de 28 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, revine secţiei a II-a Civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022*.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că pentru a stabili dacă este competentă instanţa de contencios administrativ sau instanţa civilă de drept comun, trebuie stabilită natura litigiului.

Curtea a reţinut că prezenta cauză a fost soluţionată de instanţa de fond, respectiv de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aceasta neavând secţii distincte, respectiv secţia a II-a Civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost analizată de judecătorul fondului ca un litigiu de contencios administrativ, respectiv un litigiu în materia achiziţiilor publice, legat de executarea unui contract administrativ de achiziţie publică.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 04.11.2022, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, forma în vigoare începând cu data de 10.09.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, modificată prin Legea nr. 208/2022, forma în vigoare începând cu data de 10.09.2022 "Art. 53 - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile.

(11) Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Împrejurarea că prezenta cauză reprezintă un litigiu de contencios administrativ rezultă şi din interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată prin decizia nr. 11/2023 pronunţată în recurs în interesul legii, care în paragrafele 71-73 a stabilit că necorelarea legislativă între art. 53 alin. (1) şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, după modificarea prin Legea nr. 208/2022, nu a ridicat însă probleme de interpretare şi nu a generat practică neunitară, instanţele dând prevalenţă intenţiei legiuitorului de modificare a competenţei în ceea ce priveşte litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice, fiind relevantă intenţia legiuitorului exprimată la momentul aprobării spre dezbatere a modificării art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 (competenţa de soluţionare în sarcina completurilor specializate în cadrul secţiei de contencios administrativ).

Totodată, prin Decizia nr. 11/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului."

Curtea mai reţine că asupra problemei de drept ce vizează competenţa materială procesuală şi specializată a instanţei învestită cu soluţionarea căii de atac s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18/17.10.2016, care în paragraful 164 a stabilit că "164. În mod corespunzător se păstrează această competenţă şi în căile de atac."

De asemenea, prin Decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a arătat în cuprinsul paragrafului 132 că "132. De altfel, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a mai reţinut deja şi prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond", iar în paragraful 130 s-au reţinut următoarele:

"130. Competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2) şi ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018), în cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale. În consecinţă, dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză ce intră în competenţa de soluţionare a acestora trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 24 octombrie 2023.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIŞTE a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. şi B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea obligaţiei de a constitui garanţia de bună execuţie aferentă contractului de execuţie lucrări nr. x/03.04.2019 la valoarea de 414.550,71 RON (respectiv 30% din valoarea finală a garanţiei de bună execuţie care a fost de 1.381.835,70 RON, reprezentând 10% din valoarea finală a contractului, fără T.V.A.), în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliţei de asigurare de garanţie seria x nr. x şi data expirării perioadei de garanţie de bună execuţie a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 şi data de 12.02.2026 (în condiţiile prevăzute de art. 12 din contractul de lucrări - garanţia de bună execuţie a contractului, coroborat cu art. 154 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice; cu art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi cu art. I. punctul (2) din H.G. nr. 297/02.03.2022 privind modificarea şi completarea anexelor nr. 1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1/2018 pentru aprobarea condiţiilor generale şi specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziţie aferente obiectivelor de investiţii finanţate din fonduri publice); obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor moratorii, în conformitate cu prevederile art. 1536 C. civ., precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 451 şi urm. C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 4 noiembrie 2022, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022.

În forma iniţială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competenţa instanţei de contencios administrativ toate "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ, se statua, în principiu, că "Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare".

Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competenţa fiind scindată între instanţele civile şi cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competenţa de judecare a proceselor şi cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanţelor civile, în timp ce instanţele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, doar în ceea ce priveşte "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor".

Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competenţa instanţelor civile "litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă".

În fine, prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competenţa instanţelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie şi la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (11) din acelaşi act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele şi cererile privind executarea contractelor s-au regăsit şi la alin. (1), şi la alin. (11) ale art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Se impune a se arăta şi că, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016. Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi "litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă" şi, de asemenea, a fost reglementată calea de atac a apelului la instanţa de contencios administrativ în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în primă instanţă, în soluţionarea "litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative", adică a litigiilor reglementate de art. 53 alin. (1).

În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice aparţine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a iniţiat procedura de achiziţie.

În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 11/2023: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului".

Totodată, se impune a se avea în vedere şi că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 a statuat în sensul că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.