Revision for contradictory judgments refused where appellate court explicitly applied res judicata

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de apelanta METROREX S.A. împotriva sentinţei civile nr. 10440 din 5 noiembrie 2021, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2019, având ca obiect "contestaţie la executare", în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L., B. şi C.; a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că: a fost admisă în parte contestaţia la executare, au fost anulate actele de executare din dosarul nr. x/2019 al BEJ Maximum şi executarea silită însăşi pentru suma de 486.140,99 RON, reprezentând debit şi cheltuieli de executare; a fost admisă în parte cererea de întoarcere a executării; a fost obligată intimata B. la plata către apelantă a sumei de 557.130,51 RON şi au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 1.800 RON, fiind obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 580 RON.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire B..

În motivarea cererii de revizuire, cu referire la incidenţa punctului 1 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta susţine că instanţa de apel - Tribunalul Bucureşti - prin decizia civilă a cărei retractare o solicită, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut şi, de asemenea, a dat mai mult decât s-a cerut.

În acest sens, revizuenta precizează că, prin memoriul de apel formulat de societatea Metrorex S.A., s-a criticat în esenţă sentinţa civilă nr. 10440/05.11.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 Părţile litigante în cauza anterior menţionată au fost societatea Metrorex S.A., în calitate de contestatoare şi A. S.R.L., în calitate de intimată.

Contestatoarea-apelantă a solicitat, în contradictoriu cu intimata Centrul de Consultanţă în Afaceri S.R.L., în principal "anularea executării silite înseşi şi a tuturor actelor de executare întocmite în cadrul acesteia, inclusiv a Somaţiei mobiliare din data de 01.07.2019 şi a încheierii BEJ Maximum de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 01.07.2019; în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de executare silită potrivit art. 670 alin. (2) C. proc. civ. teza finală, întoarcerea executării şi restabilirea situaţiei anterioare, în baza dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului proces".

Revizuenta precizează că, prin decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, Tribunalul Bucureşti a admis apelul declarat de societatea Metrorex S.A., a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte contestaţia la executare, a anulat actele de executare din dosarul nr. x/2019 al BEJ Maximum şi executarea silită însăşi pentru suma de 486.140,99 RON, reprezentând debit şi cheltuieli de executare. A admis în parte cererea de întoarcere a executării şi a obligat-o pe B., persoană fizică, intimată în cauză, la plata sumei de 557.130,51 RON. De asemenea, a compensat cheltuielile de judecată până la concurenţa sumei de 1.800 RON şi a obligat-o pe apelantă la plata sumei de 580 RON.

La data de 17.02.2023, apelanta Metrorex S.A. a solicitat introducerea în cauză, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a numitelor B. (fost asociat unic al societăţii intimate, aceasta fiind radiată în data de 16.08.2022) şi C. (fost asociat unic al societăţii D. S.R.L., între această societate şi intimata din prezenta cauză intervenind contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x/27.05.2022).

Mai arată revizuenta că, la solicitarea tribunalului, apelanta a depus note scrise, prin care a încercat să justifice calitatea procesuală pasivă a numitelor B. şi C., menţinându-şi temeiul juridic al cererii formulate, art. 78 C. proc. civ.

Din conţinutul notelor scrise rezultă că apelanta a înţeles să solicite introducerea în cauză a persoanei fizice motivat de faptul că asociatul unic (B.) este succesorul în drepturi şi obligaţii al persoanei juridice radiate din evidentele O.R.C.T.B., preluând atât activul, cât şi pasivul societăţii radiate din evidentele registrului comerţului, şi având îndatorirea de a răspunde pentru obligaţiile societăţii, sens în care a apreciat faptul că asociatul unic deţine calitate procesuală în cauzele în care este implicată societatea, aceeaşi motivare fiind expusă şi pentru C., care în calitate de fost asociat unic a preluat de la societatea D. S.R.L. patrimoniul acesteia.

Revizuenta precizează că a fost citată de instanţa de apel cu menţiunea "pentru a se discuta introducerea dvs. în cauză în temeiul art. 78 CPC" şi că, prin notele scrise formulate de apărătorul ales a arătat instanţei de apel, că nu se poate retine incidenţa prevederilor art. 78 C. proc. civ.

Cu ocazia soluţionării apelului, după încheierea dezbaterilor, cu ocazia deliberării, Tribunalul Bucureşti a considerat util a se stabili dacă a intervenit o transmitere a calităţii procesuale pasive către persoana fizică B., conform art. 38 C. proc. civ., deşi această chestiune nu a fost solicitată de către apelanta Metrorex S.A., nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii, principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.

Revizuenta susţine că, potrivit art. 38 C. proc. civ., calitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, iar în cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării (fuziune, divizare sau transformare), iar pe cea convenţională ca urmare a cesiunii de creanţă, a vânzării sau donării bunului litigios, a preluării datoriei.

A. S.R.L., intimata în cauza ce a format obiectul dosarului x/2019, nu s-a aflat niciodată în situaţia reorganizării prin fuziune, divizare sau transformare, societatea fiind dizolvată şi ulterior radiată, astfel încât transmisiunea legală nu putea fi reţinută.

Mai precizează revizuenta că, în cauză, nu a existat nici transmisiunea convenţională, apelanta însăşi făcând vorbire despre un contract de cesiune încheiat între A. S.R.L. şi C., şi nu cu B..

Ca atare, revizuenta arată că, potrivit dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios dedus judecăţii, reclamantul fiind cel care are obligaţia să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituind o chestiune de fond.

Efectul legal al dizolvării şi radierii societăţii din registrul comerţului, îl constituie pierderea personalităţii juridice şi implicit atributele acesteia: capacitatea de folosinţă, de exerciţiu şi patrimoniul.

Astfel, revizuenta susţine că, la data dizolvării şi radierii societăţii, potrivit înscrisurilor existente la dosar, în special a bilanţului final de lichidare, societatea nu avea în patrimoniu nici un bun, nu avea active şi nici pasive, astfel încât în calitate de asociat unic nu a preluat niciun bun din patrimoniul acesteia.

Creanţa Metrorex S.A., la plata căreia a fost obligată, s-a născut după radierea societăţii, mai exact la data de 14.07.2023, data pronunţării deciziei civile nr. 2082 A. La data radierii din evidentele O.R.C Bucureşti (16.08.2022), în sarcina societăţii intimate nu exista nicio obligaţie, astfel încât nu putea fi reţinută preluarea unei obligaţii viitoare în sarcina sa.

Mai susţine revizuenta că, odată radiată din registrul comerţului, societatea nu mai beneficiază de subiectivitate proprie, nu mai are o răspundere juridică proprie, calitatea de asociat unic a lui B. încetând odată cu dizolvarea şi radierea societăţii şi că asociaţii cu răspundere limitată nu răspund de datoriile societăţii dincolo de aportul lor la capitalul social. B. şi societatea sunt două subiecte de drept diferite, condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, singura situaţie în care ar fi putut fi antrenată răspunderea nelimitată a sa şi ar fi putut fi obligată la plata creanţei stabilită prin decizia a cărei revizuire o solicită, nefiind îndeplinite şi nici măcar invocate de apelantă.

Opinia instanţei de apel referitoare la preluarea întregului patrimoniu al societăţii, respectiv a drepturilor societăţii şi implicit a răspunderii pentru obligaţiile acesteia (în condiţiile în care la data radierii în sarcina societăţii nu exista vreo obligaţie), cu consecinţa transmiterii calităţii procesuale pasive persoanei fizice care a deţinut calitatea de asociat unic, contravine prevederilor art. 2371 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Mai arată revizuenta că, prin notele scrise depuse la dosar, a apreciat ca s-ar impune să se verifice de către instanţă corecta incidenţă a dispoziţiilor art. 38 C. proc. civ., însă, în ipoteza în care instanţa ar fi dorit să facă aplicarea acestor dispoziţii avea obligaţia să pună în discuţia părţilor acest aspect, să cunoască poziţia acestora faţă de modificarea intervenită, şi numai după ce ar fi cunoscut poziţia părţilor litigante, apărările şi dovezile administrate de acestea, ar fi putut trece la soluţionarea cauzei prin raportare la aceste dispoziţii legale.

Mai precizează revizuenta că, din dispozitivul deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, lipseşte în totalitate soluţia adoptată cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi că, procedând astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin raportare la prevederile art. 78 C. proc. civ.), atrăgând astfel incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, revizuenta arată că, la fila x a deciziei civile a cărei retractare o solicită, instanţa de apel a stabilit, fără echivoc, faptul că obiectul cauzei îl reprezintă contestaţia la executare formulată de Metrorex S.A. împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuţional nr. x/2019, contestaţie care nu vizează lămurirea titlului executoriu din prezenta cauză.

Revizuenta susţine că instanţa de apel, efectuând ea însăşi calculele, greşite din perspectiva modalităţii de aplicare a indicelui de actualizare INS, a metodei de calcul utilizate, şi a dobânzii acordate, a stabilit că societăţii Metrorex S.A. trebuie să i se plătească suma de 486.140,99 RON, reprezentând suma executată nelegal.

Precizează revizuenta că indicele de inflaţie şi metoda aplicată de judecătorii din apel sunt identice cu modalitatea de calcul expusă de apelantă în contestaţia la executare, metoda infirmată de 4 experţi contabili judicari.

Totodată, revizuenta arată că apelanta a solicitat, în total, obligarea intimatei Centrul de Consultanţă în Afaceri S.R.L. la plata sumei de 536.607,78 RON, instanţa de apel a anulat actele de executare din dosarul nr. x/2019 şi executarea silită pentru suma de 486.140,99 RON, reprezentând debit şi cheltuieli de executare, a obligat-o pe B., în calitate de persoană fizică, la plata sumei de 557.130,51 RON, toate acestea în condiţiile în care societatea intimată Centrul de Consultanţă în Afaceri S.R.L., a încasat cu titlu de diferenţă de actualizare suma de 327.863,48 RON.

În acest sens, revizuenta expune argumente referitoare la formulele de calcul pentru actualizarea unor valori utilizând Indicele Preturilor de Consum (exprimate procentual), concluzionând în sensul că instanţa de apel a acordat mai mult decât a cerut apelanta Metrorex S.A., calculul efectuat de magistraţii din apel, fiind total eronat.

Mai invocă revizuenta şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de persoanele fizice introduse în cauză, B. şi C., şi nici asupra excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a societăţii Centrul de Consultanţă în Afaceri S.R.L.

Din considerentele deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, astfel cum susţine revizuenta, rezultă că instanţa de apel a analizat sumar aspectele invocate de aceasta cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în dispozitivul deciziei nu se regăseşte soluţia adoptată cu referire la excepţiile invocate, nefiind respectate cerinţele impuse de dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta arată că decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, este contrară deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 şi încalcă forţa lucrului judecat a acesteia.

Revizuenta precizează că, prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, instanţă de recurs, a admis în parte cererea formulată de A. S.R.L. şi a obligat societatea Metrorex S.A. la plata sumei de 798.632,68 RON, la care se adaugă T.V.A., sumă ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective şi la care se calculează dobânda legală, de la data pronunţării deciziei, până la data plăţii efective.

Anterior pronunţării deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, instanţa de recurs Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 2304 din 19 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a reţinut că, pe cale convenţională, A. S.R.L. şi societatea Metrorex S.A. au stabilit de comun acord ca plata serviciilor aferente imobilelor suplimentare să se efectueze după apariţia Hotărârii de Guvern nr. 619/20.06.2012, recursul declarat de A. S.R.L. fiind admis, sentinţa recurată fiind casată în integralitate, cauza fiind reţinută spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia nr. 1401 din 21 martie 2019 (prima decizie) în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, această decizie fiind reanalizată şi reiterpretată de instanţa de apel -Tribunalul Bucureşti, stând la baza pronunţării deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023.

Revizuenta susţine că decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti în apel este vădit contrară deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, în ceea ce priveşte data de la care trebuie actualizată suma datorată cu indicele de inflaţie, puterea lucrului judecat a primei decizii fiind încălcată.

Revizuenta evocă dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în raport de care susţine că există elemente de contrarietate între decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

În acest sens, revizuenta arată că la fila x/6 din decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, Curtea de Apel a stabilit: "În concluzie, în raport de toate considerentele enunţate, Curtea reţine că reclamanta a prestat servicii de consultanţă pentru un număr de 61 imobile (...) suplimentar celor prevăzute în contractul nr. x/2009 amendat prin actele adiţionale nr. 1-4; că prestarea acestor servicii a fost efectuată extracontractual, reclamanta având speranţa legitimă că urma a fi încheiat un act adiţional între părţi, iar probele administrate confirmă că pârâtul a intenţionat încheierea unui astfel de act adiţional şi a făcut demersuri în acest sens; că serviciile prestate au fost materializate prin întocmirea şi predarea documentaţiilor cadastrale complete. În raport de aceste concluzii, devin aplicabile dispoziţiile art. 1345 noul C. civ. (...) Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul - art. 1084 C. civ..".

La fila x din decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, instanţa de apel - Tribunalul Bucureşti a decis: "Contrar susţinerilor intimatei însă, tribunalul reţine că prin titlul executoriu (n.n. Decizia nr. 1401/21.03.2019) s-a dispus ca şi actualizarea debitului cu indicele de inflaţie să se facă de la aceeaşi dată, 21.03.2019".

Revizuenta susţine că, prin titlul executoriu, nu s-a dispus ca şi actualizarea debitului cu indicele de inflaţie să se facă de la data de 21.03.2019, o asemenea menţiune neregăsindu-se în cuprinsul deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţate de instanţa de recurs - Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit revizuentei, opinia Tribunalului Bucureşti este în totală contradicţie cu considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019.

Revizuenta arată că obligaţia generală de reparare a prejudiciului este valabilă atât pentru raporturile civile extracontractuale, cât şi pentru cele contractuale şi că scopul actualizării este, din perspectiva creditorului, acela al reparării integrale a prejudiciului suferit prin neplata la scadenţă a creanţei.

Potrivit înţelegerii părţilor litigante, astfel cum susţine revizuenta, data la care a devenit scadentă creanţa este după apariţia H.G. nr. 619/20.06.2012.

Revizuenta precizează, de asemenea, că actualizarea, pentru a avea caracter compensatoriu şi pentru a păstra valoarea reală a obligaţiei băneşti, trebuie cuantificată prin raportare la momentul la care au fost prestate serviciile de către intimată la solicitarea expresă a apelantei-contestatoare, respectiv în anul 2012, fiind datorată de Metrorex conform propriei solicitări, "după apariţia H.G.", până la data plăţii efective.

Revizuenta precizează că societatea Metrorex S.A. a efectuat la data de 01.07.2019 două plăţi cu următoarea explicaţie: "conform calcul DTI", sumele achitate reprezentând în opinia experţilor judiciari (3 experţi judiciari specialitatea contabilitate) desemnaţi în faza de judecată a fondului, dosar nr. x/2019, "plată parţială".

Revizuenta apreciază că actualizarea cu rata inflaţiei nu poate fi calculată de la data la care hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu a fost pronunţată, întrucât ar fi încălcate dispoziţiile art. 628 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., sintagma aducerea creanţei la valoarea ei existentă în momentul stabilirii fiind edictată în scopul protejării intereselor creditorului.

Revizuenta evocă dispoziţiile art. 1.345 C. civ., susţinând că îmbogăţirea fără justă cauză a societăţii Metrorex S.A. nu se poate afirma că s-a produs la data pronunţării deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, de vreme ce aceasta a beneficiat de lucrările executate şi predate încă din data de 04.04.2012, conform procesului-verbal de predare-primire semnat de părţi, iar data plăţii a fost stabilită chiar de Metrorex S.A., ca fiind după apariţia Hotărârii de Guvern (H.G. nr. 619/20.06.2012). În aceste condiţii, creanţa la plata căreia a fost obligată societatea Metrorex izvorăşte din îmbogăţirea fără justă cauză, argumentele instanţei de apel - Tribunalul Bucureşti, fiind în totală contradicţie cu argumentele expuse de Curtea de Apel Bucureşti în decizia nr. 1401 din 21 martie 2019.

Revizuenta face, de asemenea, trimitere la art. 1084 C. civ. şi la decizia nr. 4426 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

În opinia revizuentei, din ipoteza reţinută de instanţa de apel, rezultă o situaţie ilogică şi în totală contradicţie cu decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, respectiv aceea că instanţa de recurs a făcut aplicarea prevederilor art. 1084 C. civ. pentru situaţia în care societatea apelantă Metrorex S.A. nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de plată stabilită în sarcina sa prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, benevol, o perioadă de timp nedeterminată, doar aşa putându-se explica incidenţa textului de lege precitat, cu referire la riscul devalorizării monedei naţionale.

În alte condiţii, astfel cum susţine revizuenta, în ipoteza achitării de bună voie a sumelor la plata cărora a fost obligată, iar societatea apelantă ar fi procedat la achitarea sumei în data de 22.03.2019 (a doua zi) sau imediat după pronunţare, aceasta având de altfel, obligaţia legală să achite de bunăvoie sumele datorate (art. 622 C. proc. civ.) întregul raţionament expus de Curtea de Apel Bucureşti apare ca fiind lipsit de sens.

Mai arată revizuenta, de asemenea, că la fila x din decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, Tribunalul Bucureşti a reţinut în mod eronat că: "Actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală au fost analizate împreună prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, ceea ce este şi logic".

La fila x din decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023, aceeaşi instanţă de apel a reţinut: "având în vedere inclusiv împrejurarea că actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală au fost analizate împreună (...) tribunalul reţine, (...) că şi actualizarea cu indicele de inflaţie a fost dispusă de la data pronunţării deciziei".

Totodată, Tribunalul Bucureşti a conchis asupra faptului că: "Nu era necesar să existe o menţiune expresă că actualizarea cu rata inflaţiei se impunea a fi făcută de la data pronunţării deciziei (pentru că o asemenea situaţie rezultă din dispozitivul titlului executoriu şi considerentele pe care se sprijină) ci, din contră, era o menţiune că actualizarea cu indicele de inflaţie se va realiza de la o altă dată".

Revizuenta consideră că aceste aspecte sunt în contradicţie cu considerentele şi dispozitivul deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti reţinând, la fila x: "Spre deosebire de dobândă, actualizarea are caracter compensatoriu şi urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti având ca finalitate aducerea creanţei la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele creditorului care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea vreo culpă, efectele devalorizării monedei". De asemenea, la fila x ultimul alineat, a dispus: "Aşadar, la suma datorată, urmează a se calcula dobânda legală", iar la fila x alin. (2):"(...) astfel încât dobânda legală nu poate fi acordată decât începând cu data pronunţării deciziei".

Ca atare, revizuenta apreciază că actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală nu au fost analizate de către instanţa de recurs "împreună", aşa cum a stabilit în mod eronat Tribunalul Bucureşti. Din analiza considerentelor reţinute în decizia nr. 1401 din 21 martie 2019 rezultă contrariul celor afirmate de instanţa de apel, actualizarea la inflaţie, fiind analizată separat de dobânda legală acordată, astfel încât nu se putea reţine ca şi dată de la care se aplică actualizarea cu inflaţia, data de 21.03.2019.

În concluzie, actualizarea cu indicele de inflaţie nu a fost dispusă de Curtea de Apel Bucureşti de la data pronunţării deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, puterea de lucru judecat (efectul pozitiv) a acestei decizii (titlu executoriu) fiind încălcată de Tribunalul Bucureşti prin decizia civilă nr. 2082 A din 14 iulie 2023.

Revizuenta susţine că instanţa de apel trebuia să ţină seama de dezlegarea dată asupra problemei deduse judecăţii, dând eficienţă prezumţiei de lucru judecat privind dezlegarea dată chestiunii litigioase.

Atâta vreme cât aspectul litigios (data de la care se aplica creanţei actualizarea cu inflaţia) a fost consemnat şi rezolvat în actul jurisdicţional anterior, indiferent că s-a făcut pe calea dispozitivului sau numai în considerente, înseamnă că el nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare proprii din partea instanţei, impunându-se noii judecăţi ca un "dat" ce nu poate fi ignorat.

Mai arată revizuenta că jurisprudenţa CCR a dat eficienţă efectului pozitiv al lucrului judecat, privind, atât dispozitivul, dar, mai ales asupra considerentelor (decizia nr. 495/25.06.2020, paragr. 18), iar CEDO a statuat în mod constant asupra imposibilităţii de a se contrazice hotărârile defînitive anterioare şi a necesităţii asigurării unei practici judiciare unitare (hotărârea în cauza Amurăriţei vs. România, s.a.).

Împrejurarea că instanţa de apel s-a considerat învestită cu o contestaţie la titlu, iar debitoarea Metrorex S.A. a precizat expres că a formulat contestaţie la executare, nu este de natură să permită încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat.

Sub un ultim aspect, revizuenta arată că Tribunalul Bucureşti, referitor la "cota TVA aplicabilă" a reţinut, în acord cu decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, că "este evident că trebuie avută în vedere cota TVA aplicabilă la data prestării serviciilor, deci în anul 2012, respectiv cea de 24 %" .

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 718 alin. (1) şi art. 509 şi următoarele din C. proc. civ. şi că, pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, cu care este legal învestită, şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunţate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanţa s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanţa de revizuire. Această condiţie se explică prin aceea că instanţa de revizuire, învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

Autoritatea de lucru judecat, respectiv efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 430-431 C. proc. civ., raţiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv.

În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în prezenta cerere de revizuire nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.

În speţă, revizuenta invocă efectul pozitiv, respectiv autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. METROREX S.A., astfel cum a fost modificată; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 798.632,68 RON, la care se adaugă T.V.A, sumă ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective şi la care se calculează dobânda legală, de la data pronunţării prezentei la data plăţii efective.

Înalta Curte reţine că în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, examinând apelul declarat de apelanta METROREX S.A., a ţinut cont de problemele de drept dezlegate prin decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, se observă că, în considerentele deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut, raportându-se la decizia nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, că: "Referitor la data calculării dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie, prin dispozitivul titlului executoriu s-a reţinut "(...) sumă ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective şi la care se calculează dobânda legală, de la data pronunţării prezentei la data plăţii efective". În considerente, Curtea a reţinut "În ceea ce priveşte data de la care urmează a se acorda, Curtea constată că, potrivit C. proc. civ., "creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată".

Or, până la pronunţarea prezentei decizii, reclamanta nici măcar nu a deţinut vreun titlu executoriu în baza căruia pârâtul să fi fost debitor pentru suma pretinsă; abia prin prezenta decizie se stabileşte obligaţia pârâtului la plata acestei sume, astfel încât dobânda legală nu poate fi acordată decât începând cu data pronunţării deciziei". De asemenea, referitor la actualizarea cu indicele de inflaţie a mai reţinut că "Spre deosebire de dobândă, actualizarea are caracter compensatoriu şi urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti având ca finalitate aducerea creanţei la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele creditorului care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea o culpă, efectele devalorizării monedei.

Dacă actualizarea la inflaţie are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei, fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul unei reparaţii a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda".

Totodată, decizia ce face obiectul cererii de revizuire reţine incidenţa dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.: " Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Totodată, reţinând puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - titlul executoriu -, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut: " Din aceste considerente, ca de altfel şi din dispozitivul titlului executoriu, este foarte clar că dobânda legală a fost acordată de la data pronunţării deciziei (21.03.2019), aspect care nu a fost contestat nici de creditoare ci, din contră, a fost calculată de la această dată inclusiv în cadrul executării silite.

Contrar susţinerilor intimatei însă, tribunalul reţine că prin titlul executoriu s-a dispus ca şi actualizarea debitului cu indicele de inflaţie să se facă de la aceeaşi dată, 21.03.2019.

Pentru a reţine astfel tribunalul reţine, în primul rând, că prin considerentele arătate Curtea de apel a reţinut foarte clar că obligaţia apelantului din prezenta cauză de plată a sumei de bani a fost stabilită abia prin decizia ce constituie titlul executoriu.

În al doilea rând, Curtea a reţinut expres că actualizarea cu indicele de inflaţie are "finalitatea aducerii creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei" Or, momentul stabilirii creanţei a fost cel al pronunţării deciziei, respectiv 21.03.2019, astfel că actualizarea cu indicele de inflaţie nu se poate face începând cu anul 2012.

În al treilea rând, actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală au fost analizate împreună prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, ceea ce este şi logic, din moment ce acestea au fost acordate în vederea reparării integrale a prejudiciului (cu titlu de lucrum cesans, respectiv damnum emergens). Or, din moment ce s-a stabilit că dobânda legală (o parte a prejudiciului) se acordă începând cu data de 21.03.2019, nu există niciun argument pentru a se considera că actualizarea cu indicele de inflaţie (cealaltă parte a prejudiciului) a fost acordată de la un alt moment, respectiv din anul 2012.

În al patrulea rând, contrar susţinerilor intimatei, această concluzie rezultă şi din interpretarea gramaticală a dispozitivului titlului executoriu. Astfel, instanţa a dispus "(...) sumă ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective şi la care se calculează dobânda legală, de la data pronunţării prezentei la data plăţii efective". În concret, împrejurarea că virgula a fost pusă după "dobânda legală", rezultă că ceea ce este după virgulă, respectiv data de când se calculează, se aplică pentru tot ce este înaintea virgulei, respectiv atât pentru actualizarea la data plăţii efective, cât şi pentru dobânda legală. Cu alte cuvinte, dacă ar fi apreciat că este datorată de la data pronunţării deciziei doar dobânda legală, atunci instanţa nu ar mai fi folosit virgula după "dobânda legală".

În acest context, având în vedere inclusiv împrejurarea că actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală au fost analizate împreună, ca daune interese de natură să asigure repararea integrală a prejudiciului suferit (atât pierderea suferită, cât şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul), tribunalul reţine, contrar susţinerilor intimatei, că şi actualizarea cu indicele de inflaţie a fost dispusă de la data pronunţării deciziei. Cu alte cuvinte, nu era necesar să existe o menţiune expresă că actualizarea cu rata inflaţiei se impunea a fi făcută de la data pronunţării deciziei (pentru că o asemenea situaţie rezultă din dispozitivul titlului executoriu şi considerentele pe care se sprijină) ci, din contră, era o menţiune că actualizarea cu indicele de inflaţie se va realiza de la o altă dată.

În concluzie, în acord cu apelanta, tribunalul reţine că şi actualizarea cu indicele de inflaţie trebuia realizată de la data pronunţării deciziei, respectiv 21.03.2019. Tribunalul subliniază că, în prezenta cauză, nu poate analiza dacă această soluţie din titlul executoriu este corectă sau nu (ci doar ce anume s-a dispus prin titlul executoriu), pentru că acesta se bucură de autoritate judecat, iar asemenea aspecte nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ..".

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în litigiul finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost analizată şi reţinută autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2015, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, instanţa de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către instanţa în faţa căreia s-a invocat acest aspect, aşa cum tinde să solicite revizuenta, aceasta fiind nemulţumită de modul în care curtea de apel a valorificat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte decizia anterioră nr. 1401 din 21 martie 2019.

Prin aceea că a analizat şi a dat eficienţă efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dezlegările oferite de instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 2082A din 14 iulie 2023 au intrat ele însele în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi contrazise.

Revizuenta îşi exprimă dezacordul faţă de decizia instanţei de apel supusă revizuirii, însă aspectele invocate nu pot fi cenzurate de instanţa învestită cu cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanţă de retractare, numai condiţiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 2082A din 14 iulie 2023.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache şi alţii c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 şi altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 1401 din 21 martie 2019 a fost supusă analizei instanţei în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 2082A din 14 iulie 2023, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Din moment ce instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii s-ar putea realiza exclusiv într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze asupra eventualei incidenţe a acestei instituţii, iar nu să cenzureze o judecată anterioară.

Prin cererea de revizuire formulată nu se urmăreşte retractarea unei decizii pronunţate cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat problema incidenţei dispoziţiilor art. 430 şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operaţiune evident nepermisă.

Prin urmare, din cele menţionate anterior, rezultă că în speţă nu este îndeplinită condiţia dedusă din dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi analizat autoritatea de lucru judecat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019. Constatând că intimata nu a depus la dosar dovezi cu privire la cheltuielile de judecată solicitate prin întâmpinare, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea formulată de intimata METROREX S.A. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 2082 A din 14 iulie 2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea formulată de intimata METROREX S.A. privind obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.