Peremption of cassation appeal due to procedural lapse during suspension of proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCSJ) declared the appeal in cassation dismissed by lapse (perimare), thereby upholding the lower court's decision to declare the initial appeal dismissed by lapse, which in turn validated the original first-instance judgment rejecting the opposition to forced execution. The dispute involved an opposition to enforcement based on a commercial instrument (bill of order), where the procedural history featured multiple suspensions of proceedings and a subsequent cancellation of a request to resume the case due to lack of proper stamping, leading to a gap in procedural activity. The Court relied on Articles 411, 416, and 422 of the Code of Civil Procedure, determining that the six-month period for procedural lapse had expired since the last valid procedural act (the suspension order of April 13, 2022, followed by the cancellation of the resumption request in March 2023), resulting in the automatic extinguishment of the appeal and the nullity of all subsequent procedural acts taken before the ICCSJ.
Legislator headnote
AI generatedart. 666 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 411 pct. 2 C. proc. civ, art. 181 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ; Peremption of cassation appeal due to procedural lapse during suspension of proceedings: În raport de art. 181 C. proc. civ., recurenta susţine că termenul de perimare se împlinea în ultima zi din ianuarie 2020, astfel că cererea de repunere pe rol a recursului la data de 13.01.2020 a fost înregistrată înainte de împlinirea termenului de 6 luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 19.11.2013 sub nr. x/2013, contestatoarea A. a formulat opoziţie la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 781/2013 din data de 11.11.2013 al executorului judecătoresc B., de către creditorul C., să se constate nulitatea biletului la ordin seria x nr. x emis la 04.03.2011 de către S.C. D. S.R.L. Botoşani, avalizat de oponentă, să se constate faptul că intimata creditoare este decăzută din drepturile de a acţiona împotriva contestatoarei, precum şi desfiinţarea actelor de executare emise în cadrul acestei proceduri de executare, respectiv a somaţiei emise în temeiul art. 666 C. proc. civ., precum şi a încheierii pronunţate de Judecătoria Botoşani în dosar nr. x/2013 la data de 18.09.2013 în şedinţa camerei de consiliu de la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 2685 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă acţiunea formulată de contestatoarea A., împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 781/2013 din data de 11.11.2013 al executorului judecătoresc B., de către creditorul C., ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a formulat cerere de apel.
Prin încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2018, pronunţată în dosar nr. x/2013, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 9 aprilie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2013, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta-contestatoare A. şi a menţinut măsura suspendării cauzei.
Împotriva încheierii din 9 aprilie 2019, contestatoarea a declarat recurs.
Prin încheierea de şedinţă din 28 iunie 2019, având în vedere lipsa părţilor şi faptul că niciuna nu a înţeles să solicite judecarea în lipsă, Curtea de Apel Sucava, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 411 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 aprilie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia civilă nr. 217 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2013, s-a constatat perimat recursul declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 aprilie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind următoarele:
Recurenta susţine că, prin încheierea din 28 iunie 2019, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 9 aprilie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi că încheierea de suspendare i-a fost comunicată la 11.07.2020.
În raport de art. 181 C. proc. civ., recurenta susţine că termenul de perimare se împlinea în ultima zi din ianuarie 2020, astfel că cererea de repunere pe rol a recursului la data de 13.01.2020 a fost înregistrată înainte de împlinirea termenului de 6 luni.
Ca atare, recurenta consideră că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 416 C. proc. civ.
Mai arată recurenta că, în raport de art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar, aşa cum a precizat, cererea de repunere a cauzei pe rol a fost formulată înainte de împlinirea termenului de perimare de 6 luni.
Recurenta invocă şi faptul că încheierea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept procesual, fiind incidente prevederile vechiul C. proc. civ., respectiv art. 248.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi în complet de filtru a dispus, prin încheierea din 13 octombrie 2021, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.
La 11 noiembrie 2021, recurenta a depus la dosar note scrise.
Prin încheierea din 23 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, a dispus admiterea în principiu a recursului declarat în cauză şi a stabilit termen de judecată la 13 aprilie 2022, cu citarea părţilor.
Prin încheierea din 13 aprilie 2022, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la 17 octombrie 2022, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol.
Prin încheierea din 1 martie 2023, cererea de repunere pe rol a cauzei a fost anulată, întrucât nu a fost timbrată, instanţa menţinând măsura suspendării judecării recursului.
La 4 octombrie 2023, intimata a formulat cerere de constatare a perimării cererii de recurs.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 15 noiembrie 2023.
Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 13 aprilie 2022, prin încheierea din 1 martie 2023 fiind anulată cererea de repunere a cauzei pe rol şi fiind menţinută măsura suspendării.
Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 13 aprilie 2022, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 15 noiembrie 2023.
În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 217 din 16 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 217 din 16 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.