Review claim split: material incompetence sustained, point 7 review rejected as tardy, point 8 review inadmissible.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-nilor. A. şi B.; a fost anulată cererea de recurs formulată de recurenta S.C. C. S.A., prin reprezentant A. şi administrator special B., împotriva încheierii din 24.10.2017 şi a încheierii din 25.10.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatele D.., lichidator judiciar al S.C. C. S.A., E.., lichidator judiciar al S.C. C. S.A., S.C. ICPE S.A., INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ BUCUREŞTI, G.D.R.F.P.B., în reprezentarea A.F.P. SECTOR 1, şi D.G.I.T.L. SECTOR 1.

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire C. S.A., prin administrator special B., şi A..

În motivarea cererii, au arătat că revizuentul A. este acuzat de către lichidatorii judiciari de acte frauduloase împotriva interesului creditorilor, cauza din dosarul asociat nr. x/2015 fiind disjunsă de judecătorul sindic, fără încheiere de şedinţă, din dosarul nr. x/2012.

Revizuenţii precizează că dezbaterile în cauză au avut loc la data 10.10.2017, în camera de consiliu, discuţie la care revizuentul A. a fost împiedicat să participe, deşi era parte în procedură şi avea dreptul de exprimare a opiniei, în contradictoriu cu lichidatorii judiciari.

Prin urmare, administratorul special, ing. B., care reprezenta interesele debitoarei la termenul din data de 10.10.2017, fiind desemnat de către A.G.A., potrivit dispoziţiilor legii, a arătat că lichidatorii judiciari nu respecta dispoziţiile Legii nr. 85/2006, care a fost aplicată în cadrul procedurii de faliment simplificat, după ce a analizat cererea lichidatorilor judiciari nr. 248/26.09.2017, depusă la data de 10.10.2017 la dosarul nr. x/2012, fără ca aceasta să fie înregistrată la Registratura secţiei a VII-a Civilă a Tribunalului Bucureşti. Prin această cerere, firmele de insolvenţă E. şi D. au solicitat instanţei ca, printr-o hotărâre pronunţată în secret în camera de consiliu, să dispună deturnarea de fonduri europene, prin stabilirea unui onorariu lunar pentru aşa numitul consorţiu de lichidatori judiciari ai societăţii debitoare, plătiţi din drepturile salariale din 2012 ale revizuentului A..

Revizuenţii precizează că judecătorul sindic a admis opinia lichidatorilor judiciari în dosarul nr. x/2012, deşi s-a prezentat situaţia de incompatibilitate în judecarea cauzei, faţă de cererea nr. x/26.09.2017. Astfel, cererea lichidatorilor judiciari a fost admisă, suma fiind plătită de Comisia Europeană direct în contul unic de insolvenţă al debitoarei sub pretextul că respectivul cont este pentru realizarea proiectului F. finalizat încă din anul 2012, anterior insolvenţei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Revizuenţii arată că, prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2023 (în realitate 9 mai 2023), Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a constatat că administratorul special, desemnat de A.G.A., ing. B., are calitatea de reprezentant al debitoarei, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 şi că, prin urmare, judecătorul sindic a dat o hotărâre potrivnică faţă de hotărârea nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

Sub un alt aspect, revizuenţii precizează că, de 10 ani de când a fost deschisă procedura de insolvenţă şi de faliment simplificat, lichidatorii judiciari au eliminat administratorul special şi niciodată nu au recunoscut desemnarea acestuia de către A.G.A. De asemenea, desemnarea administratorului special, ing. B., nu a fost comunicată la O.N.R.C. pentru a fi înregistrată, iar la şedinţa din 20.05.2023 (în realitate 9 mai 2023), lichidatorii judiciari, contrar realităţii, au afirmat că nu au invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al administratorului special B., deşi întâmpinarea anexată prezentei confirmă excepţia.

Sub aspect procedural, revizuenţii arată că, potrivit C. proc. civ. de la 1865, în prezenta cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi pct. 8, art. 323 alin. (2), art. 324, art. 326, art. 327, art. 328 şi următoarele, deşi în dosarul nr. x/2012, ar fi trebuit aplicate dispoziţiile C. proc. civ. din 2010 şi chiar cel din 2012, cu modificările ulterioare, dar Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au aplicat codul vechi de procedură.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi pct. 8, art. 323 alin. (2), art. 324, art. 326, art. 327, art. 328, coroborat cu art. 105, art. 148 - 151, art. 192, art. 194 - 195, art. 246 alin. (2), art. 247 alin. (4), art. 252 alin. (2), art. 273 vechiul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi pe art. 11 alin. (2), art. 19, art. 21 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 85/2006, precum şi pe dispoziţiile art. 969, art. 977 şi următoarele până la art. 985, art. 1385 şi art. 1386 din C. civ. vechi, precum şi pe dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. c) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, art. 116, art. 173 şi art. 179 din TFUE, pe decizia nr. 308/2016 a Curţii Constituţionale a României.

La 01.09.2023, Inspecţia Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti a comunicat instanţei că a pierdut calitatea de creditor în dosar, aceasta fiind preluată de ADMINISTRAŢIA SECTOR 1 a FINANŢELOR PUBLICE.

La 24.10.2023, s-a emis adresă către revizuenţi pentru ca aceştia să precizeze care este hotărârea pretins contradictorie şi dosarul în care a fost pronunţată.

La 31.10.2023, intimatele D. şi E., în calitate de lichidatori judiciari ai S.C. C. S.A. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 vechiul C. proc. civ. au invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 vechiul C. proc. civ. şi, în subsidiar, au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziţii legale. În ipoteza respingerii excepţiilor invocate, au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, iar în raport de art. 723 alin. (1) vechiul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 1081 vechiul Cod de procedură civilă au solicitat amendarea revizuenţilor cu amendă în cuantumul maxim pentru introducerea cu rea credinţă a cererii de revizuire.

Întâmpinarea a fost comunicată revizuenţilor în plic la 01.11.2023.

La 13.11.2023, revizuenţii au depus precizare la cererea de revizuire, arătând că hotărârea pretins contradictorie este încheierea de şedinţă din 9.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2012.

În temeiul art. 158 - 1591 alin. (4) C. proc. civ., coroborat cu art. 323 alin. (1) din acelaşi Cod, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., invocată de intimatele D. şi de E., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului C. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În raport de prevederile art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., "La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina (…)".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere", textul de lege introducând o normă de competenţă materială de ordine publică, imperativă, având în vedere şi specificul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare.

Raportând aceste dispoziţii procedurale la situaţia concretă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de revizuire a fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire.

Cum decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, aplicând regula de competenţă menţionată mai sus, rezultă că instanţa competentă material să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de D. şi de E., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului C. S.A. şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţii C. S.A., prin administrator special B., şi A. împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Analizând excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărîrii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri".

Având în vedere că horărârea pretins contradictorie este încheierea de şedinţă din 9 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2012, iar aceasta a fost comunicată revizuentului A. la 20 iunie 2023, aşa cum reiese din înscrisul aflat la fila x din vol. 22 al acestei instanţe, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire transmisă instanţei prin poştă electronică la 19 iulie 2023 este formulată în termen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Motivul de revizuire invocat şi precizat de revizuenţi în susţinerea cererii de revizuire vizează dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. de la 1865.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În speţă, revizuenţii au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, anularea deciziei deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în raport cu încheierea de şedinţă din 9.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2012, situaţie în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că încheierea, pretins potrivnică hotărârii atacate, a fost pronunţată ulterior acesteia, neputând fi astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârea atacată, câtă vreme hotărârea pretins potrivnică acesteia nici nu exista.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situaţie de faţă), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 326 alin. (3) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă, neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile de admisibilitate a revizuirii făcând inutilă cercetarea celorlalte şi ducând la soluţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac.

Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de D. şi de E., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului C. S.A.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţii C. S.A., prin administrator special B., şi A. împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Respinge excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii C. S.A., prin administrator special B., şi A. împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.