Annulment of cassation for failure to articulate valid legal grounds under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. prin administrator special a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro (453.770 RON), reprezentând creanţa datorată de pârât pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate prin antecontractul de cesiune părţi sociale nr. x din 10 august 2011, încheiat între părţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin adresa din 13 septembrie 2021, C. a arătat că a fost numită în calitate de administrator judiciar al reclamantei şi că înţelege să îşi însuşească acţiunea promovată de aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 2690 din 3 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro (în echivalent RON fiind suma de 453.770 RON) şi a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 1201 din 8 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac arată că decizia a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normei de drept material în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 1183 C. civ.. Susţine că reclamanta a fost de rea-credinţă deoarece a refuzat să continue negocierile şi să încheie actul adiţional de prelungire a termenului de plată, deşi recurentul achitase cea mai mare parte a debitului şi îşi exprimase intenţia să îl achite integral. Consideră că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 1492 alin. (2) C. civ. coroborate cu cele ale art. 397 alin. (3) C. proc. civ. şi apreciază că judecătorul ar fi trebuit să acorde un termen pentru executarea hotărârii.

Intimata nu a depus întâmpinare.

La termenul de la 14 iunie 2023, judecata cauzei a fost amânată, faţă de dispoziţiile art. 13 raportat la art. 222 C. proc. civ., având în vedere cererea de renunţare la mandat formulată de apărătorii recurentului-pârât.

Ulterior termenului de dezbateri de la 25 octombrie 2023, la 6 noiembrie 2023, recurentul-pârât a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol şi a invocat excepţia lipsei de obiect, faţă de faptul că a achitat integral suma solicitată de reclamantă.

Examinând cererea de repunere pe rol şi, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la cererea de repunere pe rol, având în vedere că recurentul a formulat această cerere la 6 noiembrie 2023, ulterior reţinerii cauzei în pronunţare, şi faţă de prevederile art. 400 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul va dispune repunerea cauzei pe rol în situaţia în care, în timpul deliberărilor, găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi, instanţa supremă urmează să respingă solicitarea recurentului întrucât părţile nu au vocaţia de a formula o astfel de cerere. Faţă de soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol şi având în vedere momentul la care a fost formulată, Înalta Curte nu va analiza excepţia lipsei de obiect şi nici celelalte solicitări ale părţii, formulate pe această cale.

Asupra recursului, instanţa supremă reţine că motivarea căii extraordinare de atac presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greşit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte constată că susţinerile pe care recurentul le subsumează acestui caz de casare nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate. Autorul căii de atac reia argumentele prezentate în faţa instanţei de apel şi arată că nu au fost respectate prevederile art. 1183 şi art. 1492 alin. (2) C. civ. coroborate cu cele ale art. 397 alin. (3) C. proc. civ.

Textele de lege care reglementează buna-credinţă în negocieri şi posibilitatea ca instanţa să stabilească un termen de plată, respectiv art. 1183 şi art. 1492 C. civ. sunt invocate omisso medio, fără a fi fost supuse analizei curţii de apel.

Aplicarea dispoziţiilor art. 397 alin. (3) C. proc. civ. a fost deja analizată de instanţa de prim control judiciar, care a urmărit cronologia desfăşurării negocierilor dintre părţi, stabilind deja situaţia de fapt asupra căreia nu se mai poate reveni în recurs.

Înalta Curte arată că, reiterând în conţinutul memoriului de recurs criticile formulate pe calea apelului, cărora instanţa devolutivă le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, recurentul nu formulează critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel, ci solicită, implicit, o judecare a acestuia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul-pârât nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 400 C. proc. civ., va respinge cererea de repunere pe rol, iar în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1201 din 8 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere pe rol.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1201 din 8 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2023.