Territorial competence in labor disputes against a court: application of alternative jurisdiction option under Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea Tribunalului Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi la plata dobânzilor legale aferente sumei solicitate, de la data naşterii dreptului, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 734 din 8 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că, din punct de vedere al competenţei teritoriale, cererea revine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul, ori locul de muncă reclamantul, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum şi că reclamanta este pensionară şi îşi are domiciliul în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj.

S-a mai reţinut şi că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză deoarece reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11 iulie 2023 sub acelaşi număr de dosar.

2. Prin sentinţa nr. 856/2023 din 28 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj şi Tribunalul Timiş, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei în vederea înaintării dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că reclamanta a îndeplinit funcţia de judecător la Tribunalul Gorj până la data de 21.11.2022, când a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării prin Decretul nr. 1319 din 21.11.2022.

S-a reţinut că cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Gorj, fiind astfel incidente prevederile art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Aceste norme reglementează un drept de opţiune al reclamantei care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, competenţa teritorială este alternativă, reclamanta având posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul său-Tribunalul Gorj şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. fiind de ordine privată, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Timiş, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 9 octombrie 2023 sub acelaşi număr de dosar.

3. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect cererea de obligare a pârâtului Tribunalului Gorj la calcularea si plata indemnizaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie şi a dobânzii legale aferente, de la data naşterii dreptului, respectiv data eliberării din funcţie prin pensionare, până la data plătii efective.

Reclamanta, domiciliată în jud. Gorj, a îndeplinit funcţia de judecător la Tribunalul Gorj, până la data de 21 noiembrie 2022, când a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării, prin Decretul nr. 1319 din data de 21 noiembrie 2022.

Aşa fiind, se reţine că reclamanta, fost judecător la data introducerii acţiunii - 14 decembrie 2022, a învestit Tribunalul Timiş cu un conflict de muncă, pârât în cauză fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, iar potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În raport cu aceste dispoziţii legale, având în vedere şi domiciliul reclamantei, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Se reţine că reclamanta avea calitatea de pensionar la data formulării acţiunii, prin urmare, nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte formulează însă observaţia că cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, Tribunalul Gorj având calitatea de pârât în cauză.

Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., în conformitate cu care, în cazul în care cererea este introdusă împotriva unei instanţe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aceste norme reglementează dreptul de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

Or, în caz de competentă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În alţi termeni, în toate cazurile de competenţă alternativă, reclamantul are dreptul să aleagă instanţa competentă iar, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea reclamantului nu poate fi cenzurată, prin introducerea acţiunii stabilindu-se în mod definitiv competenţa teritorială a respectivei instanţe.

În cauză, se constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea în condiţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Timiş, competenţa acestei din urmă instanţe de a soluţiona acţiunea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2023.