Competence to sue a court: application of special jurisdiction rules for claims against judicial institutions

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I Civilă - Litigii de Muncă la 14 decembrie 2022, în dosarul nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL GORJ obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 421/PI din 6 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia", context în care s-a apreciat că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Având în vedere că la momentul formulării acţiunii, reclamanta domicilia în circumscripţia Tribunalului Gorj, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 20 mai 2023, sub nr. x, iar în şedinţa publică din 5 octombrie 2023, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, rămânând în pronunţare pe acest aspect.

Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 942/2023 din 5 octombrie 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj, în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă - Litigii de Muncă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 23 octombrie 2023, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta A. - în calitate de judecător la Tribunalul Gorj, în prezent pensionară - a învestit Tribunalul Timiş cu soluţionarea litigiului având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Gorj, în calitate de ultim angajator, la calculul şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

Cauza dedusă judecăţii intră în categoria conflictelor de muncă, având ca obiect un drept rezultat din raportul de muncă pe care reclamanta, în calitate de judecător, l-a avut cu angajatorul Tribunalul Gorj, astfel că normele ce guvernează jurisdicţia muncii îi sunt aplicabile.

În conformitate cu art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii republicat, în forma în vigoare la data sesizării instanţei: (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

La art. 208 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social s-a prevăzut că tribunalul soluţionează în primă instanţă conflictele individuale de muncă, iar, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale evocate şi ţinând seama de natura litigiului şi domiciliul reclamantei, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.

Însă, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Astfel, în temeiul art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., în cazul în care cererea se introduce împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanţa ce ar fi competentă.

Curtea Constituţională a reţinut în paragraful 47 al Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, că «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. (...), că reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege».

Aceste considerente din decizia Curţii Constituţionale sunt aplicabile "mutatis mutandi" dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018; se observă că prin modificarea legislativă menţionată s-a reglementat situaţia juridică a instanţei ce are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză, prevederea nou introdusă cuprinsă în alin. (2)1 din art. 127 C. proc. civ. făcând trimitere la primele două alineate ale aceluiaşi articol, după caz.

Prin urmare, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Competenţa teritorială este astfel, alternativă, reclamanta având posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul său - Tribunalul Gorj şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, context în care reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune prin introducerea acţiunii la o instanţa de acelaşi grad cu instanţa căreia i-ar reveni în mod obişnuit competenţa de soluţionare a cauzei, sesizând Tribunalul Timiş, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

Dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că odată ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Timiş această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura dreptul de opţiune al părţii.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2023.