Recognition of statutory benefits for labor detachment service presumed via military record continuity where archival documentation is missing

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 16 decembrie 2003, reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 5162/1930 din 3 decembrie 2003, ca fiind nelegală și netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată i-a fost calculată incorect perioada pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, nefiind avută în vedere întreaga perioadă de stagiu militar, 3 iunie 1958 - 1 iunie 1960, efectuat în detașamente de muncă.

A menționat că, prin hotărârea a cărei anulare o solicită, i s-a recunoscut numai pentru perioada 3 ianuarie 1959 - 1 iunie 1960, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 135 din 27 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului D.I., a anulat hotărârea nr. 5162/1930 din 3 decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 3 iunie 1958 - 1 iunie 1960, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a efectuat întreg stagiul miliar în cadrul detașamentelor de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Astfel, pentru perioada 1 ianuarie 1959 - 1 iunie 1960 a fost luat în considerare certificatul nr. 48984 din 27 noiembrie 2003, emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale, pe baza căruia s-a fundamentat și hotărârea atacată. Pentru perioada 3 iunie 1958 - 31 decembrie 1958, instanța de fond a considerat că nu sunt motive pentru a fi supusă unui alt regim juridic, deoarece în livretul militar seria Be nr. 0005888, emis de Centrul militar al sectorului 2, nu sunt înscrise mențiuni privind eventuale mutații în timpul serviciului militar și nici nu se indică locul efectuării acestui serviciu. Neincluderea primei perioade de serviciu militar, în certificatul emis de Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale se datorează faptului că această direcție nu deține documente de evidență pentru anul 1958.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că și perioada 3 iunie 1958 - 31 decembrie 1958, trebuia să fie dovedită până la emiterea hotărârii atacate.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada menționată.

Potrivit mențiunilor efectuate în livretul militar seria Be nr. 1005888, emis de Centrul militar al sectorului 2, reclamantul a fost încorporat în data de 3 iunie 1958 și trecut în rezervă la data de 1 iunie 1960, fără a preciza locul efectuării stagiului militar.

Prin certificatul nr. 48984 din 27 noiembrie 2003, emis de Direcția Generală a Serviciului Muncii, s-a atestat că în registrele de evidență de la Detașamentele de muncă Hunedoara 3 M.I.G., Hunedoara nr. 87 M.I.G. și Hunedoara nr. 90 M.I.G., reclamantul figurează la Detașamentele de Muncă Hunedoara 3 M.I.G., de la 1 ianuarie 1959, până la 1 iunie 1960, când a fost lăsat la vatră cu stagiul militar complet satisfăcut, conform Decretului nr. 468/1957.

Este adevărat că acest certificat se referă numai la perioada de după 1 ianuarie 1959, dar aceasta se datorează faptului că Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale nu deține Registrul de la Detașamentele de muncă Hunedoara din anul 1958, așa cum i-a comunicat reclamantului, prin adresa nr. 48984 din 27 noiembrie 2003.

Împrejurările atestate prin certificatul menționat, urmează a fi, însă, coroborate cu livretul militar, în care nu este menționată vreo mutație sau schimbare în timpul stagiului militar efectuat între 3 iunie 1958 - 1 iunie 1960, astfel încât pe cale prezumției prevăzute de art. 1203 C. civ., se reține că reclamantul a efectuat stagiul militar în același sistem al detașamentelor de muncă, pentru că nu există nici un element care să justifice aplicarea unui regim juridic diferit perioadelor cuprinse între 3 iunie 1958 - 1 ianuarie 1959 și 1 ianuarie 1959 - 1 iunie 1960.

Așa fiind, se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul se vădește a fi nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 135 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2005.