Nullity of cassation appeal upheld for lack of statutory grounds; prior dismissal of land occupation payment claim stands.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant company's appeal on grounds of nullity, thereby upholding the Court of Appeal's decision and the lower court's dismissal of the claim for payment of 360,830.97 RON for alleged occupation of land by the respondent over 2017–2020. The dispute arose from the plaintiff's assertion of ownership/administration rights over the surface based on an expropriation decree, which the courts below found unproven. The High Court held that the appeal raised only issues of factual assessment and re-evaluation of evidence, not the strict illegality grounds required under Article 488 of the Civil Procedure Code, and that Article 489(2) mandates nullity where the stated grounds do not fit within the enumerated cassation grounds; it further rejected the formal invocation of the omission-of-reasons ground for lack of substantive development. Therefore, the appeal was annulled as inadmissible, leaving the appellate decision in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 22 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 559 C. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal upheld for lack of statutory grounds; prior dismissal of land occupation payment claim stands: The dispute arose from the plaintiff's assertion of ownership/administration rights over the surface based on an expropriation decree, which the courts below found unproven. The High Court held that the appeal raised only issues of factual assessment and re-evaluation of evidence, not the strict illegality grounds required under Article 488 of the Civil Procedure Code, and that Article 489(2) mandates nullity where the stated grounds do not fit within the enumerated cassation grounds; it further rejected the formal invocation of the omission-of-reasons ground for lack of substantive development. Therefore, the appeal was annulled as inadmissible, leaving the appellate decision in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for annulling the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă la data de 11 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2021, reclamanta SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 360.830,97 RON, aferentă perioadei septembrie 2017- august 2020, pentru suprafaţa de 463,96 mp, suprafaţă despre care reclamanta a susţinut că este ocupată de pârâtă, cu un depozit de cărbune (suprafaţa de 401,13 mp) şi un cântar amplasat pe suprafaţa de 62,83 mp.
Prin sentinţa nr. 140 din 13 decembrie 2022, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă.
A respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., luând act că pârâta îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 162/2023 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva sentinţei nr. 140 din 13 decembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.
Reclamanta SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta solicită instanţei de control judiciar să observe că decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apelului declarat, aceasta limitându-se la reiterarea motivării instanţei de fond deşi, în temeiul art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză.
De asemenea, se susţine că instanţa nu a analizat motivele de apel invocate, nedând astfel eficienţă juridică Decretului de expropriere nr. 614/1973 privind exproprierea, trecerea în proprietatea statului şi transmiterea unor imobile, autorizarea efectuării unor schimburi, precum şi scoaterea din producţia agricolă a unor terenuri.
În susţinerea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a preluat motivarea eronată a instanţei de fond, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de administrare, iar din probele administrate a rezultat că suprafaţa de 436,96 mp, ce face obiectul acţiunii nu poate fi identificat ca fiind inclus în Decretul de expropriere, iar ulterior s-a contrazis reţinând că suprafeţele ocupate sunt minime.
In susţinerea celor afirmate, se arată că instanţa nu a dat eficienţă juridică raportului de expertiză, înlăturând nemotivat concluziile acestuia, având în vedere că în concluziile raportului se arată cu certitudine că suprafaţa de 62,83 mp este ocupată în totalitate de societatea pârâtă.
În acest context, se susţine că nu s-a dat eficienţă prevederilor art. 557, art. 559 C. civ., întrucât instanţa nu a analizat Decretul de expropriere nr. 614/1973 din care reiese cu certitudine dreptul de proprietate al recurentei asupra suprafeţei de 463,96 mp, proprietate care reiese inclusiv din schiţele topografice depuse de aceasta la dosarul cauzei.
Având în vedere cele arătate, recurenta consideră că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului aşa cum a fost motivat, casarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea depusă la 16 august 2023, intimata pârâtă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei ca fiind temeinică şi legală.
La termenul din 2 noiembrie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.
Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt şi probatoriul administrat.
În raport cu aspectele criticate, se susţine că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apelului declarat, aceasta limitându-se la reiterarea motivării instanţei de fond, fiind totodată încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, cu privire la faptul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de administrare, iar din probele administrate a rezultat că suprafaţa de 436,96 mp, ce face obiectul acţiunii nu poate fi identificat ca fiind inclus în Decretul de expropriere.
În acest context, se constată că susţinerile ce vizează pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. este invocat doar în mod formal, având în vedere că nu s-au dezvoltat critici care să susţină faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar susţinerea faptului că instanţa nu a analizat criticile evocate de recurentă prin apelul declarat se apreciază că aceste aspecte nu echivalează cu o motivare în sensul celor prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
In ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta vizează nemulţumirea recurentei referitoare la faptul că instanţa de apel a reţinut că în cauză reclamanta nu a făcut dovada dreptului de administrare a terenului din litigiu, că terenul în litigiu nu face parte din Decretul de Expropriere nr. 614/1973 şi că recurenta nu are calitatea de proprietar al terenului, aspecte consemnate în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, asupra căruia reclamanta nu a formulat obiecţiuni.
In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greşit de către instanţa de apel, toate argumentele recurentei-reclamante reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către cele două instanţe, pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu referire la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că recurenta critică soluţia instanţei de apel doar în ce priveşte temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esenţă, reaprecierea probelor de către instanţa de recurs.
Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentei referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.
Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.
In consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată, context în care, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 162/2023 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. împotriva deciziei nr. 162/2023 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2023.