Annulment appeal rejected for failing to plead statutory nullity grounds in challenge to Constitutional Court referral denial

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, având ca obiect îndreptare eroare materială strecurată în decizia nr. 1252 din 19 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 591 din 14 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1* a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris.

În cuprinsul memoriului, contestatorul a formulat "denunţ penal" pentru săvârşirea infracţiunii de zădărnicie a instaurării ordinii constituţionale, faptă prevăzută de art. 397 C. pen., motivat de faptul că instanţele judecătoreşti resping constant cererile sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1), ale art. 397 C. pen. şi ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

Prin notele de şedinţă transmise prin e-mail, la 2 noiembrie 2023, contestatorul a invocat excepţia de neconformitate a Statului român cu Constituţia României şi cu ordinea publică de drept.

În ceea ce priveşte această excepţie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţia evocată, având în vedere că analiza contestaţiei în anulare a fost limitată la aspectele reglementate de dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., instanţa rămânând în pronunţare pe acest aspect.

Cu referire la aspectele sesizate de contestator prin înscrisul denumit "denunţ penal", Înalta Curte constată că acestea vizează, în realitate, elemente ataşate fondului cauzei, sens în care urmează a fi analizate în contextul cadrului procesual stabilit de art. 508, raportat la art. 503 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.

La termenul din 2 noiembrie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii contestaţiei în anulare şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Procedând la examinarea contestaţiei în anulare, instanţa supremă notează că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanţa de recurs respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.".

Prin urmare, admisibilitatea unei contestaţii în anulare, din perspectiva obiectului şi motivelor ce pot fi invocate, implică, pe de o parte, încadrarea hotărârii atacate în sfera celor prevăzute de norma legală sus-evocată, iar, pe de altă parte, încadrarea susţinerilor titularului demersului judiciar în una dintre ipotezele acestui cadru legislativ restrictiv, reglementate ca motive exclusive pentru această cale extraordinară de atac.

În speţă, instanţa supremă constată că prin contestaţia în anulare promovată, autorul căii de atac susţine nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva faptului că în cauză se impunea sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. pen., cererea sa fiind întemeiată.

Astfel, deşi în cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatorul A. a indicat încadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a dezvoltat susţineri care pot fi subsumate prevederilor evocate, având în vedere că aceste dispoziţii prevăd în mod expres condiţiile în care hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare.

În acest context, se reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii".

În raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că criticile astfel formulate nu pot face obiectul analizei pe calea contestaţiei în anulare, aceasta fiind exclusă din sfera căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru reevaluarea fondului pricinii, sens în care urmează ca Înalta Curte să facă aplicarea sancţiunii nulităţii, potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, contestaţia în anulare trebuia să cuprindă sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, aspect faţă de care instanţa supremă a reţinut că contestatorul nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, context în care urmează să facă aplicarea prevederilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ. şi să constate nulitatea contestaţiei în anulare.

Aşa fiind, pentru toate argumentele în fapt şi în drept care preced, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 506 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 591 din 14 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 591 din 14 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.1*.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2023.