Labor dispute over danger-pay allowance assigned to Bucharest Tribunal via claimant union's seat.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 6 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Federaţia Sindicală Hipocrat din România, în numele membrilor Sindicatului Unimedical Craiova: A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Dolj, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la calcularea şi plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de muncă, respectând cuantumul minim de 55% până la 85% din salariul de bază prevăzut de Legea nr. 153/2017 şi H.G. nr. 153/2018, începând cu data de 11.03.2020 şi pentru viitor, în sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective şi dobânda legală penalizatoare la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 153/2017, Hotărârea de Guvern nr. 153/2018, Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 2935 din 16 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de o organizaţie sindicală, respectiv de Federaţia Sindicală Hipocrat din România, în numele membrilor Sindicatului Unimedical Craiova, afiliat la Federaţia Sindicală Hipocrat din România, astfel cum reiese din adresa nr. x/13.09.2022 emisă de Sindicatul Unimedical Craiova.

De asemenea, prima instanţă de conflict a evocat Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precizând că, în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală (aceasta fiind denumirea generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în prezent art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

Totodată, a mai apreciat ca fiind relevante în cauza de faţă şi următoarele considerente ale deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale".

În continuare, evocând dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social:

"Sindicatele legal constituite se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale", prima instanţă de conflict a reţinut că printre membrii federaţiei reclamante se numără şi Sindicatul Unimedical Craiova, ce are sediul în Craiova, jud. Dolj (acesta apărând drepturile membrilor săi, angajaţi în cadrul pârâtei), iar prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului, şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie), se asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că, de cele mai multe ori, locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 30 mai 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 1708/2023 din 7 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului în vederea soluţionării conflictului de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanţă de conflict a evocat dispoziţiile art. 28 alin. (1)-(3) din Legea dialogului social nr. 367/2022, în vigoare la momentul formulării acţiunii, precum şi Decizia nr. 1/2013, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, reţinând că membrii de sindicat, salariaţi ai pârâtei, au împuternicit Federaţia Sindicală Hipocrat din România să formuleze în numele lor, acţiune în instanţă, a mai arătat că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 367/2022 nu disting în funcţie de tipul de organizaţie sindicală, iar potrivit art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, termenul "organizaţie sindicală" este denumirea generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală.

De asemenea, evocând anumite considerente ale Deciziei nr. 1/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţa a reţinut că Federaţia Sindicală Hipocrat din România a formulat acţiune în numele membrilor de sindicat menţionaţi în tabelele anexate acţiunii astfel că, în aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 367/2022, Federaţia Sindicală Hipocrat din România are calitate de reclamant.

Cu toate acestea, instanţa a statuat că, deşi Sindicatul Unimedical (ai cărui membri de sindicat sunt salariaţii-reclamanţi din prezenta cauză) este membru al federaţiei reclamante, această împrejurare nu este de natură să determine competenţa teritorială a instanţei de la sediul sindicatului, în condiţiile în care, din mandatul acordat, rezultă intenţia membrilor Sindicatului Unimedical de a li se promova acţiunea de către federaţia reclamantă.

Apreciind că trebuie să se acorde valenţă manifestării de voinţă a membrilor de sindicat care nu şi-au exprimat dorinţa de a formula acţiunea în instanţă prin acordarea unui mandat în acest sens sindicatului, ci prin acordarea unui mandat federaţiei la care este afiliat sindicatul ai cărui membri sunt, faţă de sediul reclamantei, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13 octombrie 2023, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect calcularea şi plata unui drept salarial (spor pentru condiţii deosebit de periculoase), formulată de Federaţia Sindicală Hipocrat din România, în numele unor membri de sindicat, angajaţi ai pârâtei.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (act normativ în vigoare la data introducerii acţiunii şi care a abrogat Legea dialogului social nr. 62/2011) şi statuările din Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

În concret, în pronunţarea regulatorului de competenţă, Înalta Curte urmează a avea în vedere că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

De asemenea, se cuvine menţionat că, în înţelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social (art. 1 pct. 8), organizaţia sindicală reprezintă o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială, iar, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din acelaşi act normativ (Legea nr. 367/2022), în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Totodată, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, aplicabilă şi în actualul context legislativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.

Cum, în înţelesul Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, organizaţia sindicală este o denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială, în condiţiile în care legiuitorul a recunoscut legitimare procesuală activă tuturor organizaţiilor sindicale, indiferent de denumire/formă de înfiinţare/asociere, interpretarea oferită prin decizia dată în recurs în interesul legii (nr. 1/2013) priveşte oricare organizaţie sindicală care introduce o acţiune în justiţie în numele şi pentru membrii unui sindicat şi care, astfel, dobândeşte calitatea de reclamant.

Prin urmare, în speţă, ceea ce prezintă relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale nu este sindicatul de care aparţin membrii în numele cărora s-a introdus o acţiune, ci organizaţia sindicală reclamantă, indiferent că este vorba de sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială care acţionează în numele membrilor unui sindicat afiliat unei astfel de forme de asociere, aceasta fiind, de altfel, şi interpretarea instanţei supreme care se desprinde inclusiv din considerentele deciziei 1/2013.

Aşadar, în interpretarea dată, instanţa supremă nu a statuat în sensul că se va ţine seama de sediul sindicatului indiferent de circumstanţe, ci interpretarea vizează însăşi calitatea de reclamant în care acţionează organizaţia sindicală, urmând ca, în stabilirea competenţei teritoriale, să se ţină cont de sediul respectivei organizaţii sindicale reclamante, indiferent că aceasta este un sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală sau uniune sindicală teritorială.

Totodată, se cuvine evidenţiat faptul că doar sindicatul are membri afiliaţi, în timp ce, potrivit art. 44 din Legea nr. 367/2022, federaţiile şi confederaţiile sunt forme de asociere ale sindicatelor/federaţiilor.

Însă, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, toate aceste organizaţii sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi, astfel încât, în litigiul pendinte, şi federaţia sindicală reclamantă are aceleaşi drepturi ca şi sindicatele ce fac parte din respectiva federaţie, putând acţiona deopotrivă, la cerere, în apărarea drepturilor şi intereselor membrilor sindicatelor asociate în respectiva federaţie.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că sediul Federaţiei Sindicale Hipocrat din România se află în municipiul Bucureşti, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.