Jurisdictional conflict resolved: ATM access case assigned to Odorheiu Secuiesc Court, Buzău Court's declination quashed.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 20.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a formulat, în temeiul art. 997 C. proc. civ., o cerere de emitere "ordonanţă preşedinţială-asigurare acces", în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., prin care a solicitat obligarea acesteia din urmă la asigurarea accesului angajaţilor băncii în vederea ridicării terminalului bancar nr. x amplasat în imobilul situat în mun. Buzău, strada x, nr. 1, judeţul Buzău, iar în cazul refuzului de a se conforma, să fie obligată societatea pârâtă la plata de daune moratorii în cuantum de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat, în principal, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, ca instanţă de la sediul social al pârâtului sau declinarea în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea excepţiei, a arătat că înţelege să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acţiunea exercitată de reclamantă nu este una imobiliară reală, care să atragă competenţa teritorială exclusivă.

Astfel, pârâta a arătat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, acţiunea exercitată este una imobiliară personală, fiind o obligaţie de a face, neevaluabilă în bani, referitoare la un imobil. De asemenea, a mai precizat că, între părţi, nu există un contract referitor la montarea/instalarea ATM-ului în imobil, astfel încât nu se poate susţine existenţa vreunui caz de competenţă teritorială alternativă.

Prin sentinţa civilă nr. 4093 din 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buzău, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâta B. S.R.L. şi a declinat cauza în favoarea instanţei competente, Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului cauzei.

Reţinând că, în speţă, cererea de chemare în judecată are ca obiect o obligaţie de a face, prima instanţă de conflict a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, a mai reţinut că părţile nu au ales o competenţă teritorială alternativă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, contractul de comodat nefiind încheiat cu societatea pârâtă şi nici nu s-a făcut dovada subrogării pârâtei în drepturile şi obligaţiile societăţii comodante decurgând din contractul de comodat.

Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale Judecătoriei Buzău şi, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la 28 septembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

La primul termen de judecată din 3 octombrie 2023, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău, invocată de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 2396 din 3 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a respins excepţia necompetenţei teritoriale formulată de pârâta B. S.R.L., ca fiind neîntemeiată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, ca instanţă competentă. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Odorheiu Secuiesc, a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionarea conflictului de competenţă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanţă de conflict a reţinut că reclamanta a învestit Judecătoria Buzău cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ., solicitând asigurarea accesului angajaţilor reclamantei în vederea ridicării unui terminal ATM amplasat în imobilul deţinut de pârâtă, invocând o conduită abuzivă şi cauzatoare de prejudicii din partea pârâtei şi că alegerea instanţei la care s-a îndreptat cererea s-a realizat în baza art. 113 alin. (1) pct. 9 raportat la art. 116 C. proc. civ., conform celor menţionate în răspunsul la întâmpinare.

De asemenea, a mai reţinut că, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău raportat la prevederile art. 107 C. proc. civ., pretinzând că reclamantul a avut în vedere dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., în opinia sa, neaplicabile, iar Judecătoria Buzău a reţinut spre soluţionare excepţia invocată de pârâtă şi, însuşindu-şi argumentele pârâtei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Reţinând că, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cauze, este obligată să procedeze la verificarea propriei competenţe, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., cea de-a doua instanţă de conflict a conchis în sensul că, faţă de argumentele invocate deja de părţi, nu este competentă teritorial pentru a judeca prezenta cauza.

În susţinerea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere că dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. fac trimitere la regulile prevăzute de art. 107-121 C. proc. civ., ce reglementează competenţa teritorială a instanţelor şi, luând în considerare că a fost învestită cu o acţiune în obligaţie de a face derivând dintr-un fapt pretins ilicit, a apreciat că operează competenţa teritorială alternativă instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 107 C. proc. civ., reclamanta având, potrivit art. 116 C. proc. civ., opţiunea între două instanţe deopotrivă competente.

Astfel, reţinând că, odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa, cea de-a doua instanţă de conflict a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâtă, sens în care a declarat competentă Judecătoria Buzău pentru soluţionarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 9 octombrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Potrivit art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

De asemenea, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

În speţă, Înalta Curte constată că, pentru soluţionarea cererii cu care au fost învestite instanţele de judecată, C. proc. civ. nu instituie o competenţă teritorială exclusivă, circumscrisă cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117-121 C. proc. civ.

În atare condiţii, fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, eventuala nesocotire a ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în faţa primei instanţe sesizate.

În cauză, pârâta a înţeles să invoce, prin întâmpinare, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău, declinarea de competenţă fiind pronunţată ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială a primei instanţe sesizate.

După declinare, eventuala neregularitate procedurală săvârşită prin dezînvestirea primei instanţe putea fi invocată numai de partea interesată, în speţă de reclamantă, faţă de caracterul relativ al excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte reţine că, în mod nelegal, cea de-a doua instanţă a procedat la verificarea propriei competenţe raportat exclusiv la excepţia necompetenţei teritoriale a altei instanţe, ridicată de pârât în faţa primei instanţe de conflict, iar apoi a respins această excepţie în mod explicit, deşi aceeaşi excepţie fusese admisă, prin hotărâre nesupusă niciunei căi de atac, de instanţa în faţă căreia a fost invocată.

Prin urmare, fiind în situaţia unei competenţe teritoriale relative, Judecătoria Odorheiu Secuiesc nu numai că nu putea lua în proprie analiză excepţia de necompetenţă asupra căreia s-a pronunţat însăşi instanţa în faţa căreia a fost ridicată, dar nici nu o putea invoca din oficiu.

Reţinând, aşadar, că, în aceste condiţii, cea de-a doua instanţă de conflict nu mai putea să se dezînvestească în mod legal, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.