Creditor's execution application assigned to Ploiești Court on IGI-certified debtor domicile; negative jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti în data de 26.05.2023, sub nr. de dosar x/2023, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviinţarea executării silite, prin toate modalităţile prevăzute de lege, în temeiul contractului de credit nr. x din 28.05.2021, la cererea creditoarei B. S.A împotriva debitorului C..

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 651 alin. (3) şi art. 666 C. proc. civ.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 29 mai 2023, instanţa a dispus emiterea unei adrese către petentul B.E.J. A. cu menţiunea de a comunica o copie a buletinului debitorului sau codul numeric personal al acestuia, având în vedere că din verificările efectuate reiese că cel indicat în cerere este greşit.

La 31 mai 2023, petentul a dat curs solicitării instanţei.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 31 mai 2023, instanţa a dispus revenirea cu adresă către petent pentru aceleaşi motive arătate anterior, sens în care a stabilit termen la data de 09.06.2023.

La termenul din 09.06.2023, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3965 din 9 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din verificările efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., a rezultat că debitorul C. nu figurează cu domiciliul în România.

De asemenea, a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc solicită încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare care, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Constatând totodată că, din verificările O.N.R.C. efectuate, la data sesizării organului de executare, sediul creditoarei se afla în Bucureşti, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată din oficiu.

În consecinţă, a admis excepţia invocată din oficiu şi, în temeiul dispoziţiilor art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul B.E.J. A., privind pe creditoarea B. S.A şi pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În urma declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti în data de 4 iulie 2023.

La primul termen de judecată din 15 septembrie 2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei invocate din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 5329 din 15 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a evocat dispoziţiile art. 666 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ. şi, constatând că, la data sesizării organului de executare, debitorul, cetăţean străin, avea drept de rezidenţă, adresa din România fiind în Ploieşti, judeţul Prahova, instanţa a apreciat că revine Judecătoriei Ploieşti competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de executare, în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, adresa debitorului din România.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 27 septembrie 2023.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru următoarele argumente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu constând într-un contract de credit la cererea băncii creditoare împotriva unui debitor persoană fizică.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce priveşte domiciliul debitorului.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Instanţa de executare la care face referire art. 666 C. proc. civ. este cea care se determină conform art. 651 C. proc. civ., prin luarea în considerare a domiciliului/sediul debitorului.

În motivare, prima instanţă de conflict a reţinut că, din verificările efectuate în baza D.E.P.A.B.D., rezultă că debitorul C. nu figurează cu domiciliul în România.

Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reţine că, la solicitarea instanţei, petentul a depus certificatul de înregistrare emis de Inspectoratul General pentru Imigrări Prahova (I.G.I. Prahova), aflat la dosar Judecătoria Ploieşti, care atestă faptul că titularul său are un drept de rezidenţă înregistrat pe teritoriul României.

În acest context, se cuvine menţionat că un astfel de document se eliberează persoanelor care au cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene pentru a dovedi dreptul de rezidenţă în România.

În concret, conform respectivului certificat emis de Inspectoratul General pentru Imigrări Prahova (I.G.I. Prahova) valabil în perioada 11.09.2018-10.09.2023, debitorul este cetăţean german, cu drept de rezidenţă pe teritoriul României (cu adresă în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova).

De altfel, aceleaşi date de identificare ale debitorului (CNP, adresă, datele certificatului de înregistrare) din documentul aflat la fila x, transmis de petentul B.E.J. A. la solicitarea Judecătoriei Ploieşti, se regăsesc şi în contractul de credit pentru persoane fizice nr. x din 28.05.2021, depus de petent odată cu cererea de încuviinţare a executării silite (a se vedea dosar Judecătoria Ploieşti - Condiţiile contractuale Secţiunea A: Aspecte specifice art. /pct. 1 - Elementele de identificare ale părţilor Contractului).

Aşa fiind, se constată că prima instanţă de conflict s-a rezumat la a se raporta la o interogare a bazei de date DEPABD pe baza unui C.N.P. care nu corespunde celui indicat de petent, toate acestea în condiţiile în care, la solicitarea aceleiaşi instanţei, petentul a depus şi dovezi suplimentare constând în certificatul de înregistrare nr. x al persoanei debitoare (valabil la data sesizării organului de executare), emis de I.G.I. Prahova, care atestă dreptul de rezidenţă al titularului său pe teritoriul României, document oficial în care este menţionat acelaşi CNP al debitorului indicat în cererea de încuviinţare a executării silite şi care, de altfel, corespunde şi cu cel menţionat în contractul de credit care reprezenta titlul executoriu, alături de celelalte elemente de identificare ale persoanei fizice debitoare (seria şi numărul actului de identitate/certificatului de înregistrare, data eliberării, adresa x din România, Ploieşti/jud. Prahova).

În concluzie, având în vedere art. 90 alin. (1) C. civ. şi că, la data sesizării organului de executare, domiciliul/reşedinţa debitorului se afla în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.