Jurisdictional conflict over railway maintenance penalties under public procurement law resolved by assigning case to tribunal at contracting authority's seat

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 01.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.840,23 RON reprezentând penalităţi de întârziere sub forma daunelor interese calculate în baza art. 12.1 din contractul de execuţie lucrări, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că, între reclamantă şi pârâtă, a fost încheiat contractul nr. x/06.09.2019 privind "Lucrări de întreţinere şi reparaţie linii CF: înlocuire de traverse de lemn cu traverse de beton pe linia 300 I, între staţiile CF Predeal-Timişu de Sus Hm-Dârste, între km 152+161-158+089 şi pe linia 300 II între staţiile CF Predeal-Timişu de Sus Hm-Dârste, între km 155+730-159+472-LOT 1", în baza Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale şi a H.G. nr. 394/2016 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, prin procedura de licitaţie deschisă.

S-a mai arătat că, potrivit art. 12.1 din contractul de execuţie lucrări, în cazul în care, din vina sa exclusivă, pârâta nu reuşeşte să îşi execute obligaţiile asumate prin contract, reclamanta are dreptul să calculeze penalităţi reprezentând 0,025% pe zi de întârziere faţă de graficul de execuţie din valoarea lucrărilor nerealizate, acestea neputând depăşi cuantumul asupra căreia sunt calculate. În temeiul dispoziţiilor contractuale anterior evocate, reclamanta a emis factura fiscală nr. x/16.06.2020 în cuantum de 5.840,23 RON reprezentând daune, sub forma penalităţilor de întârziere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194, art. 453 C. proc. civ., art. 1270 alin. (1), art. 1350 C. civ. şi celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 305/C din 30 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016, actul autorităţii contractante este definit ca fiind orice act, orice operaţiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de legislaţia în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziţia directă care intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, în accepţiunea primei instanţe de conflict, competenţa de soluţionare a cauzei nu se determină în raport cu Legea nr. 101/2016, ci cu Legea nr. 554/2004, care, în art. 8 alin. (2) teza finală prevede că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

În aceste condiţii, constatând că valoarea obiectului cererii principale deduse judecăţii, raportat la prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., precum şi sediul pârâtei, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cauza a fost înregistrată la 10 aprilie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 6467/2023 din 23 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Î.C.C.J., în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că, prin acţiunea de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5840,23 RON reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în temeiul contractului de execuţie lucrări, încheiat prin procedura de licitaţie deschisă.

În continuare, a reprodus definiţia contractului de achiziţie publică conform art. 3 lit. l) din Legea nr. 98/2016, privind achiziţiile publice, în vigoare la data încheierii contractului, acesta fiind contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una ori mai multe autorităţi contractante, care are ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Totodată, reţinând calitatea reclamantei de autoritate contractantă, în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016, cea de-a doua instanţă de conflict a constatat că natura prezentului contract este de achiziţie publică, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile de drept material de la data încheierii acestuia, evocând în acest sens dispoziţiile art. 53 alin. (1), (11) şi (12) din Legea nr. 101/2016, precum şi prevederile art. 68 din Legea nr. 101/2016.

De asemenea, a mai reţinut că, în verificarea competenţei materiale a instanţei, potrivit art. 24 şi art. 25 C. proc. civ., normele de competenţă sunt norme de procedură care se aplică în funcţie de data sesizării instanţei, iar nu în funcţie de data încheierii contractului, astfel că, în accepţiunea instanţei, respectivul contract litigios, încheiat la momentul la care era în vigoare Legea 101/2016, are natura de contract de achiziţie publică, iar pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţa se raportează la normele de procedură de la data sesizării instanţei cu prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv 01.08.2022.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 68 din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 53 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, cea de-a doua instanţă de conflict a constatat că Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competent să judece prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27 septembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În speţă, se constată că, între reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, în calitate de achizitor şi pârâta A. S.R.L., în calitate de executant, a fost încheiat Contractul de execuţie lucrări nr. x/06.09.2019, având ca obiect "Lucrări de întreţinere şi reparaţie linii CF: înlocuiri de traverse de lemn cu traverse de beton pe linia 300 I, între staţiile CF Predeal-Timişu de Sus Hm. -Dârste, între km 152+161-158+089 şi pe linia 300 II, între staţiile CF Predeal-Timişu de Sus Hm. -Dârste, între km 155+730-159+472-LOT 1".

Totodată, se reţine că respectivul contract (nr. x din 06.09.2019 aflat la dosar fond Tribunalul Braşov), de care se prevalează reclamanta, a fost încheiat în baza Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale şi a H.G. nr. 394/2016 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, prin procedura de licitaţie deschisă, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluţionate conform Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (01.08.2022).

Cum, în litigiul pendinte, reclamanta a solicitat penalităţi de întârziere în baza art. 12.1 din Contractul de execuţie lucrări nr. x/06.09.2019, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii 01.08.2022):

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, însă, faţă de opţiunea reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov de a sesiza instanţa de la sediul social al acesteia (din Municipiul Braşov, astfel cum se regăseşte în Certificatul constatator generat la 20.06.2022 aflat la dosar Tribunalul Braşov), competenţa aparţine secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, aceasta fiind, de altfel, şi înţelegerea părţilor, astfel cum reiese din cuprinsul art. 24 din contract.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.