Competence conflict resolved by assigning jurisdiction to the Tribunal of the prosecutor's place of work for wage discrimination claims

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 06.05.2022, sub numărul de dosar x/2022, reclamanţii A. şi B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare, stabiliţi în anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13, de la data intrării în vigoare a actului normativ învederat şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârşirii faptei prin care au fost discriminaţi, respectiv data recunoaşterii drepturilor salariale în favoarea colegilor lor, prin pronunţarea hotărârii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 33/R/17.09.2019 a Curţii de Apel Cluj (prin care o astfel de cerere a fost admisă în favoarea colegilor lor) şi până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 137/2000, art. 14 C.E.D.O., O.G. nr. 13/2011 şi celelalte dispoziţii legale invocate în acţiune, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/17 februarie 2014, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/2019, decizia civilă nr. 722 din 23.02.2010 pronunţată de Î.C.C.J., Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale.

Prin sentinţa nr. 1434 din 25 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reţinut că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanţii aveau calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, iar din interpretarea coroborată a prevederilor art. 127 C. proc. civ., instanţa a statuat că reclamanţii au obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, raportat la dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

Totodată, a evocat şi Decizia nr. 290/2018, prin care Curtea Constituţională a decis că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Faţă de această situaţie, prima instanţă de conflict a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi, având în vedere că această instanţă se află în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, învecinată cu Curtea de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 22 decembrie 2022, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 825/2023 din 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Iaşi, excepţie invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea acestuia, sens în care a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut că, în speţă, reclamanţii deţin funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.

Constatând că, în cauza de faţă, activitatea reclamanţilor nu se desfăşoară în cadrul Tribunalului Suceava sau a Curţii de Apel Suceava şi nici a vreunei instanţe inferioare acestora, iar, pe de altă parte, nici Judecătoria Fălticeni, Tribunalul Suceava şi nici Curtea de Apel Suceava nu au calitatea de pârâte, astfel încât reclamanţii să fie puşi în situaţia ca litigiul să fie judecat de aceeaşi instituţie care are şi calitatea de parte în dosar, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că art. 127 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

În plus, a mai statuat că nu este aplicabilă nici Decizia Curţii Constituţionale nr. 558/2014, invocată de prima instanţă, întrucât este anterioară modificării textului legislativ prin Legea nr. 310/2018, iar dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., având caracter derogator de la normele de competenţă specifice materiei, nici nu pot fi interpretate extensiv, mai ales în contextul în care legea prevede şi alte instituţii prin care pot fi invocate eventualele motive de bănuială legitimă cu privire la imparţialitatea instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11 septembrie 2023, sub numărul de dosar x/2022

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Suceava şi Tribunalul Iaşi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect plata unor drepturi salariale solicitate de către reclamanţi, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Faţă de obiectul acţiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, competenţa materială revine în primă instanţă tribunalului.

Cât priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste prevederi legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Totodată, se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când persoanele mai sus amintite au calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care acestea îşi desfăşoară activitatea.

Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.

Prin urmare, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi nu este de competenţa judecătoriei, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Totodată, se reţine că aceasta nu poate fi determinată nici în conformitate cu art. 127 alin. (2)-(21) C. proc. civ., instanţa de judecată competentă să soluţioneze cauza neavând calitate de pârâtă în dosar.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 (actul normativ aplicabil la data introducerii acţiunii), conform căruia "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Prin urmare, având în vedere că locul de muncă al reclamanţilor este în Fălticeni, judeţul Suceava, rezultă că Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.