Extraordinary appeal inadmissible in administrative contract litigation governed by exclusive appeal under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată expediată prin poştă la 11 martie 2022, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 15 martie 2022, sub numărul x/2022, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 245.025 de RON, conform Dispoziţiei obligatorii nr. GLR-IEF 365/28.10.2019 (emise în urma acţiunii de control/inspecţiei efectuate de A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Galaţi Serviciul Inspecţie Economico-Financiară Galaţi, având ca obiective respectarea prevederilor legale în atribuirea, încheierea şi derularea contractelor în perioada 01.01.2011-21.12.2015) şi a cheltuielilor de judecată efectuate în proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 C. civ.

La termenul din 7 iunie 2022, instanţa a pus în discuţie, invocând din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile în soluţionarea prezentului litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 2025 din 7 iunie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Tribunalului Constanţa la 17 iunie 2022, sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa civilă nr. 1120 din 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a Civilă a respins integral cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R.’’ S.A., reprezentată prin Sucursala Regională de Căi Ferate Constanţa, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca efect al împlinirii termenului de prescripţie extinctivă. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea societăţii pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A.- Sucursala Regională CF Constanţa a formulat apel, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei extinctive.

La primul termen de judecată din 15.03.2023, Curtea, prealabil discutării altor aspecte, pentru a stabili normele de drept aplicabile în prezenta cauză, a constatat că, raportat la temeiul de drept răspundere civilă contractuală şi faţă de împrejurarea că toate contractele au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 şi 55 Legea nr. 101/2016, în vigoare la data formulării acţiunii.

Totodată, a reţinut că prezenta cale de atac a fost declarată în mod corect apel şi în termenul legal de 10 zile, deşi prin sentinţa primei instanţe s-a menţionat că termenul pentru declararea apelului este de 30 de zile de la comunicare.

Prin decizia civilă nr. 25 din 15 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., reprezentată prin Sucursala Regională de Căi Ferate Constanţa, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.R.L. Totodată, a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 5000 de RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii, la 31 mai 2023, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. - Sucursala Regională CF Constanţa a formulat, în temeiul art. 483, 486, 488 pct. 8 C. proc. civ., recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului întrucât izvorul juridic obligaţional al pretenţiilor deduse judecăţii în prezenta cauză este reprezentat de 6 contracte de achiziţie publică încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între reclamantă, în calitate de autoritate contractantă şi intimata-pârâtă în calitate de executant, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 101/2016, cauza dedusă judecăţii se soluţionează în condiţiile prevăzute de acest act normativ, sens în care a indicat dispoziţiile art. 53 alin. (11) şi art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016. De asemenea, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Faţă de întâmpinarea ce i-a fost comunicată, la 26 iulie 2023 recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a susţinut că decizia atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, formulând, totodată, şi apărări pe fondul cauzei.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanta a formulat pretenţii ca urmare a inspecţiei economico-financiare desfăşurate de către A.N.A.F. Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi ce a avut ca obiect verificarea respectării prevederilor legale în atribuirea, încheierea şi derularea a 6 contracte de execuţie lucrări în perioada 01.01.2011-21.12.2015, încheiate între C.F.R. şi pârâta A. S.R.L., precum şi controlul ulterior asupra modului de fundamentare şi justificare a sumelor primite de la bugetul general consolidat al statului.

Contractele de lucrări ce au fost supuse analizei inspecţiei economico-financiare au avut ca obiect execuţia de lucrări de reparaţie cale ferată, fiind încheiate între reclamantă, în calitate de autoritate contractantă şi societatea pârâtă, în calitate de executant, în temeiul Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

Întrucât autoritatea care a efectuat inspecţia economico-financiară a constatat că, în executarea celor 6 contracte de execuţie lucrări, C.F.R. a făcut plăţi nelegale din alocaţii bugetare/fonduri proprii în sumă de 179.413 RON, a dispus ca operatorul economic C.F.R. Sucursala de Căi Ferate să întreprindă toate demersurile de recuperare a sumei mai sus arătate de la executantul lucrărilor S.C. A. S.R.L., la care urmează a se adăuga accesorii în sumă de 65.612 RON.

Astfel, reclamanta din prezenta cauză a solicitat, pe cale judecătorească, plata acestor sume, sens în care a introdus pe rolul Tribunalului Constanţa acţiunea ce face obiectul litigiului pendinte.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu decurge din executarea unor contracte administrative (a celor 6 contracte de execuţie lucrări încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006), fiind soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă prin sentinţa nr. 1120 din 13 octombrie 2022, împotriva căreia reclamanta a formulat apel, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a Curţii de Apel Constanţa.

De asemenea, se constată că, la termenul din 15 martie 2023, instanţa de apel a stabilit normele de drept aplicabile în cauză, reţinând că, în raport de temeiul de drept (răspundere civilă contractuală) şi faţă de împrejurarea că toate contractele au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 şi 55 din Legea nr. 101/2016, în vigoare la data formulării acţiunii. Totodată, a reţinut şi că reclamanta a declarat în mod corect apel în termen de 10 zile, deşi prin sentinţa primei instanţe s-a menţionat că termenul pentru declararea apelului este de 30 de zile de la comunicare.

Aşadar, având în vedere că, la momentul formulării acţiunii (11.03.2022), era în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în considerarea prevederilor art. 69 alin. (2) din acest act normativ, potrivit căruia "dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare", în speţă, este aplicabilă Legea nr. 101/2016.

În concret, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanţe - 11.03.2022):

"Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, potrivit art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanţe - 11.03.2022):

"(31) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (…)".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanţei de apel (nr. 25 din 15 martie 2023) este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (11.03.2022).

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R.’’ S.A. - Sucursala Regională CF Constanţa împotriva deciziei civile nr. 25 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R.’’ S.A. împotriva deciziei civile nr. 25 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.