Inadmissibility of appeal against final decision in annulment proceedings and suspension of enforcement specific to execution disputes.

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 04.10.2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata creditoare C. S.A., au formulat contestaţie la executare, prin care au solicitat anularea somaţiei nr. x/2013 din 17.09.2019, desfiinţarea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a adreselor de înfiinţare a popririlor nr. 546/2013 din 17.09.2019 şi desfiinţarea executării silite însăşi.

Cererea, astfel formulată, a fost completată la 07.11.2019 cu un nou capăt de cerere, având ca obiect întoarcerea executării silite, prin care contestatorii au solicitat restabilirea situaţiei anterioare executării, în sensul obligării intimatei C. la restituirea sumei de 65.794,42 RON, consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc în perioada martie 2016- octombrie 2019, precum şi a tuturor sumelor realizate până la data ridicării popririlor înfiinţate la care se adaugă dobânda legală, respectiv suma de 1644,84 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2585/13.12.2019, Judecătoria Tecuci a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.

Prin sentinţa civilă nr. 1108/29.08.2020, Judecătoria Adjud a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de contestatori, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Adjud şi Judecătoria Tecuci, a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Galaţi pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 41/F/20.10.2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.

În acest context, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 04.01.2021, sub nr. x/2019*.

La data de 16.11.2020, pe rolul Judecătoriei Adjud a fost înregistrată, sub nr. x/2020, şi cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata creditoare D. S.A. prin care, pe calea contestaţiei la executarea silită însăşi, a solicitat desfiinţarea executării silite însăşi ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013 înregistrat la B.E.J. E. şi anularea tuturor actelor de executare silită subsecvente încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 343 din data de 16.05.2013.

În dosarul menţionat, la 10.01.2021 şi la 22.02.2021, contestatorul a depus două cereri modificatoare, prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/2013 din data de 08.09.2020, emis de B.E.J. E. şi a actelor de executare silită subsecvente şi, totodată, întoarcerea executării silite, cerând obligarea F. S.A., reprezentantul şi colectorul de sume din executarea silită în România al intimatei, la plata sumei de 15.878,25 RON.

Prin încheierea de şedinţă din 02.03.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Adjud a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu şi a dispus trimiterea dosarului în vederea conexării la dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 874/11.06.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Adjud a calificat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocate prin întâmpinare, în dosarul nr. x/2019, ca apărări de fond; a admis în parte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată prin întâmpinare în dosarul nr. x/2019, în ceea ce priveşte motivele de contestaţie la executarea silită însăşi; a respins ca tardivă contestaţia la executarea silită însăşi formulată în dosarul nr. x/2019; a respins, în rest, ca neîntemeiată, contestaţia la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2019, a respins ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite formulată în dosarul nr. x/2019; a admis excepţia tardivităţii modificării contestaţiei la executare formulată în dosarul nr. x/2020; a respins ca tardiv formulate motivele de contestaţie invocate la data de 18.01.2021 prin cererea de modificare a contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2020; a calificat excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare în dosarul nr. x/2020 ca o apărare de fond, a admis în parte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată prin întâmpinare în dosarul nr. x/2020, în ceea ce priveşte motivele de contestaţie la executarea silită însăşi, a respins ca tardivă contestaţia la executarea silită însăşi formulată în dosarul nr. x/2020; a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de intimata D. S.A. în dosarul nr. x/2020 şi a respins, în rest, contestaţia la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2020 şi cererea de întoarcere a executării silite ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 17.08.2021, contestatorul a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii şi admiterea cererii de întoarcere a executării silite pentru toate sumele distribuite în dosarul de executare nr. 546/2013.

Prin decizia civilă nr. 497 din 7 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 874 din 11.06.2021 pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-contestatoare B. şi intimata C. S.A.; totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei C. S.A. Bucureşti privind obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 19 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. S.A. şi D. S.A., schimbarea în tot a deciziei civile nr. 497/07.12.2021 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 şi, pe cale de consecinţă, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 874/11.06.2021 a Judecătoriei Adjud, iar, în rejudecare, admiterea contestaţiilor la executare formulate în dosarul nr. x/2019 la care a fost conexat dosarul nr. x/2020.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La 14.02.2022, revizuentul a depus cerere de completare a cererii de revizuire cu motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.. La aceeaşi dată, revizuentul a depus şi cerere de restituire a sumei de 16.790 RON de către executorul judecătoresc, solicitând soluţionarea acesteia ulterior celei de revizuire.

La termenul de judecată din 17 martie 2022, conform încheierii de şedinţă de la acea dată, instanţa a constatat terminată cercetarea judecătorească, iar în baza art. 392 C. proc. civ. a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor, reţinând cauza în pronunţare.

Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a dispus amânarea pronunţării la data de 24.03.2022.

Prin decizia civilă nr. 140/2022 din 24 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia netimbrării cererii de completare a motivelor de revizuire invocată de intimată; a anulat cererea de completare a motivelor de revizuire ca netimbrată; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii accesorii privind restituirea sumei de 16.790 RON invocată de intimată şi a respins cererea accesorie ca inadmisibilă; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ca rămasă fără obiect; a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 497 din 07.12.2021 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii C. S.A. şi B..

Împotriva încheierii din 17.03.2022 şi a deciziei nr. 140/24.03.2022 pronunţate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2022, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei nr. 140/2022 şi reţinerea cauzei spre judecare pe fondul cauzei. În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, intimata-pârâtă C. S.A. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat, cu referire la excepţia inadmisibilităţii recursului arătând că hotărârea supusă revizuirii este una definitivă, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., revizuentul nu are deschisă calea de atac a recursului.

La termenul de judecată din 16.11.2022, Curtea de apel a respins solicitarea recurentului de recalificare a căii de atac declarate în cauză. De asemenea, la aceleaşi termen de judecată, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului prin prisma dispoziţiilor art. 718 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (5) C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 278/R din 16 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil recursul promovat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 17.03.2022 şi a deciziei civile nr. 140/24.03.2022 pronunţate de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.

La data de 29.12.2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 278/R/16.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2019, solicitând anularea deciziei contestate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că invocă nelegala citare a C. S.A. Bucureşti, absenţa intimatei C. S.A. Bucureşti de la judecarea cauzei începând de la prima instanţă şi până la recurs, eroarea materială produsă la schimbarea dosarului nr. x/2019 şi eroarea materială produsă la înlocuirea intimatei C. S.A. cu C. S.A. De asemenea, a mai invocat şi eroarea materială produsă la judecarea recursului faţă de sediul procesual ales al intimatei pârâte C. S.A. Bucureşti.

În drept, au fost invocate prevederile art. 503, art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ. şi art. 634 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 33/R din 15 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondată excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată prin întâmpinare; a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata C. S.A. prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 278/R din 16.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei instanţei pronunţate în calea de atac a contestaţiei în anulare, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 33/R din 15 februarie 2023 pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 3 iunie 2023, recurentul a depus la dosar o cerere de suspendare a executării silite din dosarul de executare nr. 546/2013, întemeiată pe dispoziţiile art. 719 alin. (1) şi (4) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 16 şi 22 din acelaşi Cod. În dovedire, a anexat încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, pronunţată la 10.01.2013 de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2012.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării silite, invocată din oficiu, precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A., Înalta Curte reţine următoarele:

1. Cererea de suspendare a executării silite din dosarul de executare nr. 546/2013, întemeiată pe dispoziţiile art. 719 alin. (1) şi (4) pct. 1 C. proc. civ. este inadmisibilă pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 719 alin. (1) din C. proc. civ., "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. (...)"

În conformitate cu art. 719 alin. (4) pct. 1 din C. proc. civ., "Suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară dacă hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu".

Având în vedere că ambele texte pe care recurentul şi-a întemeiat cererea de suspendare reglementează ipoteze ale suspendării executării silite în cadrul contestaţiei la executare, se impune precizarea că o astfel de cerere se formulează în faţa instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, în acest sens fiind dispoziţiile art. 719 C. proc. civ. care fac vorbire de "instanţa competentă" coroborate cu dispoziţiile art. 714 C. proc. civ. care fac vorbire de "instanţa de executare" şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care definesc instanţa de executare drept judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Recurentul nu a formulat o cerere de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 484 C. proc. civ., ci o cerere de suspendare a executării silite specifică contestaţiei la executare, cerere care nu poate fi formulată/reiterată direct într-un recurs împotriva deciziei pronunţate în contestaţie în anulare.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării silite formulată de recurentul A..

2. Cu referire la excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Aşadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", cât şi un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

În speţă, autorul prezentului demers judiciar a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare.

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Obiectul contestaţiei în anulare a fost reprezentat de decizia nr. 278/R din 16 noiembrie 2022, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Galaţi.

Raportat la prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea judecătorească atacată pe calea contestaţiei în anulare, respectiv decizia nr. 278/R din 16 noiembrie 2022, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Galaţi, este definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel încât, nici hotărârea dată în contestaţie în anulare, respectiv decizia civilă nr. 33/R din 15 februarie 2023, nu poate face obiectul căii extraordinare de atac a recursului.

În consecinţă, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 33/R din 15 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte C. S.A. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, Înalta Curte reţine că, deşi prin notele scrise au fost solicitate cheltuieli de judecată, intimata, prin avocat, a depus doar împuternicire avocaţială, fără a ataşa, odată cu notele scrise sau ulterior, eventuale dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată în cauză.

Cum intimata-pârâtă C. S.A. nu a făcut dovada existenţei cheltuielilor de judecată pretinse, conform art. 452 C. proc. civ., până la data închiderii dezbaterilor, cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării silite.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 33/R din 15 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.