Civil revision petition dismissed for failure to meet statutory grounds under Article 509 CPC, lacking substantive legal defects

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

Prin decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a reţinut că, deşi a invocat, în mod formal şi necircumstanţiat, incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 503 C. proc. civ., contestatoarea nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, cazul concret de contestaţie în anulare incident în cauză, iar motivele de fapt formulate prin cererea de exercitare a căii de atac nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute în art. 503 C. proc. civ., contestatoarea formulând, în realitate, critici cu privire la modul în care instanţa de apel, în rejudecarea fondului cauzei, a stabilit, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, precum şi cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel la situaţia de fapt astfel stabilită.

Contestatoarea A. a formulat cerere de îndreptare/lămurire/completare a deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022, făcând trimitere la o serie de articole din Constituţia României, solicitând să se dea prevalenţă garanţiilor convenţionale şi să se constate că această cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea fundamentală pentru a se menţine prestigiul justiţiei.

II. Soluţia instanţei. Hotărârea recurată.

Prin decizia nr. 761 din 29 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea formulată de petentă.

III. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuenta A., invocând, în drept, în mod generic, prevederile art. 509- 513 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, fără a face referiri concrete la hotărârea atacată, revizuenta a susţinut, în esenţă, că toate cererile pe care le-a dedus judecăţii au rămas nesoluţionate, iar excepţiile de neconstituţionalitate invocate au fost ignorate, ceea ce a condus la obstrucţionarea accesului său la justiţie, impunându-se intrarea în legalitate.

În opinia revizuentei, aceasta rezultă din compararea soluţiilor adoptate şi cererile deduse judecăţii sau înscrisuri ale instanţei, în lumina textelor de lege invocate.

În concluzie, revizuenta solicită a se constata că soluţiile din cauza/cauzele în discuţie s-au materializat, fără tăgadă, prin interzicerea accesului la actul de justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24.07.2023, sub nr. x/2023.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Dispoziţiile art. 509 din C. proc. civ., menţionate de revizuentă ca temei de drept al cererii sale, stipulează că: (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă,11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

În raport cu aceste prevederi, cererea de revizuire exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită, concluzie care este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac reglementat prin dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

În cauza de faţă, prin cererea de revizuire, revizuenta şi-a exprimat în principal nemulţumirea cu privire la judecăţi anterioare, într-o manieră lipsită de claritate, fără a aduce critici concrete asupra deciziei civile contestate.

Ca atare, din examinarea criticilor formulate, fără legătură directă cu hotărârea contestată, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa vreunuia din motivele de revizuire care, potrivit art. 509 C. proc. civ., să îndreptăţească instanţa să aprecieze asupra aplicabilităţii acestui text de lege.

Aspectele invocate nu se circumscriu, aşadar, motivelor de revizuire reglementate de art. 509 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin acestea se tinde să se obţină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispoziţiilor incidente în raport cu circumstanţele de fapt şi de drept ale acesteia, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea revizuirii.

Or, analiza aspectelor de fapt şi de drept privind fondul cauzei, excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a revizuirii, restrânsă la motivele expres şi limitativ reglementate de C. proc. civ.

În soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat [...]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23 - 24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale precitate, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea unei revizuiri întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 761 din 29 martie 2023, formulată de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 761 din 29 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2023.