Inadmissibility of revision for contradictory decisions within the same litigation file and lack of negative res judicata effect

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

La data de 16.10.2013, contestatoarea A. S.A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu intimaţii CABINET DE AVOCATURĂ B. şi C. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună respingerea cererii de înscriere în tabelul suplimentar al creanţelor a creanţei creditoarei Cabinet de Avocatură B. în rangul solicitat şi înscrierea acesteia în rang de creditoare chirografară, sub condiţie suspensivă şi respingerea cererii de înscriere în tabelul suplimentar a creanţei creditoarei C. S.R.L. în rangul solicitat şi înscrierea acesteia în rang de creditoare chirografară, conform art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006.

La data de 16.10.2013, contestatoarea A. S.A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu intimatul D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună respingerea cererii de înscriere în tabelul suplimentar al creanţelor formulată de creditorul D. în cuantumul şi rangul pretins, în subsidiar, constatarea intervenirii prescripţiei dreptului de a mai pretinde plata pentru perioada 01.10.2009 - 30.08.2010 şi diminuarea sumei pretins datorate în conformitate cu aceasta, precum şi înscrierea acesteia la rangul de creanţă chirografară, şi nu salarială.

La data de 16.10.2013, contestatoarea A. S.A. a depus contestaţie în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se respingă cererea de înscriere în tabelul suplimentar al creanţelor formulată de către S.C. E. S.R.L., iar în subsidiar diminuarea sumei pretins datorate în conformitate cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.

La data de 18.10.2013, contestatoarea A. a depus contestaţie în contradictoriu cu intimata F. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună respingerea cererii de înscriere în tabelul suplimentar a creanţei creditoarei F. S.R.L. în rangul solicitat şi înscrierea acesteia în rang de creditoare chirografară, sub condiţie suspensivă, conform art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 şi respingerea cererii de înscriere în tabelul suplimentar a creanţei creditoarei C. S.R.L. în rangul solicitat şi înscrierea acesteia în rang de creditoare chirografară, conform art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006.

La data de 18.10.2013, contestatoarea S.C. G. S.R.L. a formulat contestaţie la tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei S.C. H. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul D., S.C. E. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând ca prin hotärârea ce se va pronunţa să se dispună anularea înscrierii creanţei salariale aparţinând creditorului D. şi radierea acestei creanţe din tabelul suplimentar, acordarea dreptului de preferinţă conform art. 123 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2006 a creanţei sale în cuantum de 36.200 RON, înlăturarea drepturilor de preferinţă ale creanţelor aparţinând creditorilor S.C. E. S.R.L., F. şi S.C. C. S.R.L. dispunându-se înscrierea acestora în categoria creanţelor chirografare.

La data de 18.10.2013, contestatoarea S.C. E. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. H. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei şi înscrierea S.C. E. S.R.L. în tabelul suplimentar de creanţe cu suma de 3.214.219,95 RON, în sensul eliminării condiţiei suspensive sub care a fost înscrisă creanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 466 din 20 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia creditoarelor A. S.A., G. S.R.L., referitoare la rangul creanţelor creditoarelor C. şi F., dispunând înscrierea creditoarelor C. şi F. în tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei în categoria prevăzută de dispoziţiile art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006; a admis contestaţiile creditoarelor A. S.A. şi G. S.R.L. referitoare la creanţa creditorului D., dispunând înlăturarea din tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei a creanţei creditorului D. în cuantum de 188.000 euro; a admis în parte contestaţiile creditoarelor A. S.A. şi G. S.R.L., referitoare la creanţa creditoarei E. S.R.L., dispunând înscrierea creditoarei E. S.R.L. cu suma de 879.060 RON în categoria prevăzută de dispoziţiile art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006; a respins contestaţia formulată de creditoarea E. S.R.L., ca neîntemeiată; a respins contestaţia formulată de creditoarea G. S.R.L. în ceea ce priveşte rangul creanţei sale, ca neîntemeiată; în temeiul art. 274 coroborat cu art. 277 C. proc. civ. vechi, a fost obligată creditoarea E. S.R.L. la plata către creditoarea A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.884 RON, alcătuit din 7.000 RON onorariu expertiză constructor, 120 RON taxă judiciară de timbru şi 764 RON onorariu apărător şi au fost obligate creditoarele C. şi F. la plata către creditoarea A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 370 RON fiecare, alcătuit din 120 RON taxă judiciară de timbru şi 250 RON onorariu apărător; a fost obligat creditorul D. la plata către creditoarea A. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 884 RON, alcătuit din 120 RON taxă judiciară de timbru şi 764 RON onorariu apărător.

Prin decizia civilă nr. 61/R, pronunţată la data de 13 februarie 2023, în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins recursurile formulate de recurenta - contestatoare E. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. x, înregistrată la registrul comerţului sub nr. x/2022, având CUI x, cu sediul procesual ales la I., situat în Bucuresti, str. x, mansardă, recurenta - debitoare S.C. H. S.R.L., cu sediul în Ploieşti, str. x. Cantacuzino, nr. 154, jud. Prahova, înregistrată la registrul comerţului sub nr. x/2006, având CUI x, prin lichidator judiciar J., cu sediul în Ploieşti, str. x, jud. Prahova şi de recurentul - creditor D., împotriva sentinţei civile nr. 466/20.10.2021, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimatele - contestatoare K. S.R.L. (FOSTĂ S.C. G. S.R.L.), cu sediul în Braşov, jud. Braşov, înregistrată la registrul comerţului sub nr. x/2008, având CUI x, procesual ales la L., din Bucuresti, sector 5 şi A. S.A., cu sediul în Bucureşti, înregistrată la registrul comerţului sub nr. x/1991, având CUI x, cu sediu procesual ales la M. situat în Bucureşti, str. x. şi intimata - creditoare C. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, ca nefondate.

Obligă recurenţii în solidar la plata către intimata A. S.A. a sumei de 5095,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul D., invocând, în drept, prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar ulterior, în data de 31.03.2023, fiind modificată de către revizuent sub aspectul motivării în drept, în sensul că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea revizuită încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al încheierii din 19.09.2017, pronunţate de către Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2009 şi al deciziei civile nr. 5469/27.05.2011, pronunţate de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2009.

Astfel, a arătat revizuentul că prin încheierea din data de 09.03.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2009, Tribunalul Prahova a reţinut faptul că sumele datorate lui, în calitate de creditor, de către debitoarea H. S.R.L., izvorând din Convenţia civilă de angajare nr. 7 din 01.05.2006, sunt drepturi salariale şi, de asemenea, prin decizia civilă nr. 5469 din 27.05.2011, pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2009, s-a statuat faptul că creanţa în valoare de 196.000 euro şi 149.190 RON aparţinând creditoarei G. S.R.L., cesionată de la D. şi care îşi are izvorul tot în Convenţia civilă de angajare nr. 7 din 01.05.2006, reprezintă drepturi salariale.

Mai mult, a arătat, chiar şi în sentinţa civilă nr. 1694 din 22.10.2012, pronunţată în dosarul de fond, s-a reţinut faptul că creanţele creditorului D. izvorând din Convenţia civilă de angajare nr. 7 din 01.05.2006, cesionate creditoarei G. S.R.L. reprezintă creanţe salariale.

Aşadar, revizuentul consideră că prin hotărârile menţionate anterior s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că obligaţiile de plată ale debitoarei H. S.R.L., respectiv drepturile oneroase ale creditorului D. izvorând din Convenţia civilă de angajare nr. 7 din 01.05.2006, au natura juridică a drepturilor salariale.

Or, arată acesta, prin hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri s-a reţinut că în mod eronat a înscris lichidatorul judiciar creanţa în cuantum de 188.000 euro aparţinând creditorului D. în tabelul creanţelor, considerând, astfel, instanţa de recurs că aceste sumele nu are reprezintă drepturi salariale.

Astfel, susţine revizuentul că două hotărâri judecătoreşti, respectiv încheierea din data de 09.03.2011 şi decizia civilă nr. 5469 27.05.2011 reţin că sumele datorate de debitoare în baza Convenţiei civile de angajare nr. 7 din 01.05.2006 sunt drepturi salariale, iar decizia revizuită reţine contrariul, anume că obligaţiile de plată izvorând din convenţia menţionată nu reprezintă drepturi salariale şi în mod evident hotărârea revizuită încalcă puterea de lucru judecat a celor două hotărâri menţionate, deoarece contrazice cele statuate cu privire la natura juridică a drepturilor sale, în calitate de creditor, rezultate din Convenţia civilă de angajare nr. 7 din 01.05.2006.

În opinia revizuentului, faptul că obligaţiile de plată analizate în cadrul primelor două hotărâri sunt distincte de cele analizate în hotărârea recurată sub aspectul perioadei pentru care sunt datorate, nu schimbă natura juridică a acestora de vreme ce îşi au izvorul în acelaşi act juridic, faţă de care nu a intervenit nicio modificare care să schimbe natura juridică a obligaţiilor de plată.

Pe de altă parte, consideră că este total absurdă şi vădit nelegală această situaţie în care creditoarei G. S.R.L. îi este înscrisă în tabelul creanţelor creanţa în cuantum total de 969.970 RON, cu titlu de "drepturi salariale, şi care reprezintă tot obligaţii de plată izvorâte din Convenţia civilă de angajare nr. 7 din 01.05.2006, fiind dobândită prin cesiune de creditorul D., iar acestuia din urmă să nu îi fie recunoscută creanţa în valoare de 188.000 euro, deşi are aceaşi natură juridică şi decurge din acelaşi act juridic, singura diferenţă fiind că este datorată pentru o altă perioadă.

Concluzionând, revizuentul consideră că hotărârea revizuită încalcă efectul pozitiv la puterii de lucru judecat al încheierii din data de 09.03.2011 şi deciziei civile nr. 5469/27.05.2011 cu privire la natura juridică a creanţei de 188.000 euro a creditorului D., motiv pentru care, a solicitat anularea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărarea formulată în cauză

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, pentru neîncadrarea în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând, totodată, şi inadmisibilitatea invocării unor motive de fond în cererea de revizuire, iar în subsidiar, pe fond, respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 13.03.2023, sub nr. de dosar x/2023 şi, urmare admiterii necompetenţei materiale a acestei instanţe, declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, unde a fost înregistrată la data de 25.05.2023, sub acelaşi număr de dosar.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, astfel cum acesta a fost precizat în scris, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cerere de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 61/R din 13 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2009 .

Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., menţionate de revizuent ca temei de drept al cererii sale, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având, aceeaşi calitate - aceste dispoziţii aplicându-se şi în cazul hotărârilor potrivnice date de instanţe de recurs.

Înalta Curte mai reţine, cu titlu general că, astfel cum se deduce din ansamblul general al dispoziţiilor regăsite în art. 322 pct. 7 şi 327 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ. (în care se au în vedere cele relative la judecata acesteia), cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost reglementat pentru a înlătura doar situaţiile de încălcare a puterii de lucru judecat în manifestarea sa negativă, de excepţie procesuală care se opune iniţierii unui al doilea litigiu identic ca părţi, obiect şi cauză.

Raţiunea consacrării legislative a cazului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost tradiţional, dar chiar şi sub reglementarea noului C. proc. civ., explicată prin faptul că dispoziţiile legale menţionate sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, fiind posibil ca în aceeaşi pricină, două instanţe deosebite sau chiar aceeaşi instanţă, în dosare deosebite, să pronunţe hotărâri potrivnice, făcând posibil ca fiecare parte să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă şi să fie imposibilă punerea lor în executare.

Pentru atingerea acestui obiectiv, prin art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, s-a arătat că judecarea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri se realizează prin anularea celei din urmă hotărâri ce încalcă puterea de lucru judecat a primeia, în manifestarea sa de excepţie procesuală.

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate asigura remediul procesual pentru încălcarea puterii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă de prezumţie relativă - ce concretizează doar o greşeală de judecată în evaluarea situaţiei de fapt şi juridice a litigiului - nici prin hotărâri pronunţate în dosare diferite şi, cu atât mai puţin, prin hotărâri pronunţate în acelaşi dosar în diversele etape procesuale de soluţionare a acestuia. Aceasta, întrucât, pentru asigurarea respectării puterii de lucru judecat, în manifestarea sa de prezumţie (sub aspectul pozitiv al acesteia) a hotărârii anterioare, nu este suficientă doar măsura înlăturării ultimei hotărâri prin anulare - aşa cum în mod limitat îngăduie 327 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., fiind în mod absolut necesar ca această măsură să fie urmată de refacerea completă a judecăţii, ceea ce, în mod evident, ar scoate acest caz de revizuire din tiparul său legal şi ar transforma instanţa de revizuire într-o instanţă de control judiciar.

În acest sens, Înalta Curte reţine, o dată în plus, că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, cauză şi aceleaşi părţi.

Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Or, din examinarea deciziei revizuite, se constată că instanţa a analizat, în cadrul acesteia, cele două hotărâri pretins contradictorii, inclusiv din perspectiva încălcării autorităţii de lucru judecat şi a reţinut că: Nu poate fi primită critica recurentului-contestator privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr. 5469/27.05.2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul asociat nr. x/2009 şi nici în raport de încheierea pronunţată la data de 09.03.2011 în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Prahova cât priveşte existenţa creanţei în cuantum de 188.000 euro înscrisă în tabelul suplimentar publicat în B.P.I. nr. 16495/10.10.2013 şi rangul acesteia, de creanţă salarială.

În continuare, instanţa a dezvoltat, în cuprinsul deciziei, ample argumente în analiza puterii de lucru judecat (paginile 17 şi 18 din decizie), conchizând că s-a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în raport de situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză, cu valorificarea justă a aspectelor dezlegate anterior în raporturile dintre părţi.

Un argument în plus în ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor revizuirii, îl reprezintă faptul că decizia nr. 61/R din 13 februarie 2023, pronunţată în recurs, face trimitere, în parte din considerentele sale, la cele statuate prin decizia civilă nr. 5469 din 27 mai 2013, preluând, în motivarea proprie, cu referire la recursul declarat de recurentul- contestator (revizuent în cauza de faţă), argumente din respectiva decizie, împrejurare de natură să contrazică susţinerile acestuia privind pretinsa contrarietate.

Aşa fiind, nu se poate nici aprecia că ultima instanţă a ignorat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus şi cum rezultă din expunerea rezumativă a cauzei, instanţa s-a pronunţat expres cu privire la aspectul respectiv şi câtă vreme a înlăturat, motivat, aspectele ce ţin de puterea lucrului judecat, calea extraordinară de atac nu poate fi primită, întrucât, în caz contrar, ar însemna o rejudecare a ultimei hotărâri, ceea ce revizuirea nu permite.

A examina raţionamentul referitor la modul în care instanţa ce a pronunţat decizia atacată cu revizuire s-a raportat la elementele autorităţii de lucru judecat ar însemna a efectua un control judiciar asupra acestei hotărâri, ceea ce nu mai este posibil, respectiva decizie fiind irevocabilă, iar revizuirea neputând fi transformată, pe această cale, într-un recurs deghizat.

Mai mult, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de netemeinicie în legătură cu natura sumelor datorate de către intimata H. S.R.L., în opinia revizuentului - ca fiind drepturi salariale, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti; revizuentul exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia conţinută de decizia irevocabilă atacată, iar un asemenea demers ar duce, contrar a ceea ce instituţia revizuirii presupune şi îngăduie, la o rejudecare a cauzei.

Având în vedere că revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii sunt pronunţate în acelaşi dosar, iar ultima instanţă nu a ignorat, ci a înlăturat motivat aspectele ce puteau fi opuse cu putere de lucru judecat, rezultă că, nici raportat la a doua hotărâre, condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale precitate, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea unei revizuiri întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 61/R din 13 februarie 2023, formulată de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 61/R din 13 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2023.