Absolute nullity of church property lease for missing internal approvals; casational admissibility of fact-based and interpretive criticisms

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. x/2018, reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de consolidare şi închiriere din 2 aprilie 2018, încheiat sub semnătură legalizată de notarul public B. şi să se constate nulitatea absolută a acordului autentificat sub nr. x din 19 aprilie 2018 de notarul public B..

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 208 din 16 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinând cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La 16 martie 2019, societatea C. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală prin care a solicitat anularea actului juridic atacat în prezentul dosar şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv reintegrarea sa în spaţiul comercial nr. 6 şi 7 din imobilul în cauză.

La 21 martie 2019, Arhiepiscopia Bucureştilor a formulat cerere de intervenţie în favoarea reclamantei prin care a solicitat admiterea acestei cereri, reiterând motivele învederate şi de reclamantă în cuprinsul cererii sale.

Prin încheierea de şedinţă din 9 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei de timbru.

Prin încheierea de şedinţă din 20 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus citarea intervenientelor.

La 12 decembrie 2019, pârâta A. S.R.L. a depus întâmpinare si cerere reconventională la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C. S.R.L. prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie în interes propriu în principal, ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii; în subsidiar, respingerea cererii de intervenţie principală, ca lipsită de interes şi admiterea cererii sale reconvenţionale prin care a solicitat să se constate inexistenţa raportului juridic substanţial concret de locaţiune având ca părţi pe reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi şi intervenienta în interes propriu C. S.R.L, ca urmare a încetării/împlinirii termenului contractului de închiriere din 1 aprilie 2001, având ca părţi Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, în calitate de locator, şi C. S.R.L., în calitate de locatar, astfel cum a fost completat prin actul adiţional din 14 martie 2012.

Prin sentinţa civilă nr. 894 din 2 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Arhiepiscopia Bucureştilor în interesul reclamantei, ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenţie principală formulată de C. S.R.L.; a admis cererea reconvenţională şi a constatat că dreptul de folosinţă al intervenientei C. S.R.L. cu privire la imobilul situat în Bucureşti, Bd. x, spaţiul comercial nr. 6 şi 7, s-a stins prin expirarea duratei contractului de închiriere din 1 aprilie 2001.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel principal reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi şi intervenienta voluntară accesorie Arhiepiscopia Bucureştilor, iar intervenienta principală C. S.R.L. a declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1996 din 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi şi de intervenienta voluntară accesorie Arhiepiscopia Bucureştilor, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul reclamantei Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, formulată de intervenienta voluntară accesorie Arhiepiscopia Bucureştilor, a constatat nulitatea absolută a contractului de consolidare şi închiriere din 2 aprilie 2018 încheiat sub semnătură legalizată la Biroul Individual Notarial B. între reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, în calitate de proprietar, şi pârâta A. S.R.L., în calitate de chiriaş, şi a acordului dat de reclamanta Parohia Sfântul Gheorghe Vechi, autentificat sub nr. x din 19 aprilie 2018 de către Biroul Individual Notarial B.. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.945,80 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.557,17 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A anulat apelul incident formulat de C. S.R.L., ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei să caseze decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material în sensul că a stabilit existenţa unei hotărâri a Permanenţei Consiliului eparhial, şi nu a Consiliului eparhial, în ceea ce priveşte încheierea actelor juridice a căror anulare se solicită. Or, susţine recurenta, din actele dosarului rezultă că atât Adunarea parohială, cât şi Consiliul eparhial au avut cunoştinţă de încheierea actelor juridice contestate astfel că nu au fost încălcate normele din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române care prevăd sancţiunea nulităţii absolute în lipsa aprobării.

Aceeaşi parte afirmă că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile contractuale şi că nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 1266 C. civ., şi nici de cutumele stabilite între părţi în ceea ce priveşte redactarea şi încheierea contractelor prin care se transmitea dreptul de folosinţă asupra spaţiilor aflate în patrimoniul reclamantei.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea căii de atac, iar în subsidiar respingerea recursului. Intimatele Arhiepiscopia Bucureştilor şi Parohia Sfântul Gheorghe Vechi au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a menţionat că la soluţionarea recursului, instanţa va avea în vedere susţinerile intimatei C. S.R.L. formulare prin întâmpinare, în sensul anulării căii extraordinare de atac.

Prin încheierea din 14 iunie 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata C. S.R.L. a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul nu este admisibil în principiu.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi se indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentei-pârâte în sensul constatării greşite de către instanţa de apel a lipsei propunerii Adunării parohiale a apelantei-reclamante Parohia Sfântul Gheorghe Vechi şi a hotărârii Consiliului eparhial a intimatei Arhiepiscopia Bucureştilor nu pot fi examinate în calea de atac a recursului întrucât stabilirea contextului factual, pe baza dovezilor şi a actelor de la dosar, este atributul exclusiv al instanţelor devolutive.

Nu pot fi analizate nici criticile prin care se arată că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile contractuale în sensul că nu a uzat de dispoziţiile art. 1266 C. civ., care instituie principiul interpretării convenţiilor după voinţa concordantă a părţilor, deoarece rolul instanţei de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor, implicit a acordurilor intervenite între părţi.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere afirmaţiile recurentei prin care aceasta aduce în discuţie aspecte de fapt legate de cutumele stabilite între părţi în ceea ce priveşte redactarea şi încheierea contractelor sau cunoaşterea de către Adunarea parohială şi de către Consiliul eparhial a actelor juridice contestate prin cererea de chemare în judecată.

Simpla menţionare a unor prevederi din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, recunoscut prin H.G. nr. 53/2008, fără a se demonstra în ce constă greşeala curţii de apel în aplicarea normei materiale, nu reprezintă un motiv de nelegalitate.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii şi, în consecinţă, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1996 din 8 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-intervenientă C. S.R.L. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1996 din 8 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.