Territorial jurisdiction for labor penalties imposed by a legal entity's branch: branch seat qualifies as plaintiff's seat under Labor Code

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la 16 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 500 RON fiecare, reprezentând amendă contravenţională aplicată conform procesului-verbal de contravenţie nr. x din 22 iunie 2022 emis de către organele de control ale Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători Timişoara - Birou Siguranţă.

La termenul de judecată de la 26 aprilie 2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 541/PI din aceeaşi dată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În esenţă, Tribunalul Timiş a reţinut că prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor sume reprezentând despăgubiri, reclamanta fiind unitatea cu personalitate juridică SNTFC CFR Călători S.A. Faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003, instanţa a apreciat că este competent să judece cauza Tribunalul Bucureşti.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 4922 din 25 septembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis exceptia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timis, secţia 1 Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă şi a suspendat judecata cauzei până la solutionarea conflictului de competenţă.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că raporturile juridice de muncă ce atrag competenţa exclusivă au fost încheiate şi derulate de către SNTFC CFR Călători S.A. -Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timisoara, cu sediul în Municipiul Timişoara. Văzând prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 56 alin. (2) C. proc. civ. şi faţă de practica instanţei supreme, s-a constatat că este competent teritorial să soluţioneze cauza Tribunalul Timiş.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, respectiv Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu ce are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a angajaţilor reclamantei, având natura unui conflict individual de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. Instanţa supremă constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată prin Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii, angajaţi ai acestei sucursale.

Prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. statuează că "pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau entităţile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii." Astfel, legiuitorul a înţeles să le conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, cu condiţia de a fi constituite potrivit legii, raţiunea fiind legată de drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei, aşa cum este cazul în speţă.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor celor două texte de lege menţionate mai sus, rezultă că noţiunea de "sediu" în sensul art. 269 alin. (2) Codul muncii nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice, ci şi la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosinţă şi de exerciţiu.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.