Inadmissibility of extraordinary appeal in insurance liability claims filed after 2019
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellants' appeal as inadmissible, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision, which partially admitted the initial claim and ordered the insurer to pay moral damages and interest to the six deceased victim's relatives. The dispute arose from a civil lawsuit filed in September 2021 by the surviving family members against a civil liability insurance company, seeking compensation for patrimonial and non-patronial damages resulting from a 2018 traffic accident in which a family member died; the insurer had previously defended the case on grounds of res judicata and lack of passive procedural standing, which were rejected by the lower courts. The decisive legal basis for the final outcome was Article 483(2) of the Civil Procedure Code, as amended by Law No. 310/2018 and applied pursuant to Article XVIII(1) of Law No. 2/2013, which establishes that judgments rendered in matters of insurance are not subject to appeal to the Supreme Court for cases initiated on or after January 1, 2019, rendering the recourse inadmissible due to the principle of legality of appellate remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 1365 C. civ, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010; Inadmissibility of extraordinary appeal in insurance liability claims filed after 2019: Autorii căii de atac susţin că au fost încălcate normele de drept material prevăzute de art. 1350 şi art. 1365 C. civ., de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, de art. 128 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi de art. 16 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă a Grupului de distribuţie K. S.R.L. Arată că victima L. nu a avut niciun grad de culpă, aceasta aparţinând în totalitate intervenientului forţat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Asupra recursului de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 3 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E. prin reprezentant legal D. şi F. prin reprezentant legal G., au chemat în judecată pe pârâta H. S.A., asigurător de răspundere civilă, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa şi în contradictoriu cu intervenientul forţat I., să oblige pârâta să plătească reclamantului A., în calitate de tată al defunctului J., suma de 3.000 de euro cu titlu de despăgubiri patrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 13.965 RON, ocazionate de înmormântarea victimei, precum şi cu parastasele şi pomenirile ulterioare, precum şi suma de 80.000 de euro cu titlu de despăgubiri nepatrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 372.400 RON; reclamantei B., în calitate de mamă a defunctului J., suma de 80.000 de euro cu titlu de despăgubiri nepatrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 372.400 RON; reclamantului C., în calitate de frate al defunctului J., suma de 80.000 de euro cu titlu de despăgubiri nepatrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 372.400 RON; reclamantei D., în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului J., suma de 100.000 de euro cu titlu de despăgubiri nepatrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 465.550 RON; reclamantului E., în calitate de fiu al defunctului J., suma de 150.000 de euro cu titlu de despăgubiri nepatrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 698.250 RON; reclamantei F., în calitate de fiică a defunctului J., suma de 150.000 de euro cu titlu de despăgubiri nepatrimoniale, echivalent în RON la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, respectiv 698.250 RON.
De asemenea, reclamanţii au solicitat prestaţii periodice lunare în cuantum de 200 de euro (cursul BNR de la data plăţii) în favoarea fiecărui copil minor de la momentul producerii accidentului rutier, respectiv 17 decembrie 2018, şi până la împlinirea vârstei de 26 de ani cu condiţia continuării studiilor, aceştia fiind în întreţinerea victimei decedate, precum şi actualizarea sumelor la dobânda BNR, de la data producerii riscului asigurat (17 decembrie 2018 şi până la data plăţii), cu cheltuieli de judecată.
Prin precizările depuse la 15 iunie 2022, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii penale nr. 191 din 21 iulie 2021, pronunţate de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2021, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de obiect a acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 275 din 20 octombrie 2022, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii penale nr. 191 din 21 iulie 2021, pronunţate de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. x/2021, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de obiect a acţiunii, invocate de către pârâtă. A respins acţiunea reclamanţilor şi cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel principal reclamanţii, iar pârâta a depus apel incident, doar in ceea ce priveşte respingerea de către instanţa de fond a excepţiilor invocate.
Prin decizia nr. 150/2023 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 275 din 20 octombrie 2022 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în parte, a admis în parte cererea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta H. S.A. la plata sumei de 2.000 euro (în echivalent RON la cursul BNR de la data producerii accidentului, respectiv 17 decembrie 2018) către fiecare dintre reclamanţii D., E. şi F., precum şi a sumei de 500 euro (în echivalent RON la cursul BNR de la data producerii accidentului, respectiv 17 decembrie 2018) către fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. cu titlu de daune morale. A obligat pârâta H. S.A. la plata dobânzii legale BNR aferente sumelor stabilite cu titlu de daune morale, calculate începând cu data de 17 decembrie 2018 şi până la data plăţii efective. A obligat pârâta H. S.A. la plata sumei de 3.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat. A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin deciziei. A respins apelul incident formulat de pârâta H. S.A. şi a obligat-o la plata sumei de 2.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea căii de atac formulate şi casarea deciziei recurate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autorii căii de atac susţin că au fost încălcate normele de drept material prevăzute de art. 1350 şi art. 1365 C. civ., de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, de art. 128 din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 şi de art. 16 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă a Grupului de distribuţie K. S.R.L. Arată că victima L. nu a avut niciun grad de culpă, aceasta aparţinând în totalitate intervenientului forţat.
Recurenţii-reclamanţi au indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intervenientul forţat I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., şi excepţia nulităţii, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod şi a solicitat respingerea căii de atac.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă H. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de recurs.
Recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia instanţa supremă s-a pronunţat în dosarul nr. x/2021.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recursul vizează decizia nr. 150/2023 din 16 martie 2023 prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 275 din 20 octombrie 2022 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul acordării către fiecare dintre reclamanţi a unor sume cu titlu de daune morale pentru acoperirea prejudiciului suferit de aceştia în calitate de rude ale victimei J., decedat în urma accidentului produs la 17 decembrie 2018.
Faţă de obiectul acţiunii şi faţă de faptul că intimata-pârâtă H. S.A. a încheiat o poliţă de asigurare RCA pentru autoutilitara implicată în eveniment, în temeiul căreia a fost formulată cererea de chemare în judecată în contradictoriu şi cu asigurătorul, instanţa supremă reţine că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."
Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, iar potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019". Se reţine şi că dispoziţiile art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 modifică doar alin. (2) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile alin. (1) din aceeaşi lege rămânând în vigoare, în forma precitată.
Înalta Curte, faţă de prevederile art. 24 C. proc. civ., constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la 3 septembrie 2021, ulterior datei de 1 ianuarie 2019, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în forma modificată.
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., D., A., E., B. şi F. împotriva deciziei nr. 150/2023 din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., D., A., E., B. şi F. împotriva deciziei nr. 150/2023 din 16 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.