Impermissibility of challenging bankruptcy closure order in civil proceedings and lack of standing for intervenors without established rights in appealed judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' rulings and leaving the first-instance decision rejecting the claimant's petition in force. The dispute involved a company-interpreter challenging the validity of a real estate sale contract and a prior bankruptcy closure order, where the lower courts had previously excluded the Land Registry Office for lack of passive procedural capacity, dismissed the main claim against the buyer couple as unsubstantiated, rejected the claim against the seller company for lack of legal capacity due to its judicial liquidation, and dismissed the appeal of the intervenor-interpreter for lack of active procedural standing and inadmissibility of challenging the bankruptcy ruling in the current proceedings. The Supreme Court determined that the intervenor lacked the legal standing to appeal because the first-instance judgment did not establish rights or obligations against them, and that challenging the bankruptcy order via absolute nullity in this civil case was inadmissible given the specific remedies available under insolvency law; the court further held that the lower courts correctly applied the principles of procedural legality and the rule that intervening parties assume the procedural state as it exists at the time of admission, thus barring subsequent invocations of material incompetence, and found no violation of procedural rules sufficient to warrant cassation under the applicable civil procedure code provisions regarding procedural nullity and illegality.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 C. proc. civ, art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 44 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, Art. 175 alin. (1) C. proc. civ; Impermissibility of challenging bankruptcy closure order in civil proceedings and lack of standing for intervenors without established rights in appealed judgment: The dispute involved a company-interpreter challenging the validity of a real estate sale contract and a prior bankruptcy closure order, where the lower courts had previously excluded the Land Registry Office for lack of passive procedural capacity, dismissed the main claim against the buyer couple as unsubstantiated, rejected the claim against the seller company for lack of legal capacity due to its judicial liquidation, and dismissed the appeal of the intervenor-interpreter for lack of active procedural standing and inadmissibility of challenging the bankruptcy ruling in the current proceedings. The Supreme Court determined that the intervenor lacked the legal standing to appeal because the first-instance judgment did not establish rights or obligations against them, and that challenging the bankruptcy order via absolute nullity in this civil case was inadmissible given the specific remedies available under insolvency law; the court further held that the lower courts correctly applied the principles of procedural legality and the rule that intervening parties assume the procedural state as it exists at the time of admission, thus barring subsequent invocations of material incompetence, and found no violation of procedural rules sufficient to warrant cassation under the applicable civil procedure code provisions regarding procedural nullity and illegality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 martie 2021 pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii B., C., D. S.A. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi ("OCPI"), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. x din 14 noiembrie 2018 prin care D. S.A. a vândut soţilor B. şi C. terenul în suprafaţă de 765 mp, situat în Galaţi, judeţul Galaţi, înregistrat în cartea funciară nr. x Pe cale de consecinţă, a solicitat rectificarea cărţii funciare ca urmare a constatării nulităţii contractului menţionat.
Pârâtul OCPI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu are calitate în cererea reclamantei, nici măcar pentru capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare.
Reclamanta a depus precizări prin care a arătat că scopul cererii de chemare în judecată este clarificarea situaţiei juridice a terenului din Galaţi, judeţul Galaţi, astfel că a modificat cererea de chemare în judecată în sensul în care a solicitat, în prealabil, constatarea, în temeiul art. 35 C. proc. civ., a calităţii de proprietar a reclamantei şi, ulterior, a nulităţii absolute.
E. S.A. a depus cerere de intervenţie principală prin care a solicitat stabilirea în favoarea F. S.R.L. a unui drept de servitute asupra terenului din Galaţi, judeţul Galaţi.
La termenul de la 3 decembrie 2021 Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului OCPI.
La 16 martie 2022, F. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie principală prin care a solicitat ca, în cazul constatării existenţei dreptului de proprietate asupra terenului în cauză în favoarea pârâţilor B. şi C., să se stabilească un drept de servitute în favoarea sa, care să greveze terenul situat în Galaţi, judeţul Galaţi.
La 17 martie 2022, E. S.A. şi-a modificat cererea de intervenţie, în sensul că înţelege să formuleze cererea de intervenţie accesorie în favoarea F. S.R.L.
Prin încheierea din 25 martie 2022, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţilor E. S.A. şi F. S.R.L. de a formula cerere de recuzare în cauză. A respins cererea de recuzare formulată de E. S.A. la care a aderat F. S.R.L. împotriva domnului judecător G., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
La termenul de la 15 aprilie 2022, instanţa a invocat din oficiu şi a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei D. S.A., faţă de faptul că această societate a fost radiată prin sentinţa civilă nr. 125 din 24 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2006. La acelaşi termen, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de F. S.R.L. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de E. S.A., dispunând, totodată, disjungerea celor două cereri de intervenţie şi suspendarea judecăţii acestora până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze. De asemenea, instanţa a mai constatat că nu se mai putea invoca excepţia necompetenţei materiale la respectivul moment procedural.
Prin sentinţa civilă nr. 74 din 28 aprilie 2022, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D. S.A., prin lichidator judiciar H.., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă. A respins cererea pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Reclamanta A. S.R.L. a declarat apel împotriva încheierii de şedintă din 15 aprilie 2022 şi a sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022.
Intervenienta F. S.R.L. a formulat apel împotriva încheierilor din 25 martie 2022 şi din 15 aprilie 2022 şi a sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022, solicitând, între altele, admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei Judecătoriei Galaţi.
Intervenienta E. S.A. a declarat apelul incident împotriva încheierilor din 25 martie 2022 şi din 15 aprilie 2022 şi a sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022, solicitând, între altele, admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei Judecătoriei Galaţi.
La 4 noiembrie 2022, intervenienta F. S.R.L. a depus note de şedinţă, prin care a invocat pe cale de excepţie, nulitatea absolută a încheierii de şedinţă din 13 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Galaţi, cu consecinţa anulării şi a actelor ulterioare, privind numirea practicianului în insolvenţă I. în procedura insolvenţei debitoarei D. S.A. şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 noiembrie 2018.
La termenul de judecată de la 9 noiembrie 2022 au fost puse în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii invocării de către F. S.R.L. a nulităţii absolute a încheierii de şedinţă din 13 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2006, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientelor F. S.R.L. şi E. S.A. în formularea apelului împotriva sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022 a Tribunalului Galaţi, având în vedere că hotărârea de fond nu a stabilit niciun drept în contradictoriu cu aceste părţi, care nu figurează în dispozitivul hotărârii.
Prin decizia nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către intervenienta F. S.R.L. de constatare a nulităţii absolute a încheierii de şedinţă din 13 martie 2021 pronunţată în dosarul x/2006 al Tribunalului Galaţi. A respins cererea de constatare a nulităţii absolute a încheierii de şedinţă din 13 martie 2021 pronunţată în dosarul x/2006 al Tribunalului Galaţi formulată de intervenienta F. S.R.L., ca inadmisibilă. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientelor F. S.R.L. şi E. S.A. în privinţa formulării căii de atac a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022 a Tribunalului Galaţi. A respins apelurile declarate de intervenientele F. S.R.L. şi E. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022, ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă. A respins apelurile declarate de intervenientele F. S.R.L. şi E. S.A. împotriva încheierilor de şedinţă din 25 martie 2022 şi din 15 aprilie 2022, ca nefondate. A respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 74 din 28 aprilie 2022, ca nefondat. A admis cererea formulată de E. S.A. şi, în baza dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 100 RON aferentă cererii de recuzare formulate.
Prin încheierea din 5 decembrie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de intervenienta F. S.R.L. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022, în sensul că se va consemna în mod corect încheierea de şedinţă din 13 martie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Galaţi, în loc de încheierea de şedinţă din 13 martie 2021.
Prin decizia nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022, formulată de intervenienta F. S.R.L.
Împotriva deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022 şi a deciziei nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, intervenienta F. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor atacate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Prin recursul formulat împotriva deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022 autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel, deşi a pus în discuţie excepţiei inadmisibilităţii cererii prin care recurenta a solicitat constatarea nulităţii absolute a încheierii de şedinţă din 13 martie 2012, nu a motivat soluţia de admitere a excepţiei. Arată că actul de vânzare contestat nu putea fi încheiat în mod valabil deoarece reprezentantul D. S.A. a fost numit în mod fraudulos, iar vânzătoarea nu avea posesia imobilului şi nici documentele actualizate.
Recurenta-intervenientă arată că nu este motivată şi nici corectă soluţia referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active întrucât curtea de apel nu a reţinut calitatea sa de creditor chirografar faţă de societatea D. S.A. Critică şi soluţia privind apelul declarat împotriva încheierii din 15 aprilie 2022, arătând că, în realitate, judecătorul a intenţionat să ocolească chestiunea recuzării pentru a pune la adăpost de orice discuţii sentinţa nr. 125/2021 prin care Tribunalul Galaţi a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe intimata D. S.A.
Autoarea căii de atac pretinde că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale şi arată că este greşită statuarea conform căreia excepţia nu mai putea fi invocată deoarece primul termen la care se putea face o astfel de discuţie era 15 aprilie 2022, şi nu 20 septembrie 2021. Menţionează că instanţa de apel a menţinut această soluţie.
Recurenta afirmă că nu este de acord cu închiderea procedurii falimentului intimatei D. S.A. şi solicită continuarea acesteia şi contestă şi modul de soluţionarea a cererii de recuzare în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
Referitor la recursul promovat împotriva decizia nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, intervenienta F. S.R.L. susţine, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 noiembrie 2018, cu motivarea că obiectul contractului nu este posibil şi cauza contractului nu este licită. Apreciază că cererea de completare a fost în mod greşit respinsă de curtea de apel, cu motivarea că actele ulterioare încheierii din 13 martie 2012 şi cererea de constatare a nulităţii sunt subsidiare. Susţine că nemotivarea respingerii excepţiei de inadmisibilitate se reflectă şi asupra celei de a doua decizii recurate. Mai susţine că au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Recurenta-intervenientă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
Intimatul OCPI a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Intimata-intervenientă E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat admiterea cererilor de recurs.
Recurenta-intervenientă şi intimatul OCPI au depus răspunsuri la întâmpinarea depusă de intimata-intervenientă E. S.A., recurenta solicitând şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ.
La 29 septembrie 2023, intimata-intervenientă E. S.A. a reiterat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României.
La 4 octombrie 2023, dl. J. a transmis prin poştă electronică o cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei-interveniente F. S.R.L. şi a intimatei-interveniente E. S.A.
La 17 octombrie 2023, intimata-intervenientă E. S.A. a depus note scrise prin care a solicitat admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată de dl. J..
Examinând deciziile atacate, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Înalta Curte va înlătura susţinerile prin care recurenta critică modul de soluţionare de către curtea de apel a excepţiei inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii absolute a încheierii pronunţate la 13 martie 2012 de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2006, întrucât această excepţie a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de la 9 noiembrie 2022, instanţa menţionând că se va pronunţa prin decizie. În mod corect a procedat Curtea de Apel Galaţi care a admis această excepţie şi a respins respectiva cerere ca inadmisibilă, având în vedere că încheierea a cărei anulare a solicitat-o partea fusese pronunţată într-un alt dosar, ce avea ca obiect procedura falimentului privind de debitoarea D. S.A. Intervenienta F. S.R.L., în calitatea sa de creditoare, avea la dispoziţie căile de atac oferite de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei pentru a obţine reformarea respectivei hotărâri. Omisiunea de a le promova sau epuizarea acestora nu conferă recurentei dreptul de a contesta hotărârea pe alte căi.
Mai mult decât atât, argumentele invocate de autoarea căii de atac nu justifică reformarea deciziei pentru încălcarea regulilor de procedură întrucât nulitatea ca sancţiune procedurală se impune a fi analizată în corelaţie cu actele procesuale pe care instanţa le-a îndeplinit pe parcursul litigiului. Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."
Modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să soluţioneze excepţia inadmisibilităţii nu îi creează recurentei vătămarea prevăzută de legiuitor pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) din acelaşi cod. În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Instanţa supremă nu va reţine criticile prin care recurenta-intervenientă susţine inexistenţa motivării soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a celor două interveniente întrucât din lecturarea deciziei atacate rezultă că instanţa de prim control judiciar a expus considerentele pentru care a pronunţat această soluţie. Astfel, curtea de apel a observat, în mod corect, că prin dispozitivul sentinţei apelate nu s-au stabilit drepturi sau obligaţii referitoare la cele două interveniente, cererea de chemare în judecată fiind respinsă în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. prin lichidator judiciar ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă şi în contradictoriu cu pârâtul OCPI ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă. De altfel, prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2022, Tribunalul Galaţi a disjuns judecata celor două cereri de intervenţie, formându-se dosarul nr. x/2022, a cărui judecată a fost suspendată până la soluţionarea prezentului dosar.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că au fost respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi că norma de procedură edictată de art. 458 din acelaşi cod a fost corect aplicată în sensul că cele două interveniente nu pot invoca un folos practic pe care l-ar obţine în situaţia în care hotărârea tribunalului ar fi desfiinţată. Nu va fi analizată susţinerea referitoare la calitatea recurentei de creditoare a societăţii D. S.A. deoarece acesta este un aspect străin de prezenta cauză, care ţine de dosarul ce a avut ca obiect procedura falimentului.
Nu vor fi avute în vedere susţinerile legate de greşita respingere a apelului declarat împotriva încheierii din 15 aprilie 2022 deoarece autoarea căii de atac nu formulează veritabile critici de nelegalitate cu privire la considerentele expuse de curtea de apel şi nici nu indică normele de procedură sau de drept material încălcate, ci prezintă o succesiunea a actelor procedurale din prezentul dosar şi aduce în discuţie aspecte legate de dosarul nr. x/2006.
Instanţa supremă va înlătura criticile referitoare la o presupusă lipsă de soluţionare a excepţiei necompetenţei materiale invocate de intervenientă la fond întrucât autoarea căii de atac contestă în principal modul în care tribunalul a procedat cu privire la această excepţie, reiterând argumentele prezentate în apel. Curtea de apel a menţinut statuarea instanţei de fond în sensul că excepţia necompetenţei materiale nu mai putea fi invocată ulterior primului termen de judecată în faţa primei instanţe, la care părţile legale citate pot pune concluzii. În mod corect a procedat instanţa de prim control judiciar când a dat eficienţă dispoziţiilor art. 65 C. proc. civ. care prevăd că intervenientul preia procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei. Recurenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de aceste considerente, plecând de la prezumţia că instanţa de apel ar fi confundat primul termen de judecată din stadiul procesual al fondului cu primul termen la care părţile puteau pune concluzii, fără însă a indica o încălcare concretă a normei de procedură şi făra a prezenta argumente care să permită instanţei de recurs să verifice o eventuală lipsă de conformitate a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Nu vor fi analizate afirmaţiile autoarei căii de atac privind închiderea procedurii falimentului intimatei D. S.A. şi privind modul de soluţionare a cererii de recuzare, formulate în faţa tribunalului, în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active întrucât nu reprezintă critici de nelegalitate referitoare la considerentele deciziei recurate.
Înalta Curte reţine că decizia nr. 16/A din 18 ianuarie 20232 reflectă un raţionament suficient, care justifică soluţia din dispozitiv, astfel că va înlătura criticile recurentei referitoare la lipsa motivării hotărârii prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022. Astfel, curtea de apel a reţinut caracterul subsidiar al capătului de cerere referitoare la anularea actelor subsecvente încheierii din 13 martie 2012 a Tribunalului Galaţi şi a constatat că s-a subsumat soluţionării excepţiei inadmisibilităţii constatării nulităţii absolute a încheierii mai sus menţionate.
Referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14 noiembrie 2018, instanţa de apel a considerat că acest capăt de cerere reprezintă obiectul acţiunii cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, iar faţă de lipsa calităţii procesuale active a autoarei cererii de completare dispozitiv în formularea apelului împotriva sentinţei, judecătorul nu avea obligaţia de a se pronunţa în mod distinct, prin dispozitiv, asupra acestei chestiuni.
Ca urmare, instanţa supremă notează că au fost îndeplinite exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar adoptarea de către instanţa de apel a unei soluţii şi motivări în concordanţă cu prevederile legale, dar de care partea nu este mulţumită nu echivalează cu existenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din acelaşi cod.
Se constată că din cererile de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., indicate de autoarea căii de atac în mod formal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intervenientă F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022 şi a deciziei nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intervenientă F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022 şi a deciziei nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2023.