No negative conflict of jurisdiction; case remitted to Teleorman Tribunal for continuation.

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.11.2020, sub numărul de dosar x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/luna de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, având în vedere că prin Adresa comunicată de către A.N.S.V.S.A. nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc., astfel încât reclamanta a apreciat că se află în prezenţa unui refuz al A.N.S.V.S.A. de a soluţiona favorabil cererea sa pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acordă fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

În drept au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi dispoziţiile din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2299 din 07.04.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, prima instanţă învestită cu soluţionarea litigiului dintre părţi a reţinut că instanţa de contencios administrativ a fost sesizată în temeiul Legii nr. 554/2004 cu o cerere prin care este supus controlului judecătoresc un act administrativ asimilat, astfel cum acesta este reglementat prin art. 2 alin. (2), respectiv art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 554/2004, act administrativ al pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A., autoritate centrală potrivit art. 1 alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 1415/2009, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia.

De asemenea, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat tribunalul că, din punct de vedere material, ar fi trebuit sesizată secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Reţinând că instanţa de contencios administrativ a fost sesizată de reclamantul persoană juridică de drept privat, din punct de vedere teritorial, competentă este instanţa de la sediul reclamantului, care se află în judeţul Teleorman, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.

2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.01.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, având în vedere că prin Adresa comunicată de către A.N.S.V.S.A., nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc., astfel încât a apreciat reclamanta că se află în prezenţa unui refuz al A.N.S.V.S.A. de a soluţiona favorabil cererea sa, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acordă fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

În drept au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi dispoziţiile din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1438/04.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că faţă de calitatea reclamantului de persoană juridică de drept privat şi obiectul acţiunii (pretinse despăgubiri de la A.N.S.V.S.A.), în cauză sunt aplicabile, din punct de vedere al determinării competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, actualizată, potrivit cu care competentă în soluţionarea litigiului este instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, societatea reclamantă din cauza pendinte având sediul în judeţul Teleorman.

3. Cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal la data de 09.04.2021, care prin încheierea din 11 mai 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia litispendenţei invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi a trimis cauza spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aceasta fiind, în urma declinării, prima instanţă mai mare în grad învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2020

4. Prin sentinţa civilă nr. 1131 din 13 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererilor formulate în dosarul x/2020 (la care a fost ataşat, în urma admiterii excepţiei litispendenţei, dosarul nr. x/2021), în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o cerere care decurge din executarea contractelor de concesiune încheiate între societatea reclamantă A. S.R.L., în calitate de prestator, şi pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, în calitate de achizitor, împrejurare care atrage incidenţa în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2), teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

Prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv 70.000 RON, competenţa materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine judecătoriei, potrivit art. 94 punctul 1 lit. k) din C. proc. civ.

Potrivit art. 111 din C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020 (la care a fost ataşat, în urma admiterii excepţiei litispendeţei, dosarul înregistrat sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Teleorman), a fost introdusă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A., cu sediul în Bucureşti, astfel încât, prin raportare la prevederile art. 111 din C. proc. civ., chiar şi prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul unei instanţe necompetente material, reclamanta şi-a manifestat opţiunea pentru soluţionarea cauzei de către instanţele competente de la sediul pârâtei A.N.S.V.S.A.

5. Prin sentinţa civilă nr. 11058/2021 din 18 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că cererea reclamantului priveşte acordarea sumelor prevăzute la art. 6 din Anexa 21 la O.G. nr. 42/2004 (art. IV din Legea nr. 236/2019), direcţiile judeţene fiind cele care încheie contractele de concesiune, care achită sumele prevăzute la textul legal anterior menţionat şi care gestionează, realizează şi controlează controlul activităţilor sanitar-veterinare pe teritoriul judeţului.

Bugetul direcţiilor judeţene (ordonatori terţiari de credite) este aprobat de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor şi propunerilor acestora.

Prin urmare, a reţinut instanţa că cererea de obligarea a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la alocarea sumelor necesare fiind o cerere accesorie acţiunii, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

În aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea 554/2004, conform cu care litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

Faţă de calitatea reclamantului de persoană juridică de drept privat şi obiectul acţiunii (pretinse despăgubiri de la A.N.S.V.S.A.), instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile, din punct de vedere al determinării competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, actualizată, competentă fiind instanţa de la sediul reclamantei, respectiv Tribunalul Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, având în vedere dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a reţinut că atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-au declarat necompetente în a judeca această pricină, motiv pentru care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă, procedând totodată la suspendarea judecăţii acţiunii.

6. Dosarul a fost înregistrat la data de 10.08.2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub numărul x/2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând conflictul negativ de competenţă cu soluţionarea căruia a fost învestită, va constata inexistenţa acestuia, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Instanţa care a apreciat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă a reţinut incidenţa ipotezei legale a declinărilor succesive prevăzută de art. 133 pct. 2 teza finală din C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (instanţă civilă), sesizată prin declinarea competenţei materiale de curtea de apel (instanţă de contencios administrativ-fiscal), a invocat, la rândul său, necompetenţa materială procesuală şi a dispus declinarea în favoarea instanţei specializate de contencios administrativ a Tribunalului Teleorman.

Or, această ultimă instanţă, la care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în legătură cu care s-a reţinut ivirea conflictului, nu se declarase anterior necompetentă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

Dimpotrivă, prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2021, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal şi-a constatat propria competenţă generală, materială şi teritorială în conformitate cu dispoziţiile art. 131 C. proc. civ.

Tribunalul Teleorman s-a dezînvestit în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în temeiul art. 138 alin. (4) C. proc. civ., prin admiterea excepţiei litispendenţei, care presupune acelaşi proces în legătură cu care s-au formulat mai multe cereri la instanţe deosebite, deopotrivă competente.

Prin urmare, nefiind declarată necompetenţa de către instanţa la care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus declinarea, nu există nicio contradicţie între instanţele respective, iar declinările succesive nu echivalează cu un conflict negativ de competenţă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competenţă între instanţele mai sus menţionate în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va trimite dosarul, pe cale administrativă, la Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Trimite dosarul la Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2023.