Insufficiency of grounds for cassation in annulment of arbitral award: failure to identify specific legal errors in appellate judgment

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional sub dosarul nr. x/2021, reclamanta Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L.", prin liderul asocierii A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata sumei de 682.209,13 RON, reprezentând diferenţa de preţ aferentă revizuirii costului manoperei pentru lucrări executate şi incluse în SL3-SL7 şi a sumei de 682.209,13 RON, reprezentând dobânzi calculate de la data scadenţei fiecărei facturi corespunzătoare SL3-SL7 în care trebuia inclus costul revizuit al manoperei.

De asemenea, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la decalarea duratei de execuţie a lucrărilor afectate de survenirea cazului de forţă majoră constituind în instituirea stării de urgenţă şi a stării de alertă între 16.03.2020 - 21.08.2020 (156 de zile), începând de la data de reluare (02.06.2021) şi cu 25 de zile pentru survenirea cazului de forţă majoră constând în fenomene hidrologice, până la 29.11.2021.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei la prelungirea duratei de execuţie cu 181 de zile începând de la data de 22.08.2020 şi până la data de 7.07.2021.

Prin sentinţa arbitrală nr. 64 din 08 august 2022, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L." prin A. S.R.L. în calitate de lider, fiind obligată pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere la plata sumei de 682.209,13 RON reprezentând diferenţa de preţ aferentă revizuirii costului manoperei pentru lucrări executate şi incluse în SL3-SL7, precum şi a sumei de 682.209,13 RON reprezentând dobânzi calculate de la data scadenţei fiecărei facturi corespunzătoare SL3-SL7 în care trebuia inclus costul revizuit al manoperei, conform art. 6.8 coroborat cu art. 3.3.1. (b) din Condiţiile Specifice ale Contractului. A mai fost obligată pârâta la prelungirea duratei de execuţie cu 156 de zile de la data de 22.08.2020 până la data de 13.06.2021, corespunzător perioadei în care obligaţiile contractuale au fost suspendate ca urmare a intervenirii cauzelor de forţă majoră. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 104.413.59 cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

2. Prin cererea înregistrată la data de 09.09.2022 pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. dosar x/2022, pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a formulat acţiune în anulare şi cerere de suspendare a executării hotărârii arbitrale nr. 64/08.08.2022, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea acţiunii în anulare, iar în rejudecare să se desfiinţeze hotărârea atacată, urmând a fi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f), g), h), art. 612 C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 1385 C. civ., art. 1532 alin. (2) C. civ.

Prin încheierea din 29.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a dispus declinarea cauzei către Secţiile a V-a sau a VI-a ale Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind repartizat secţiei a VI-a Civile şi înregistrat la data de 27.10.2022 sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 93 F din 16 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondată acţiunea în anulare, fiind obligată petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti la plata către intimată a sumei de 15293,64 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei atacate, reţinerea şi rejudecarea cauzei pe fond, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare, în sensul desfiinţării în tot a hotărârii arbitrale nr. 64/08.08.2022.

În argumentarea memoriului de recurs, în ceea ce priveşte primul capăt al acţiunii, a arătat recurenta-reclamantă că posibilitatea de ajustare a preţului contractului de achiziţie publică este condiţionată de legiuitor de îndeplinirea anumitor condiţii asupra cărora părţile pot sau nu să fie de acord. Or, în speţă, pe parcursul derulării contractului, nu a fost încheiat un act adiţional prin care să se prevadă modul concret de ajustare a preţului.

Prin urmare, în aprecierea recurentei, aceasta nu datorează sumele solicitate cu titlu de diferenţe din ajustarea preţurilor solicitate de intimată, întrucât mecanismul ajustării preţurilor trebuia agreat de ambele părţi în perioada de valabilitate a contractului, prin acordul scris al acestora, cu stabilirea concretă a modalităţii de ajustare, a indicilor aplicabili şi a sursei cu privire la evoluţia acestora şi îndeplinirea condiţiilor, astfel încât preţul contractului să poată fi ajustat.

De asemenea, s-a mai menţionat faptul că, potrivit prevederilor legale/contractuale, ajustarea preţului nu este o operaţiune mecanică ce constă în simpla aplicare a unei formule matematice, fiind legată de apariţia unor condiţii asupra cărora părţile pot sau nu să fie de acord, indicele de actualizare al preţului constituind doar un element din formula de calcul a ajustării.

O altă critică vizează faptul că instanţa de fond nu a reţinut că intimata nu şi-a dovedit susţinerile şi nu a adus probe care să ducă la obligarea pârâtei la plata sumelor cuantificate prin petitul cererii şi admise prin acţiunea arbitrală.

A mai apreciat autoarea memoriului de recurs că instanţa de fond, în mod nelegal, a considerat cert prejudiciul cuantificat de tribunalul arbitral, pe fondul neadministrării, la solicitarea pârâtei C.N.A.I.R. S.A., a probei cu expertiză contabilă, în condiţiile în care, conform legii, sarcina administrării probei aparţine reclamantului.

Prin urmare, în lipsa administrării unui probatoriu care să dovedească un prejudiciu cert, nu poate fi dovedită vinovăţia recurentei, cât timp aceasta şi-a demonstrat nevinovăţia prin probatoriul propus şi administrat de tribunalul arbitral.

A mai adăugat recurenta-reclamantă că nu este obligaţia instanţei să manifeste un rol activ atunci când părţile au obligaţia să probeze propriile pretenţii, motiv pentru care, curtea de apel, în mod nelegal, a constatat culpa pârâtei pe fondul neadministrării probei cu expertiză contabilă, în condiţiile în care reclamanta era obligată la dovedirea caracterului cert al creanţei.

Astfel, prin pronunţarea unei hotărâri cu nerespectarea principiilor generale ale C. proc. civ., instanţa ar încălca grav dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din CEDO, iar legea română nu permite judecătorului să se pronunţe asupra unor aspecte prin care şi-ar depăşi limitele învestirii, sens în care se invocă de către recurentă dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Faţă de cele anterior expuse, a apreciat recurenta-pârâtă că instanţa de fond, în mod nelegal, nu a reţinut că în prezenta cauză, concluziile reţinute de tribunalul arbitral nu îndeplinesc condiţiile imperative ale atragerii răspunderii civile contractuale statuate în C. civ. pentru a se dispune obligarea pârâtei C.N.A.I.R. S.A. la plata sumelor cuantificate de reclamant şi încuviinţate de tribunal.

A mai apreciat autoarea memoriului de recurs că instanţa de control judiciar nu putea reţine o faptă ilicită în sarcina sa în cazul pronunţării tribunalului arbitral pe culpa beneficiarului, în condiţiile inexistenţei unui act adiţional încheiat între părţi care să reglementeze aplicabilitatea actualizării preţului iniţial al contractului nr. x/2018; neluării în discuţie a culpei contractuale a constructorului, în condiţiile stadiului execuţiei lucrării în proporţie de 50%; cuantificării prejudiciului doar în baza situaţiei prezentate de reclamant şi necertificate de beneficiar.

Printr-o altă critică s-a arătat că tribunalul arbitral, în mod neîntemeiat, a acordat dobânzi aferente actualizării/ajustării nejustificate a preţului iniţial al contractului, în acelaşi cuantum ca şi obligaţia principală de plată, în condiţiile în care există o neexecutare a contractului culpabilă reclamantului, având în vedere că lucrările contractate de prestator au fost realizate doar în proporţie de 52%.

Totodată, a mai adăugat recurenta-pârâtă că instanţa de fond nu a motivat acordarea unui cuantum exagerat al dobânzii, de vreme ce debitul principal nu avea un caracter cert.

Prin cererea de recurs s-a mai criticat şi obligarea pârâtei la decalarea/prelungirea duratei termenului de execuţie a lucrărilor, în condiţiile intervenirii culpei contractuale a prestatorului, respectiv neîndeplinirea propriilor obligaţii asumate prin contract.

De asemenea, în aprecierea recurentei este vădit neîntemeiat şi disproporţionat cu obiectul dosarului obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 104.413,59 RON, raportat la caracterul neîntemeiat al acţiunii principale, prin care nu este dovedită răspunderea sa contractuală.

Intimata-reclamantă Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L." prin A. S.R.L. în calitate de lider, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului prin raportare la prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinţa anulării recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 02 februarie 2023.

Pentru soluţionarea recursului, prin rezoluţia din data de 21 iunie 2023, a fost acordat termen de judecată, în şedinţă publică, la 17 octombrie 2023, cu citarea părţilor, termen preschimbat din oficiu la data de 24 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate va analiza excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil trebuie precizat, cu referire la cadrul judecăţii, că obiectul prezentului recurs îl constituie sentinţa prin care a fost respinsă acţiunea recurentei în anularea unei hotărâri arbitrale.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

A motiva recursul înseamnă nu doar indicarea cazului de nelegalitate, dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., din acest punct de vedere se observă că formal recurenta indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., ci şi dezvoltarea în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat prin memoriul de recurs, deci în legătură cu motivarea şi aplicarea regulilor de drept substanţial.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că aceste critici este necesar să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ipoteză incidentă în speţă.

În cauză, prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat şi în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel, în raport cu temeiurile acţiunii în anulare, respectiv ale art. 608 lit. f), g), h) C. proc. civ., ci s-a limitat să învedereze, în esenţă, că nu se poate reţine o faptă ilicită în sarcina sa, în soluţionarea de către instanţa arbitrală a acţiunii în răspundere contractuală, nemulţumirea recurentei privind netemeinicia hotărârii pronunţate de tribunalul arbitral.

Întregul memoriu de recurs este conceput în forma unei reluări de facto a apărărilor formulate în cadrul procesului desfăşurat la instanţa arbitrală, privind fondul pretenţiilor, reiterate în cadrul acţiunii în anulare şi, prin urmare, nu priveşte sentinţa curţii de apel care formează obiectul recursului, ci hotărârea tribunalului arbitral.

Pretinsele motive de recurs subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu se referă, în realitate, la nelegalitatea sentinţei recurate, prin care acţiunea în anulare a fost respinsă ca nefondată.

Curtea de apel a făcut, de altfel, referire la motivele de strictă interpretare ale acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, care nu permit decât cenzurarea acesteia pentru nelegalitate şi nu pentru netemeinicia sentinţei pronunţate.

Astfel, s-a reţinut cu privire la motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., că recurenta a invocat aspecte de netemeinicie a hotărârii tribunalului arbitral şi nu care ţin de încălcarea principiului disponibilităţii, iar motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. a fost înlăturat, constatându-se că nu au fost dezvoltate critici subsumate acestor dispoziţii legale.

În cadrul motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., instanţa a analizat modul de aplicare de către tribunalul arbitral a dispoziţiilor art. 1270, art. 1350 alin. (2) şi art. 1385 C. civ. şi respectarea principiilor procesului echitabil, apreciind că nu au fost transgresate aceste norme.

Curtea de apel a concluzionat că soluţia pronunţată, de admitere a acţiunii arbitrale a intimatei, a avut la bază clauzele contractuale care dau posibilitatea ajustării preţului contractual, precum şi dispoziţiile speciale incidente raporturilor juridice stabilite între părţile în litigiu ale H.G. nr. 395/2016 şi art. 71 din O.U.G. nr. 114/2018.

De asemenea, s-a apreciat că motivele recurentei din acţiunea în anulare referitoare la certitudinea prejudiciului, lipsa caracterului cert al dobânzilor acordate de instanţa arbitrală şi obligarea la decalarea/prelungirea termenului de execuţie a lucrărilor contractate nu se încadrau procedural în motivele restrictive ale art. 608 C. proc. civ.

Au fost înlăturate criticile legate de administrarea probatoriului din oficiu de către tribunalul arbitral prin raportare la dispoziţiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ., iar cele referitoare la cuantumul cheltuielilor arbitrale, prin referire la dispoziţiile art. 50 din Regulile de procedură arbitrală.

Concluzionând, simpla reiterare prin recurs a argumentelor şi criticilor valorificate la prima instanţă privind interpretarea prevederilor contractuale şi a dispoziţiilor legale incidente, neîntrunirea condiţiilor răspunderii contractuale, contestându-se interpretarea probatoriului, care au primit deja o soluţionare din partea curţii de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de curtea de apel în soluţionarea acţiunii în anulare, cu referire la motivele de nelegalitate invocate ale art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din acelaşi cod.

Întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu pot fi identificate nici alte critici apte să fie încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată şi că nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti declarat împotriva sentinţei civile nr. 93 F din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Referitor la cererea intimatei Asocierea "A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L." prin A. S.R.L. în calitate de lider, privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Intimata-reclamantă Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L., prin lider A. S.R.L. nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă C.N.A.D.N.R. S.A.), prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 93 F din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-reclamantă Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. S.R.L., prin lider A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2023.