Extraordinary appeal null for failure to target appellate reasoning in time-barred railway damages claim

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.11.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2020, reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucuresti a solicitat obligarea pârâtei S.R.C.F. Bucureşti la plata sumei de 2029115,23 RON reprezentând prejudiciu adus societăţii reclamante, calculat ca fiind diferenţa între constanta K6000 şi constanta K4000 folosită la calculul contravalorii energiei electrice pentru perioada 2009 - 2011 şi pentru 11 zile din anul 2012.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1341 şi art. 1523 C. civ., respectiv pe dispoziţiile art. 194 - 196 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2672/29.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucuresti în contradictoriu cu pârâta S.R.C.F. Bucureşti ca fiind prescrisă.

De asemenea, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.R.C.F. Bucureşti în contradictoriu cu chemata în garanţie Electrificare S.A. ca rămasă fără obiect.

2. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucuresti, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1708/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

3. Reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucuresti a formulat recurs împotriva acestei din urmă decizii, prin care a solicitat modificarea hotărâri recurate, în sensul respingerii excepţiei dreptului material la acţiune, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a susţinut cu privire la data naşterii dreptului la acţiune că, potrivit prevederilor art. 2523 din C. civ.:

"Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască naşterea lui".

De asemenea, a mai adăugat autoarea memoriului de recurs că, în situaţia de faţă, raportat la prevederile art. 2523 din C. civ., data naşterii dreptului la acţiune în recuperarea prejudiciului produs de S.R.C.F. Bucureşti s-a născut pentru reclamantă la data la care a cunoscut existenţa prejudiciului, respectiv la data de 22.09.2017, dată la care s-a comunicat factura nr. x/20.09.2017, moment de la care a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani. Din moment ce intervalul 16.03.2020 - 14.05.2020 a reprezentat perioadă de suspendare în acest caz, faţă de dispoziţiile obligatorii ale celor două Decrete ale Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 şi nr. 240/14.04.2020, rezultă că cererea de chemare în judecată, înaintată Tribunalului Bucureşti la data de 20.11.2020, a fost formulată cu respectarea termenului de 3 ani de la data comunicării facturii nr. x/20.09.2017.

Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a precizat că îşi menţine toate apărările formulate în cadrul cererii de chemare în judecată şi prin răspunsul la întâmpinarea S.R.C.F. Bucureşti aflate la dosarul cauzei, formulate în faţa instanţei de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 martie 2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la 19 mai 2023, intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi ferate "C.F.R." S.A. Bucureşti, Sucursala regională CF Bucureşti a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului faţă de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin întâmpinarea înregistrată la 26 mai 2023, intimata-chemată în garanţie Electrificare S.A. a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului faţă de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia din 21 iunie 2023 a fost acordat termen de judecată la 17 octombrie 2023 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor, care a fost preschimbat din oficiu prin încheierea de şedinţă pronunţată la 18 septembrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată prin întâmpinare, urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitată în condiţiile prevăzute de lege. În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare în vederea exercitării controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate sub aspectul regulilor de drept interpretate ori aplicate greşit.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţa de recurs în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului.

Dimpotrivă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul reclamantei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucureşti, instanţa supremă reţine că argumentele formulate de autoarea căii de atac se doresc a fi subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere atunci a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine însă că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin motivele invocate recurenta-reclamantă îşi reiterează motivele de apel prin care a criticat soluţia pronunţată de către prima instanţă cu privire la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, fără a formula critici concrete în ceea ce priveşte conţinutul considerentelor instanţei de apel.

Reţine Înalta Curte că, în motivarea căii extraordinare de atac examinate, reclamanta nu face altceva decât să îşi prezinte nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă, avansându-se o altă dată a cunoaşterii efective a prejudiciului, prin urmare o revizuire a situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond.

Mai mult, întreaga construcţie a memoriului de recurs nu conţine altceva decât reluarea fidelă a motivelor de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Astfel, simpla reiterare a situaţiei particulare a litigiului nu răspunde exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici punctuale la adresa deciziei din apel, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar acest mod de redactare a recursului nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de fond şi nu a hotărârii pronunţate în apel.

Prin reluarea motivelor de fond, recurenta-reclamantă tinde, în realitate, să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, cum este conceput memoriul de recurs al reclamantei.

Tocmai de aceea, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar şi nu doar reiterarea susţinerilor de la judecata din faţa instanţei de apel.

Reluarea ca atare a criticilor din apel nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea criticilor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la dispoziţiile de drept material invocate.

Motivele formulate de recurenta-reclamantă nu vizează argumentele reţinute de instanţa de control judiciar devolutiv în justificarea soluţiei de respingere a apelului care a apreciat, în acord cu prima instanţă, că reclamanta, încă din momentul plăţii facturilor emise în perioada 2009-2012, avea în mod obiectiv posibilitatea cunoaşterii prejudiciului, astfel încât la data formulării cererii de chemare în judecată (20.11.2020) era împlinit termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, respectiv de art. 2517 din Noul C. civ.

Instanţa supremă subliniază faptul că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

De aceea, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, sunt întemeiate apărările privind nulitatea recursului formulate prin întâmpinările intimatelor.

Prin urmare, cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu doar atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, cum în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1), să anuleze recursul reclamantei Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucureşti declarat împotriva deciziei civile nr. 1708/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-chemată în garanţie Electrificare S.A., privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Intimata-chemată în garanţie Electrificare S.A. nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1708/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-chemată în garanţie Electrificare S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2023.