Inadmissibility of cassation in insurance disputes under post-2018 procedural law

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 13.06.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.R.L, D. S.A. obligarea acestora la plata sumei de 10.500 de RON reprezentând daune interese, cheltuieli de spitalizare şi speze conexe; obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.425.000 RON (echivalentul a 300.000 euro) reprezentând daune morale şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ., art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1373 şi urm. C. civ., art. 54 din Legea nr. 136/1995 şi Ordinul Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor nr. 14/2011.

Prin cererea modificatoare înregistrată la dosar în data de 23 iulie 2019, reclamantul a înţeles să mai cheme în judecată în calitate de pârâte şi societăţile E. S.R.L. şi F. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 216 din 16.02.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. S.R.L. şi a respins cererea în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. S.R.L.; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta F. S.A. şi intervenienţii forţaţi B. şi E. S.R.L.; a obligat pârâta F. S.A. la plata către reclamant a sumei de 5.188,14 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale; a respins în rest cererea ca neîntemeiată; a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 9185 RON reprezentând ajutorul public acordat reclamantului sub forma reducerii taxei judiciare de timbru şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru redusă.

Prin cererile formulate în data de 24.06.2021 pârâtele C. S.R.L. şi E. S.R.L. au solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 216/16.02.2021, în sensul pronunţării asupra cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1186/21.09.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de completare hotărâre formulată de petenta E. S.R.L., ca neîntemeiată; a admis cererea de completare hotărâre formulată de petenta C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamantul A., pârâţii B., F. S.A., a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 216 din 16 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul obligării reclamantului la plata către pârâta C. S.R.L. a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi a respins ca neîntemeiată cererea accesorie formulată de petenta E. S.R.L. privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Împotriva sentinţei civile nr. 216/16.02.2021, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1098 A din 7 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a fost respins ca nefondat apelul reclamantului, fiind obligat acesta la plata către intimata-pârâtă E. S.R.L. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi pe fond, admiterea acţiunii şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia onorariului de avocat, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

La 05 aprilie 2023, intimata-pârâtă E. S.R.L a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nelegal şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Prin notele de şedinţă transmise la dosar în data de 24.10.2023, intimata-pârâtă F. S.A. a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 21 februarie 2023, iar prin rezoluţie a fost acordat termen de judecată la 17 octombrie 2023 cu citarea părţilor în şedinţă publică, termen care a fost preschimbat din oficiu prin încheierea de şedinţă pronunţată la 18 septembrie 2023.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă F. S.A.

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate într-o acţiune în materia asigurărilor formulată de reclamantul victimă a unui accident rutier, având ca obiect plata despăgubirilor cuvenite în temeiul dispoziţiilor legale care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule

Potrivit art. 27 C. proc. civ. "hotărârile rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

De asemenea, potrivit art. 24 Cod procedură de civilă, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare", iar conform art. 25 alin. (1) din acelaşi cod "procesele în curs de judecată precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţelor de judecată la 13 iunie 2019, fiind astfel incidente dispoziţiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, în vigoare de la 21 decembrie 2018.

Prin modificarea prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate şi având în vedere data introducerii acţiunii (13 iunie 2019), rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o acţiune în materia asigurărilor, cum este şi acţiunea recurentului-reclamant, este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una din garanţiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea instanţei de apel, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1098 A din 7 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Referitor la cererea intimatei-pârâte E. S.R.L. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă E. S.R.L. a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat .

Constatând culpa procesuală în promovarea recursului, urmează să fie obligat recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă E. S.R.L. a sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1098 A din 7 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă E. S.R.L. a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2023.