Peremption of revision petition due to suspension of labor dismissal review

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra constatării perimării cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.02.2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei de concediere nr. x/22.01.2018, reintegrarea pe postul deţinut anterior şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale pe care le-ar fi realizat în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

În data de 14.03.2018, pârâta B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1.439.830 RON brut, indexată, compensată şi actualizată la data plăţii efective, însuşită de reclamant cu titlu de avansuri salariale.

La termenul de judecată din data de 11.06.2018 a fost admisă cererea de disjungere a cererii reconvenţionale, fiind format un alt dosar .

Prin sentinţa civilă nr. 2055/2018 din 04.12.2018 a Tribunalului Hunedoara s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul la plata sumei de 11.012,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.

2. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A., prin care a solicitat modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii cu consecinţa anulării deciziei de concediere nr. x/22.01.2018 emise de intimata B. S.R.L. Deva, a reintegrării sale în postul de director administrativ ocupat anterior emiterii deciziei de concediere, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale pe care le-ar fi realizat în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 603/2020 din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, s-a respins ca nefondat apelul contestatorului A., fiind obligat să plătească intimatei B. S.R.L. suma de 11.315 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

3. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, repunerea în termenul de revizuire a deciziei civile nr. 603/2020 a Curţii de Apel Alba-Iulia, pronunţate în dosarul nr. x/2018 în baza art. 186 C. proc. civ. coroborat cu art. 57 din Constituţia României, precum şi revizuirea deciziei anterior menţionate pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii civile din 22 martie 2019 a Judecătoriei Târnăveni, pronunţate în dosarul nr. x/2017.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de revizuire a arătat revizuentul că a luat cunoştinţă despre existenţa dosarului nr. x/2017 în cursul lunii aprilie 2022, prin accesarea site-ului www.x.ro şi lecturarea hotărârii nr. 189 din 16.02.2021. Faţă de faptul că nici sentinţa civilă nr. 512/20.06.2019 şi nici încheierea de şedinţă din 22.03.2019, ambele ale Judecătoriei Târnăveni, nu au fost publicate, în data de 20 aprilie 2022 s-a prezentat la această instanţă în vederea studierii dosarului nr. x/2017

Având în vedere lipsa accesului la încheierea de şedinţă din 23 martie 2019 şi abuzul de drept al intimatei B. S.R.L., revizuentul a solicitat repunerea sa în termenul de revizuire.

În susţinerea cererii de repunere în termen revizuentul a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, Decizia nr. 675 din 6 noiembrie 2018) jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 11 iulie 2018 în cauza C-356/15 Comisia Europeană împotriva Regatului Begiei, Cauza C-557/17 Y.Z., Z.Z., Y.Y., împotriva Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie, Concluziile avocatului general C.), art. 17 Cedo şi art. 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În susţinerea cererii de revizuire revizuentul a arătat, în esenţă, că încheierea civilă din 22 martie 2019 a Judecătoriei Târnăveni, pronunţată în dosarul nr. x/2017 are autoritate de lucru judecat faţă de decizia nr. 603/2020 a Curţii de Apel Alba-Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2018, întrucât se confirmă inexistenţa raportului de subordonare faţă de vreun alt mandatar al asociatului unic - administrator ori vreun alt terţ persoană fizică din cadrul societăţii B. S.R.L. ori a asociatului unic.

De asemenea, autorul cererii de revizuire a mai invocat prevalenţa răspunderii civile întemeiate pe legea specială, respectiv Legea nr. 31/1990 privind societăţile, Codul comercial sau C. civ., cu consecinţa directă a lipsei incidenţei răspunderii disciplinare întemeiate pe Codul muncii ori pe Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Revizuentul a mai făcut referire la nulitatea absolută a contractului individual de muncă încheiat la 30.06.2016 cu societatea B. S.R.L. pentru motivul incompatibilităţii includerii într-un contract individual de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată a prerogativelor stabilite de către asociatul unic în cadrul unui mandat de drept societar pe termen limitat, sub forma unor "atribuţii funcţionale în cadrul fişei postului", aşa cum a invocat pe cale de excepţie în cadrul apelului formulat în dosarul nr. x/2018, excepţie respinsă, instanţa de apel asimilându-l, printr-o eroare de drept, unui submandatar al administratorului societăţii B. S.R.L., situaţie ce contravine încheierii din 23 martie 2019 pronunţate de Judecătoria Târnăveni, din care reiese calitatea sa de mandatar al asociatului unic D..

S-a mai arătat că prin încheierea din 22 martie 2019, instanţa a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că la data de 06.09.2017 directorul executiv al petentei avea un mandat expres de reprezentare a acesteia, sens în care excepţia lipsei calităţii de reprezentant este neîntemeiată, aspect reţinut şi prin sentinţa civilă nr. 512/2019 din 20 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Târnăveni, precum şi prin decizia nr. 189 din 16 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În susţinerea argumentelor de drept, revizuentul a făcut trimitere la jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 14/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 875 din 25 septembrie 2020, Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, referitoare la examinarea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 400 din 26 mai 2016, Decizia nr. 62/2021 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1072/09.11.2021, Decizia nr. 18/2020, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 191/10.03.2020), art. 54 alin. (1) şi (2), art. 55 alin. (1) şi (2), jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la încălcarea art. 4 din TFUE.

La 28 septembrie 2022 intimata B. S.R.L. a transmis întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitând, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată.

La 3 octombrie 2022, revizuentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire şi autoritatea de lucru judecat a încheierii civile din 22 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Târnăveni, solicitând totodată conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Mureş.

Prin acelaşi răspuns la întâmpinare, revizuentul a mai invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 mai 2022.

Prin încheierea din 4 octombrie 2022 s-a suspendat judecata cererii de revizuire în temeiul art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., întrucât, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat şi nu au cerut judecata în lipsă.

La 24 mai 2023 intimata B. S.R.L. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea punerii în discuţie a excepţiei perimării, prin rezoluţie fiind stabilit termen de judecată la 17 octombrie 2023, termen preschimbat din oficiu, prin încheierea de şedinţă pronunţată la 18 septembrie 2023, la 24 octombrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia perimării cererii de revizuire şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni" iar, potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţilor, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, ce nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat în cauză de data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte reţine că judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în data de 4.10.2022. În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor, mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 din acelasi act normativ raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 din acelaşi cod, va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 603/2020 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018. Totodată, potrivit art. 422 alin. (1) C. proc. civ., perimarea lipseşte de efect actele de procedură din dosar.

Referitor la cererea intimatei B. S.R.L., privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului, respectiv factura fiscală nr. x din 27.09.2022, emisă de Cabinet avocat E. şi ordinul de plată emis de F., în cuantum de 7353,76 RON .

Înalta Curte urmează să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 603/2020 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuentul A. la plata către intimata B. S.R.L. a sumei de 7353,76 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2023.