Salary discrimination suit by court usher assigned to Brașov Tribunal after jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă sub nr. x/2022, la 15.07.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

- să dispună recunoaşterea stării de discriminare în care reclamanţii se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei Curtea de Apel Galaţi la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

- să dispună repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătate şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017), de la data naşterii/recunoaşterii dreptului, 01.08.2016 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanţii;

- să oblige Tribunalul Brăila la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 şi, în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin încheierea din 01.02.2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a disjuns cauza cu privire la reclamanta M., în calitate de aprod în cadrul Judecătoriei Făurei, formându-se dosarul nr. x/2023, cu termen în aceeaşi zi.

Prin sentinţa civilă nr. 167/MAS/16.02.2023, pronunţată în dosarul nou format, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Brăila prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că întrucât reclamanta nu are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier în cadrul Tribunalului Brăila, acesteia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat că Tribunalul Brăila este competent să judece cauza.

La 03.03.2023 dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic, pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, care, prin sentinţa nr. 537/26.06.2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Braşov; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că faţă de calitatea de pârât a Tribunalului Brăila, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., prin coroborare cu alin. (21) şi alin. (3) al aceluiaşi articol, sens în care a apreciat că sesizarea Tribunalului Braşov s-a realizat cu respectarea textului de lege sus-enunţat, acesta fiind în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, respectiv Curtea de Apel Galaţi.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

În speţă, reclamanta, în calitate de aprod în cadrul Judecătoriei Făurei a învestit Tribunalul Braşov cu un litigiu de muncă, pârâţi fiind Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Brăila, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Normele legale de competenţă în materia litigiilor de muncă partajează competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii între tribunalele de la domiciliul reclamantului şi cele în circumscripţia cărora acesta îşi are locul de muncă.

Totodată, se remarcă că, în cauză reclamanta, având calitatea de aprod la Judecătoria Făurei, s-a adresat Tribunalului Braşov, secţia I civilă pentru soluţionarea cererii sale de chemare în judecată îndreptată şi împotriva Tribunalului Brăila, şi Curţii de Apel Galaţi, împrejurare ce impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, potrivit normei de trimitere de la art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât în cauza dedusă judecăţii reclamanta nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile reglementate de textul de lege ultim indicat, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile prevederile legale examinate mai sus.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21), aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speţă, atât Curtea de Apel Galaţi, cât şi Tribunalul Brăila au calitatea de pârâţi, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) C. proc. civ. însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă faptul că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Or, reclamanta a înţeles să se îndrepte în faţa unei asemenea instanţe, învestind cu soluţionarea litigiului Tribunalul Braşov, care se află în circumscripţia Curţii de Apel Braşov, învecinată cu Curtea de Apel Galaţi în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Brăila care ar fi fost competent să judece litigiul, potrivit normelor de competenţă de drept comun.

Aşa fiind, constatând că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, prevalându-se de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi determinând astfel competenţa teritorială a Tribunalului Braşov în soluţionarea cererii de chemare în judecată, faţă de considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.