Territorial competence to hear suit against a court as defendant where plaintiff opted against transfer under Article 127

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la 06.12.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Braşov şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul Tribunalul Braşov în calitate de ordonator secundar de credite, să calculeze şi să plătească în favoarea reclamantului drepturile băneşti cuvenite la momentul eliberării din funcţie prin pensionare constând în cele 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, astfel cum sunt prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea 303/2004, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data de la care dreptul era datorat (adică data pensionării) şi până la data plăţii, sumă la care să se adauge dobânda legală penalizatoare, începând cu data pensionării, 15.08.2019 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite pentru pârâtul Tribunalul Braşov, să aloce fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti pretinse de reclamant cu titlul de indemnizaţie de ieşire la pensie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute impozabile, actualizate cu inflaţia şi cu dobânda penalizatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 518/MAS/12.04.2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Braşov prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că raportat la natura litigiului, conflict de muncă, la calitatea reclamantului de judecător pensionar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., sens în care a apreciat că la stabilirea competenţei devin incidente dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, a apreciat că faţă de calitatea de pârât a Tribunalului Braşov, acestă instanţă nu poate judeca litigiul, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres la art. 127 alin. (21) C. proc. civ. că această normă operează în situaţia în care instanţa de judecată este pârâtă.

În acest context, constatând că reclamantul nu a optat pentru una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

La 02.05.2023 dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic, pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, care, prin sentinţa nr. 878/20.06.2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Braşov; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ..şi ale art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, a reţinut că faţă de calitatea reclamantului de fost judecător în cadrul Tribunalului Braşov, dispoziţiile legale prim evocate nu sunt aplicabile, motiv pentru care competenţa de soluţionare a pricinii revine, potrivit art. 269 din Codul Muncii, instanţei de la domiciliul titularului acţiunii, respectiv Tribunalului Braşov.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Braşov cu un litigiu de muncă îndreptat împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Braşov.

Regulile de drept comun în materia litigiilor de muncă partajează competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii între tribunalele de la domiciliul reclamantului şi cele în circumscripţia cărora acesta îşi are locul de muncă; potrivit datelor de la dosar, aceasta ar reveni Tribunalului Braşov.

Reclamantul are calitatea de judecător pensionar şi s-a adresat Tribunalului Braşov, împrejurare ce impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Întrucât la data sesizării instanţei iniţial învestite, reclamantul nu mai deţinea calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Braşov, Înalta Curte constată că, la determinarea instanţei competente teritorial să judece litigiul, nu pot fi reţinute prevederile legale examinate mai sus.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21), aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În speţă, Tribunalul Braşov are calitatea de pârât, împrejurare care atrage incidenţa art. 127 alin. (21) C. proc. civ., însă utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului "poate" relevă faptul că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Reclamantul nu a înţeles însă să se îndrepte în faţa unei asemenea instanţe, ci a învestit cu soluţionarea litigiului chiar Tribunalul Braşov.

Prin urmare, reclamantul şi-a exprimat opţiunea, prevalându-se de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi determinând în mod definitiv competenţa teritorială a Tribunalului Braşov în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

În acest condiţii, faţă de considerentele expuse în precedent şi de manifestarea de voinţă exprimată de reclamant, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.