Jurisdictional conflict over subcontractor wage-adjustment claims under sectoral administrative contracts: material competence of civil tribunal per Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, la 15.07.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele B., prin Sucursala Sibiu şi C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa,:

1. să oblige pârâta B. să încheie un act adiţional la contractul de lucrări nr. x/30.05.2017 pentru "Lucrări de construcţii poligon LEA şi staţii la Centru de cercetare si dezvoltare a tehnologiilor de lucru sub tensiune (LST)", pentru diferenţele la costurile cu manopera pentru lucrările executate în cadrul contractului de lucrări nr. x/2017, în contextul majorării prin art. 71 din O.U.G. nr. 114/2018 a salariului de bază minim brut garantat în plată pentru domeniul construcţiilor, conform situaţiilor de lucrări decontate, începând cu luna aprilie 2019 până la finalizarea lucrărilor aferente contractului de lucrări, în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale speciale,

2. să oblige pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 170.516,55 RON (exclusiv TVA), cu titlu de diferenţe la costurile cu manopera ofertată, executată şi acceptată pentru Contractul de lucrări nr. x/2017, diferenţe intervenite în urma modificării cuantumului salariului de bază minim brut garantat în plată pentru domeniul construcţiilor, potrivit O.U.G. nr. 114/2018, aferent situaţiilor de lucrări din aprilie 2019 şi până în iulie 2020 inclusiv, precum şi în continuare, conform modului de calcul aplicat la determinarea diferenţelor aferente perioadei aprilie 2019 - iulie 2020,

3. să oblige pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 27.952,35 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în cuantum de 0,02%/zi, calculate asupra debitului reprezentând diferenţa la costurile cu manopera ofertată şi executată pentru contractul de lucrări nr. x/2017, de la data scadenţei facturilor emise de reclamantă şi până la 31.05.2022 şi, în continuare, până la data achitării întregului debit restant asupra căruia au fost calculate,

4. să oblige pârâta C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A., în calitate de entitate contractantă şi beneficiar final, să recunoască pretenţiile reclamantei, în calitate de executant subcontractor şi să le achite direct reclamantei, în temeiul prevederilor art. 21.2 din contractul sectorial de lucrări nr. x, încheiat între pârâte, pentru "Centru de cercetare şi dezvoltare a tehnologiilor de lucru sub tensiune (LST) şi intervenţie rapidă în SEN - Etapa I", precum şi al art. 232 din Legea nr. 99/2018, aceste sume fiind corespunzătoare lucrărilor executate de reclamantă, ce fac obiectul contractului sectorial, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 144/08.12.2022, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile tardivităţii invocării excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Satu Mare, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Pentru a hotărî asupra excepţiei necompetenţei materiale, evocând dispoziţiile art. 240 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 99/2016, ale art. 1548 alin. (4) din H.G. nr. 394/2016, ale art. 3 lit. k) şi lit. zz) din Legea nr. 99/2016 şi ale art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, precum şi ale art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a reţinut, în esenţă, că pretenţiile care formează obiectul cauzei sunt întemeiate pe contractul de subcontractare lucrări nr. x/13.05.2019, încheiat între pârâta B. - Sucursala Sibiu, în calitate de achizitor şi reclamantă, în calitate de subcontractant.

Cum, în conformitate cu art. 3 lit. zz) din Legea nr. 101/2016, subcontractantul este un operator economic care nu este parte a unui contract de achiziţie sectorială, iar în contractul sus-menţionat reclamanta are calitate de subcontractant, a apreciat că raporturile juridice care formează obiectul litigiului nu s-au născut dintr-un contract de achiziţie sectorială, în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. k) din acelaşi act normativ.

De asemenea, a constatat că prevederile art. 66, art. 68, art. 73, art. 96, art. 180, art. 183, art. 232-art. 234 din Legea nr. 99/2016, invocate de reclamantă, se referă la subcontractanţii care au participat la procedurile de atribuire prevăzute de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 99/2016, însă din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a fost implicată într-o astfel de procedură.

Pe de altă parte, a apreciat că aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 99/2016, în speţă, nu conduce la concluzia că prezentului litigiu i se aplică dispoziţiile Legii nr. 101/2016, în ceea ce priveşte competenţa, din moment ce art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 se referă exclusiv la litigii care decurg din executarea unor contracte administrative. Prin urmare, a apreciat că aici, competenţa se determină exclusiv în funcţie de natura juridică a contractului a cărui executare formează obiectul litigiului, nu şi de dispoziţiile legii aplicabile litigiului.

Astfel, apreciind că obiectul cauzei nu vizează executarea unui contract de achiziţie publică sau, în sens larg, a unui contract administrativ, a stabilit că nu sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, sau cele alte art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci cele de drept comun privind competenţa. În acest sens, având în vedere valoarea obiectului litigiului, a stabilit că, în conformitate cu dispoziţiile art. 95 pct. 1, raportat la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competenţa materială aparţine judecătoriei, iar în raport cu prevederile art. 107 şi art. 109 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Sibiu, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta B. - Sucursala Sibiu, respectiv sucursala societăţii cu care reclamanta a încheiat contractul, în cauză neoperând prorogarea de competenţă teritorială, întrucât nicio instanţă de pe raza Tribunalului Satu Mare, care ar fi fost competentă material să judece cauza, nu a fost sesizată de către reclamantă cu cererea introductivă de instanţă.

La 07.03.2023 dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic, pe rolul Judecătoriei Sibiu, secţia Civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 2608/16.06.2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Satu Mare; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivare, evocând dispoziţiile art. 240 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 99/2016, art. 158 alin. (4) din H.G. nr. 394/2016 şi ale art. 3 lit. k) din Legea nr. 99/2016, a reţinut că din cererea de chemare în judecată rezultă că pretenţiile care formează obiectul litigiului sunt întemeiate pe contractul de subcontractare lucrări nr. x, încheiat între pârâta B. - Sucursala Sibiu şi societatea reclamantă, contract care, potrivit susţinerilor reclamantei, face parte din contractul sectorial de lucrări nr. C19/2017, asimilat potrivit prevederilor art. 3 lit. k) din Legea nr. 99/2016, contractului administrativ, aplicându-i-se dispoziţiile legale anterior redate din actul normativ menţionat în precedent.

Astfel, faţă de cauza acţiunii, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în temeiul art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, a apreciat că, întrucât pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pe prevederile Legii nr. 99/2016, aceasta susţinând că actul juridic încheiat constituie un act asimilat actului administrativ, în sensul art. 3 lit. k) din Legea nr. 99/2016, fără a analiza temeinicia acestor susţineri, această chestiune ţinând de fondul cererii de chemare în judecată, a constatat incidenţa art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Satu Mare, iar nu Judecătoria Sibiu, în cauză nefiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., rap. la art. 107 şi art. 109 C. proc. civ., faţă de cadrul procesual fixat de către reclamantă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

În speţă, reclamanta a învestit Tribunalul Satu Mare cu o acţiune în pretenţii formulată în contradictoriu cu pârâtele B. - Sucursala Sibiu şi C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA S.A., întemeiată pe contractul de subcontractare lucrări nr. x, încheiat între reclamantă şi pârâta B. - Sucursala Sibiu, având ca obiect actualizarea preţului contractului, raportat la modificările aduse de O.U.G. nr. 114/2018, în condiţiile art. 240 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 99/2016, art. 158 alin. (4) din H.G. nr. 394/2016 şi plata sumelor cu titlu de diferenţe la costurile cu manopera ofertată, executată şi acceptată pentru contractul sus-menţionat.

Aşa cum rezultă chiar din preambulul acestuia, contractul a fost încheiat pentru realizarea unor lucrări ce fac obiectul contractului sectorial lucrări nr. C19/2017, încheiat între pârâte pentru execuţia unui "Centru de cercetare şi dezvoltare a tehnologiilor de lucru sub tensiune (LST) şi intervenţie rapidă în SEN - Etapa I", care, potrivit prevederilor art. 3 lit. k) din Legea nr. 99/2016, este asimilat contractului administrativ, aplicându-i-se dispoziţiile legale din actul normativ citat.

Întrucât contractul de subcontractare lucrări nr. x s-a încheiat în executarea contractului sectorial arătat mai sus, iar sumele ce fac obiectul litigiului sunt corespunzătoare lucrărilor realizate în temeiul acestuia, rezultă că litigiul de faţă este unul derivat din executarea unui contract administrativ.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 101/2016, "Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procedura specială statuată de Legea nr. 101/2016 are un domeniu strict de aplicare, respectiv în cazul cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune.

În acest context, raportat la obiectul şi natura litigiului, astfel cum acestea au fost reţinute anterior, Înalta Curte constată că pentru stabilirea competenţei materiale, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Prin urmare, în cauză, competenţa materială aparţine tribunalului, şi nu judecătoriei.

Totodată, reţinând că sediul social al reclamantei este în Negreşti Oaş, localitate aflată în circumscripţia Tribunalului Satu Mare, iar aceasta şi-a manifestat opţiunea în favoarea tribunalului de la sediul său, potrivit art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sesizarea instanţei iniţial învestite s-a realizat cu respectarea textului de lege sus-evocat, aceasta devenind singura competentă să judece procesul.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.