Resolution of negative jurisdiction conflict: Specialization of appellate civil section must mirror first-instance court, not party status

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, secţia Civilă sub nr. x/2018, la 07.05.2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii S.C. CET GOVORA S.A., COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului, Consiliul Judeţean Vâlcea, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamanţi a unei despăgubiri, constând în valoarea de înlocuire la nou a imobilului construcţie, proprietatea lor, situat în Comuna Alunu, sat Alunu, Judeţul Vâlcea, compus din:

1. casă de locuit, în suprafaţă construită de 143 m.p., edificata în anul 2005;

2. anexă garaj, în suprafaţă de 21,84 m.p.;

3. anexă coteţ de iepuri, în suprafaţă de 15,51 m.p.;

4. anexă coteţe şi magazii, în suprafaţă de 82,25 m.p.;

5. fânar, în suprafaţă de 18,24 m.p., construit în 1985;

6. anexă foişor, în suprafaţă de 45,36 m.p.;

7. anexă WC, în suprafaţă de 1,44 m.p.;

8. scară cu 15 trepte din mozaic cu lăţime de 1 m şi grosime a platformei de cca 8-10 cm;

9. fântâna cu diametru de 1,20 de cca. 10 m adâncime zidita din piatra cu acoperiş construit pe astereala de fier, învelitoare de tabla şi structura de scos apa confecţionată din metal;

10. alei din beton în suprafaţă de 99,96 mp cu grosimea de 8-10 cm;

11. gard în partea de sud în lungime de 83 m.;

12. gard la D.J. 605C, în lungime de 24,4 m.;

13. gard în partea de nord, în lungime de 83,5 m.; 14. 40 m. gard din ulucă (scândura) de lemn;

15. gard la gradină, în lungime de 56 m., construcţie evaluată la suma de 489.570 RON, conform raportului de evaluare nr. x/20.07.2017, executat de S.C. C. S.R.L., la cererea Primăriei Comunei Alunu şi notei de inventariere nr. x/13.06.2017. În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1.027 m.p. din măsurători şi 1.018 m.p. din acte, din care: 601 m.p. curţi construcţii şi 426 m.p. arabil, având număr cadastral x şi înscris în CF a localităţii Alunu nr. x şi cel în suprafaţă de 1.251 m.p., deţinut în baza titlului de proprietate nr. x, emis de Consiliul Judeţean Vâlcea la 01.08.2012, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre valoarea unui teren similar cu cel deţinut în proprietate de ei, anterior afectării acestuia cu halda de steril, pe care se aflau construcţiile menţionate mai sus şi valoarea actuală a terenului, aşa cum este acesta la momentul actual, acoperit de halda de steril.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâţilor şi la plata contravalorii plantaţiilor existente pe terenul proprietatea lor, identificate conform notei de inventariere nr. x/13.06.2017 şi fotografiilor anexate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 515/09.04.2019, Judecătoria Horezu, secţia Civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentinţa civilă nr. 738/04.04.2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Energiei, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliului Judeţean Vâlcea şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă, a respins acţiunea îndreptată împotriva pârâtei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii CET GOVORA S.A, prin administrator judiciar D.. şi COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a obligat aceşti pârâţi la plata către reclamanţi a sumei de 537.253,4 RON, cu titlu de despăgubiri civile şi a sumei de 6.488,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi către stat a sumei de 5.507,3 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care s-a încuviinţat ajutorul public judiciar în favoarea reclamanţilor, potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.

Pârâta S.C. CET GOVORA S.A., prin administrator judiciar D.. şi administrator special E. a declarat apel împotriva încheierii din 04.11.2019 şi a sentinţei civile sus-menţionate, iar pârâta COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a promovat apel împotriva sentinţei civile.

În apel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, care, prin încheierea din 25.04.2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că, deşi ambele secţii civile, secţia I civilă şi secţia a II-a Civilă, ale Curţii de Apel Piteşti ar fi competente să judece cauzele civile, faţă de calitatea apelantelor de profesionişti şi de hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, competentă să soluţioneze cauza este secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, secţie specializată în litigii cu profesionişti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12.05.2023, sub acelaşi număr unic.

Prin încheierea din 15.06.2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a I Civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, a reţinut, în esenţă, că, raportat la obiectul cauzei şi la faptul că răspunderea civilă delictuală a pârâţilor este întemeiată pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, procesul de faţă nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci este unul în materie civilă, ce revine în competenţa secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Astfel, evocând hotărârea menţionată anterior, a apreciat că determinant pentru stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv de calitatea persoanelor implicate în proces.

În acest context, a arătat că, atât prin hotărârea colegiului, indicată mai sus, cât şi prin interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18/2016, s-a statuat că relevante pentru stabilirea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, sunt criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi neputând constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Chestiunea litigioasă cu privire la care instanţele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, respectiv a instanţei de apel.

Asupra corespondenţei dintre competenţa specializată a instanţei de fond şi a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanţelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

Aceeaşi concluzie derivă şi din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că:

"organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Problema competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că determinarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Aşadar, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat, verificarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, iar în ipoteza în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate, secţii/completuri, verificarea acestei competenţe se va realiza în raport cu obiectul şi natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite deja în faţa instanţei de fond.

În speţă, litigiul, obiect al dosarului de faţă, a fost soluţionat în primă instanţă de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea, în cadrul căruia funcţionează două secţii civile, cea dintâi, secţia I civilă, care soluţionează, în primă instanţă, cauze în materie civilă stricto sensu, iar cea de-a doua, secţia a II-a civilă, care judecă cauze în materie cu profesionişti, procedura insolvenţei/falimentului şi litigii de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, având în vedere că litigiul a fost soluţionat în fond de un complet al unei secţii specializate în materie civilă, în considerarea dezlegărilor date de instanţa supremă prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar competentă să judece calea de atac a apelului, exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, este cea corespunzătoare instanţei care a soluţionat fondul litigiului, respectiv secţia I Civilă a Curţii de Apel Piteşti. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în cadrul Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, specializate după aceleaşi criterii ca şi secţiile civile ale Tribunalului Vâlcea.

Existenţa hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nu este de natură să conducă spre o altă concluzie, întrucât partajarea competenţei între cele două secţii civile nu poate fi realizată decât în limitele cadrului legislativ în materia competenţei, respectiv potrivit criteriilor prevăzute cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare şi a dezlegărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii date din decizia nr. 18/2016.

De altfel, în măsura în care judecata cauzei s-a realizat de către o instanţă civilă, deşi în cadrul Tribunalului Vâlcea funcţiona o secţie specializată şi în soluţionarea litigiilor privind activitatea profesioniştilor, iar prin încheierea din 23.09.2019, ca urmare a declinării cauzei de la Judecătoria Horezu, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, verificându-şi competenţa sub aspect general, material şi teritorial, în condiţiile art. 131 C. proc. civ., a reţinut că este competent să judece procesul, aspecte necontestate de părţi în apel, asupra naturii civile a litigiului şi a competenţei, instanţa de prim control judiciar nu mai putea reveni, fiind depăşit termenul procesual pentru stabilirea competenţei, potrivit art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) rap. la art. 136 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 4/2023, pronunţată în interesul legii.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti, instanţă superioară corespunzătoare celei care a soluţionat cauza în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.