Nullity of extraordinary appeal for failure to frame grievances as statutory grounds for cassation rather than substantive merits

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Analizând actele dosarului, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1186/07.10.2021, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect acţiune în pretenţii.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, care, prin decizia nr. 17/01.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost constatat perimat.

Reclamantul a declarat recurs şi împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi reţinerea cauzei spre rejudecare. În susţinere, făcând trimitere la situaţia de fapt şi parcursul procesual al disputei dintre părţile litigante, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

La 30.12.2022, 22.05.2023, 31.07.2023 şi 06.10.2023, recurentul a depus note scrise, la care a anexat un set de înscrisuri.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 24.05.2023 judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind reluată la termenul de astăzi, ca urmare a încuviinţării cererii recurentului de repunere pe rol a cauzei.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează controlul conformităţii hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, în limitele motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, cazurile de casare pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să fie raportată la conţinutul hotărârii atacate şi să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte motivarea recursului, se cuvine notat că acest demers implică, pe de o parte, indicarea uneia dintre ipotezele prevăzute limitativ de textul menţionat, iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, cu arătarea modalităţii efective în care instanţa a încălcat dispoziţiile legale incidente.

În speţă, prin decizia recurată, instanţa de prim control judiciar a constatat perimat recursul declarat de autorul căii de atac împotriva sentinţei primei instanţe, justificat de faptul că, de la data suspendării judecăţii recursului au trecut mai mult de 6 luni, fără ca părţile să fi întocmit vreun act de procedură în acest interval de timp.

Recursul de faţă a fost exercitat în temeiul dispoziţiilor art. 421 C. proc. civ. Potrivit statuărilor Curţii Constituţionale din decizia nr. 133/2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 399/22.05.2019, "instanţa sesizată cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la perimarea cererii şi nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces".

Prin memoriul de recurs, recurentul, fără a susţine incidenţa vreunui caz de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocă nelegalitatea deciziei recurate, afirmând în susţinere temeinicia acţiunii sale, prin prisma legalităţii dreptului de pensie reclamat în raport cu situaţia de fapt expusă.

Criticile recurentului nu se circumscriu însă ipotezelor de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate de instanţa de recurs, întrucât, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, argumentele sale nu vizează decizia curţii de apel, de perimare a judecăţii recursului, ci elemente ataşate fondului cauzei.

Astfel, deşi raţionamentul instanţei de recurs, expus în justificarea perimării recursului, a avut în vedere condiţiile prevăzute de normele procesuale pentru intervenirea ei - lăsarea dosarului în nelucrare mai mult de 6 luni, fără ca părţile să întreprindă vreun act de procedură -, susţinerile recurentului privesc, în esenţă, fondul pretenţiilor deduse judecăţii.

În acest context, de vreme ce elementele care stau la baza demersului judiciar al recurentului nu au corespondent în conţinutul motivării deciziei pronunţate, susţinerile acestuia nu pot fi subsumate niciunui motiv de nelegalitate, atât timp cât ele nu sunt îndreptate împotriva considerentelor care au stat la baza motivării soluţiei pronunţate, fiind străine de obiectul şi natura căii extraordinare de atac exercitate, care, în raport cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ., nu poate viza decât hotărârea prin care s-a constatat perimarea.

Sub pretextul pronunţării unei hotătâri nelegale, recurentul urmăreşte în realitate o judecată a cauzei sale pe fond, nepermisă în această etapă procesuală, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedurii recursului, ipoteză incidentă şi în cauză, pentru raţiunile înfăţişate mai sus, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) va anula prezenta cale extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 17/01.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.