Revision of appellate salary rights judgment: jurisdictional declination for material error and dismissal of res judicata revision as time-barred

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1352/17.05.2022, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonoma de Servicii Publice R.A., având ca obiect drepturi salariale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 353/22.02.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul, a anulat în parte sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 6/28.01.2022 emisă de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti, a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului, acordând termen în acest sens la 24.05.2023.

La 24.03.2023, împotriva acestei din urmă hotărâri, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe motivele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În susţinere, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că anulându-se în parte sentinţa primei instanţe, prin hotărârea suspusă revizuirii s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate, în condiţiile în care tribunalul nu a fost învestit cu alte cereri.

De asemenea, revizuentul a arătat că prin decizia atacată s-a anulat decizia nr. 1163/16.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost admis apelul declarat de acesta împotriva încheierii din 11.10.2018, a Tribunalului Prahova, secţia I civilă şi s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 796/07.03.2017 a aceleiaşi instanţe, apreciindu-se în mod greşit că, faţă de probatoriul cauzei, această hotărâre a rămas fără obiect.

A mai susţinut că prin lămurirea din nou a dispozitivului sentinţei ultim-indicate, instanţa de apel a soluţionat ceea ce nu s-a cerut.

În argumentarea incidenţei celui de-al doilea motiv de revizuire, autorul căii de atac a arătat că, soluţionând în această manieră apelul, instanţa de prim control judiciar a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1163/16.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

În final, revizuentul a expus obiectul şi parcursul procesual al cererilor ce au format obiectul dosarelor nr. x/2016, nr. y/2018, nr. z/2018, şi nr. 637/105/2022.

La 18.05.2023 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 180/07.02.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, precum şi dispoziţiile art. 83 C. proc. civ., susţinând că în recurs, persoanele fizice nu pot fi reprezentate decât de către un avocat sau alt mandatar. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Revizuentul a răspuns la întâmpinare.

La 20.06.2023 revizuentul a depus note scrise în completarea susţinerilor formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cuprinsul cărora, făcând trimitere la obiectul criticilor şi apărărilor din apel, a arătat, în esenţă, că instanţa de prim control judiciar nu a fost învestită cu soluţionarea vreunei cereri de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 796/07.03.2017 a Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Împotriva cererii de completare, intimata a depus la 02.10.2023 întâmpinare, prin care a reluat excepţia nulităţii, iar, pe fond, a solicitat respingerea demersului judiciar al revizuentului ca nefondat.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei nr. 353/22.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 510 alin. (1) şi ale art. 457 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte constată următoarele:

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat la nivel constituţional de art. 129 din Constituţie şi preluat şi în C. proc. civ. la art. 457 C. proc. civ., impune părţilor exercitarea căilor de atac în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Regula statuată prin dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că revizuirea este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Prin excepţie, alin. (2) al aceluiaşi articol, care reglementează cazul cererilor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instituie competenţa de soluţionare a acestora în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de cea care a pronunţat prima hotărâre, iar art. 509 alin. (3) stabileşte că în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, prorogarea competenţei nu va opera.

În speţă, autorul căii de atac a solicitat revizuirea hotărârii sus-indicate pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., context în care, Înalta Curte, văzând dispoziţiile legale anterior evocate şi pe cele ale art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., constată că nu este competentă material să soluţioneze respectiva cerere, aşa încât va declina competenţa de soluţionare a cererii de sesizare în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă care a pronunţat decizia atacată, a cărei retractare se solicită.

În continuare, reţinând că, raportat la dispoziţiile art. 510 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, aspectele privind legalitatea exercitării drepturilor procesuale de către revizuent primează oricăror altor chestiuni aduse în discuţie de părţi prin actele procesuale, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii acesteia, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod este de o lună şi curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia care formează obiect al căii de atac de faţă, a fost pronunţată la 22.02.2023 şi este definitivă de la acel moment, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, aplicabil în cauză faţă de data iniţierii procesului, conform art. 27 C. proc. civ.

Aşadar, termenul de o lună a început să curgă de la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se solicită şi s-a împlinit, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., la 22.03.2023.

Revizuentul a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. la data de 24.03.2023, cu depăşirea termenului legal.

Cum, neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată după împlinirea termenului legal pentru promovarea căii extraordinare de atac, aceasta din urmă apare ca fiind tardiv exercitată, motiv pentru care, în temeiul art. 513 alin. (1) raportat la art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va fi respinsă ca atare.

În concluzie, pentru toate raţiunile înfăţişate mai sus, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti şi va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) şi ale art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curţii de Apel Ploieşti competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 353/22.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., declarată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.