Territorial competence for enforcement of judgment against a corporate branch: execution court at the branch's seat under Art. 651(1) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by awarding competence to the Buftea Court, rejecting the Constanța Court's declination. The dispute concerned the territorial competence for granting authorization of enforcement under a civil judgment, where the Buftea Court initially declined jurisdiction on the basis that the judgment debtor was a foreign legal entity without a Romanian seat, whereas the Constanța Court reversed, arguing that the enforcement request named a branch with a seat in Ilfov County. Relying on the unified interpretation from Decision No. 6/2023, the Court held that for execution purposes, the "debtor's seat" includes the seat of a branch or other legal subdivision without separate legal personality, thereby establishing that the enforcement court is the one in the jurisdiction where such a branch is located.
Legislator headnote
AI generatedart. 666 din C. proc. civ, art. 9 alin. (2) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 651 din C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ; Territorial competence for enforcement of judgment against a corporate branch: execution court at the branch's seat under Art. 651(1) CPC: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ. raportat la art. 107 alin. (1) din acelaşi cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2023, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul B. S.A. şi pe debitorul C. SUCURSALA OTOPENI, s-a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5107/26.05.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2022, pentru suma de 400 euro (la cursul BNR din ziua plăţii) şi 1.150 RON cheltuieli de judecată, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare începând cu data de 30.09.2022 şi până la achitarea integrală a debitului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ. raportat la art. 107 alin. (1) din acelaşi cod.
Prin sentinţa civilă nr. 6869/13.07.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, după cum rezultă din titlul executoriu, calitatea de debitor o are C. (al cărui sediu nu se află pe teritoriul României), şi nu C. SUCURSALA OTOPENI, cum se afirmă prin cererea de executare silită.
Astfel, întrucât debitorul din prezenta cauză, C. nu are sediul în România, devine competentă instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului.
Având în vedere cele expuse anterior şi văzând că sediul creditorului este în mun. Constanţa, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu şi a dispus declinarea prezentei cereri către Judecătoria Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 20.07.2023.
Instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia invocată.
Prin încheierea nr. 9342 din 28.07.2023, pronunţată în dosar nr. x/2023, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, creditoarea B. S.A. s-a adresat executorului judecătoresc A. pentru ca acesta să solicite încuviinţarea executării silite a debitoarei C. - Sucursala Otopeni, C.I.F. x, cu sediul în localitatea Otopeni, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5107/26.05.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2022.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.
Cum cererea de executare silită şi, implicit, cea privind încuviinţarea executării este îndreptată exclusiv împotriva C. - Sucursala Otopeni, cu indicarea sa în calitate de debitoare, aceasta având sediul în localitatea Otopeni, jud. Ilfov, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buftea.
Instanţa a mai reţinut că eventuala lipsă a calităţii de debitor a persoanei împotriva căreia s-a formulat cererea este o chestiune ce se analizează de către instanţa de executare, pe fondul cererii de încuviinţare a executării silite, dar nu determină competenţa instanţei de executare.
Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Buftea şi Judecătoria Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Cu privire la situaţia de fapt, se constată că, pe rolul B.E.J. A. se află dosarul nr. x/2023, format ca urmare a cererii de executare silită depusă de creditoarea B. S.A. la 03.07.2023, privind pe debitoarea C. SUCURSALA OTOPENI, în baza titlului executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 5107 din 26.05.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosar nr. x/2022.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea la 13 iulie 2023, sub nr. x/2023, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5107/26.05.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2022, pentru suma de 400 euro (la cursul BNR din ziua plăţii) şi 1.150 RON cheltuieli de judecată, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare începând cu data de 30.09.2022 şi până la achitarea integrală a debitului.
Înalta Curte reţine că determinarea instanţei competente să soluţioneze încuviinţarea de executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 666 şi art. 651 din C. proc. civ., care stabilesc că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. La alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Dispoziţiile legale anterior menţionate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".
În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenţei teritoriale (în vederea executării silite individuale care îşi păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) din C. civ. - care definesc noţiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât şi cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanţelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia - în sensul că sediul debitorului poate fi şi cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuţional, nu se schimbă regimul de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă şi benefică părţilor din punctul de vedere al celerităţii şi costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluţia din cea dintâi orientare jurisprudenţială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele şi cu argumentele prezentate anterior.
Sub alte aspecte, s-a reţinut pertinent în această orientare jurisprudenţială că, stabilind competenţa teritorială a instanţei de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu. Într-adevăr, norma atributivă de competenţă, sub aspect teritorial, nu acţionează în funcţie de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosinţă a debitorului din raportul juridic obligaţional.
În plus, existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situaţia în care titlul executoriu priveşte (şi) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."
În cauză, se constată că cererea de executarea silită a fost formulată împotriva C. SUCURSALA OTOPENI, cu sediul în localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5107/26.05.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2022, prin care a fost admisă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta C., cu sediul în localitatea Otopeni, Calea x, Aeroportul Internaţional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, jud. Ilfov.
Prin decizia pronunţată în interesul legii indicată mai sus s-a reţinut că, "(74) în cazul în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanţe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare şi ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare".
Potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea problemelor de drept judecate de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că, atât prin titlul executoriu cât şi prin cererea de încuviinţare a executării silite este indicat sediul sucursalei Otopeni a C., din Otopeni, jud. Ilfov şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.