Jurisdictional conflict over international road transport: Dolj court of appeal's competence established

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 31.01.2023 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 500.004,22 RON, reprezentând contravaloarea daunei pentru marfa transportată; obligarea la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective şi integrale a debitului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1170 C. civ., art. 1270, art. 1350 C. civ., art. 1955-2001 C. civ., Convenţia CMR.

La dosarul cauzei, pârâta B. S.R.L a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj de a soluţiona cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta. A arătat că, având in vedere că reşedinţa obişnuită a acesteia este în Satu Mare, sediul societăţii prin care a fost încheiat contractul de transport este tot în Satu Mare, competenţa teritorială revine Tribunalului Satu Mare şi nu Tribunalului Dolj, conform dispoziţiilor art. 31. alin. (1) lit. a) din Convenţia CMR de la 1956.

A menţionat că este de observat şi că, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este competentă teritorial şi instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport. Locul de plecare este evident Satu Mare - adică sediul social al pârâtei de unde ansamblul auto a plecat spre Franţa.

Prin sentinţa civilă nr. 105/2023 din 03.05.2023, pronunţată în dosar nr. x/2023, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, reclamanta pretinde contravaloarea prejudiciului rezultat în temeiul unui contract de transport internaţional de mărfuri, astfel că devin incidente prevederile art. 31 alin. (1) din Convenţia de la Geneva referitoare la contractul internaţional de mărfuri pe şosele.

Potrivit art. 31 pct. 1 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), încheiată la Geneva la 19 mai 1956 (la care România a aderat prin Decretul nr. 451 din 20.11.1972) - convenţie indicată şi ca temei al acţiunii civile de către reclamantă, respectiv ca aplicabil contractului de transport dintre părţi, "Pentru toate litigiile decurgând din transporturile supuse prezentei convenţii, reclamantul poate să sesizeze, în afara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia:

a) se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau

b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie."

Aşadar, în cazul litigiilor izvorând din contracte de transport internaţional de mărfuri pe şosele, dacă părţile nu au convenit asupra competenţei instanţei judecătoreşti din o anumită ţară, reclamantul poate sesiza:

- instanţa din ţara pe teritoriul căreia se află sediul pârâtului, aceasta fiind regula în materie de competenţă;

- în cazul în care, din motive obiective, nu poate sesiza instanţa din ţara pe teritoriul căreia se află sediul pârâtului, atunci, ca excepţie, poate sesiza fie instanţa din ţara pe teritoriul căreia se află locul preluării mărfurilor, fie instanţa din ţara pe teritoriul căreia se află locul eliberării mărfurilor.

În speţă, sediul pârâtei este în Satu Mare, iar reclamanta nu a invocat şi dovedit că nu putea sesiza instanţa de la sediul pârâtei, nefiind argumentată în vreun fel necesitatea sesizării Tribunalului Dolj, respectiv indicat motivul pentru care nu putea sesiza decât instanţa judecătorească de la locul eliberării mărfurilor, astfel că nu reiese ca fiind aplicabilă excepţia de la art. 31 pct. 1 lit. b).

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. şi a principiului disponibilităţii, se reţine că, într-adevăr, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, revine reclamantului. De asemenea, art. 113 pct. 6 din acelaşi cod, aplicabil în cazul cererilor ce izvorăsc dintr-un contract de transport, prevede o competenţă teritorială alternativă, în favoarea instanţei de la sediul pârâtului sau a instanţei locului de plecare sau sosire.

Însă aceste dispoziţii trebuie privite în strânsă corelaţie cu dispoziţiile art. 31 pct. 1 din Convenţia de la Geneva, care stabilesc posibilitatea pentru reclamant de a opta pentru introducerea acţiunii fie la instanţa aleasă de părţile contractului de transport internaţional de marfă, fie la instanţa sediului pârâtului, fie la instanţa în circumscripţia căreia se află locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor (în acest din urmă caz doar dacă din motive obiective nu poate sesiza decât instanţa de la locul preluării mărfurilor sau al celui prevăzut pentru eliberarea acestora).

Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu a precizat care sunt motivele obiective pentru care nu a putut sesiza instanţa de la sediul pârâtei, instanţa a constatat faptul că Tribunalul Dolj nu este competent în raport cu criteriile enunţate în art. 31 pct. 1 al Convenţiei.

Urmare a declinării competenţei de soluţionare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi nr. de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 154 din 20.06.2023, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, transportul efectuat de către pârâtă în beneficiul reclamantei este un transport internaţional de mărfuri, astfel că, prezentul demers judiciar este supus reglementărilor prevăzute în Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional pe şosele, CMR, încheiată la Geneva la data de 19.05.1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/20.11.1972.

Astfel cum rezultă din menţiunile înscrise în Anexa la comanda de transport nr. 35/16.12.2021, asumată prin semnătură şi ştampilă de ambele părţi semnatare, contractul este supus dreptului civil român, iar tribunalul de soluţionare a divergenţelor este Judecătoria Craiova.

Cu toate că alegerea de comun acord de către părţile semnatare ale comenzii de transport nr. 35/16.12.2021 a instanţei competente în soluţionarea litigiilor decurgând din derularea contractului de transport este limitată la indicarea Judecătoriei Craiova, instanţa, raportat la contextul în care s-a indicat această instanţă, respectiv tribunal de soluţionare a divergenţelor, apreciază că voinţa părţilor a fost aceea de a investi instanţele din raza Tribunalului Dolj cu soluţionarea litigiilor decurgând din contract.

Având în vedere faptul că reclamanta, căreia îi revine alegerea între mai multe instanţe competente în caz de competenţă teritorială alternativă, a optat pentru introducerea prezentului demers judiciar la instanţa aleasă de părţile contractului de transport internaţional de mărfuri în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Convenţia CMR din 1956, respectiv la Tribunalul Dolj, instanţa a apreciat ca Tribunalul Satu Mare nu este competent să judece prezenta cauză.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Tribunalul Dolj şi Tribunalul Satu Mare şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă internaţională prevăzută de art. 31 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional pe şosele, CMR, încheiată la Geneva la data de 19.05.1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/20.11.1972 şi cea din art. 113 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitoare la competenţa teritorială alternativă.

Raportul juridic dintre părţi are la bază un contract de transport internaţional de mărfuri.

Potrivit art. 1071 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa".

Conform art. 31 pct. 1 din Convenţia din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, semnată la Geneva, instanţele române sunt competente internaţional, iar potrivit art. 1072 C. proc. civ., când instanţele române sunt competente, competenţa se determină conform regulilor din C. proc. civ. şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Prin urmare, în cauză, odată stabilită competenţa internaţională a instanţelor române, competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cauzei se determină exclusiv pe baza regulilor C. proc. civ.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reţine că reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ., iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantei.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

De asemenea, instanţa supremă reţine că, pentru cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care are exclusiv dreptul de a decide care din instanţele deopotrivă competente să fie sesizată, iar, în speţă, reclamanta şi-a exprimat opţiunea prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Dolj, ca fiind instanţa de la locul de sosire a mărfii, instanţă legal învestită, competentă să soluţioneze cauza.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.