Judicial error compensation claim: Prematurity of cassation appeal against recusal rejection pending resolution of the main case

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 30.01.2021, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului care i-a fost cauzat prin erorile judiciare care au fost produse în cadrul dosarului nr. x/2018, având ca obiect contestaţie decizie de concediere, în principal de către instanţa care a judecat cauza în etapa procesuală a apelului.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 303/2004 (art. 96), Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 1388 C. civ., ale Codului Muncii, C. proc. civ., Legii nr. 2/01.02.2013, O.G. nr. 13/2011.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20.02.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei specializate a completului din materia conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat în soluţionarea cauzelor civile.

Prin încheierea din şedinţa publică din 02.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a în dosar nr. x/2020, instanţa a admis excepţia necompetenţei specializate a completului din materia cauzelor civile şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat în materia conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza către Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 23F din 19.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosar nr. x/2020, s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul secţiei a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 4833/2021, pronunţată la 24.06.2021 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea nr. 1288 din 24.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2022, s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2020 la Curtea de Apel Ploieşti, fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe, la secţia I Civilă, sub dosar nr. x/2021.

Prin cererile formulate la 10 ianuarie 2023, în cadrul dosarului nr. x/2021, apelantul-reclamant A. a recuzat-o pe doamna judecător B. - preşedinte al completului de judecată care a fost desemnat să soluţioneze acest dosar, precum şi pe doamna judecător C., membru al aceluiaşi complet de judecată.

În drept, apelantul-reclamant şi-a întemeiat cererile de recuzare pe prevederile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13, art. 43 alin. (2) şi (3), respectiv art. 48 din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, au fost respinse cererile de recuzare formulate de petentul A. împotriva doamnelor judecător B. şi C..

Împotriva încheierii de şedinţă din 17.01.2023 a declarat recurs petentul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, arată, în esenţă, că cererile de recuzare nu au fost soluţionate de completul imediat următor, precum şi că doamnele judecător sunt membre ale aceleiaşi asociaţii profesionale condusă de judecătorul care a pronunţat decizia în cauza nr. x/2018, aspect de natură să genereze neîncredere şi îndoieli în ce priveşte imparţialitatea.

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât la 10.04.2023, care nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia prematurităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 17 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-au respins cererile de recuzare formulate de petentul A. împotriva doamnelor judecător B. şi C., învestite cu soluţionarea apelului.

Obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamantului A., formulată în temeiul art. 96 din Lege nr. 303/2004, prin care a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la recuperarea prejudiciului cauzat prin eroarea judiciară produsă în dosarul nr. x/2018, mai exact, prin pronunţarea deciziei civile nr. 925/18.02.2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Înalta Curte constată că, la momentul promovării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, respectiv 20.03.2023 cauza nu era soluţionată, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva acestei încheieri, înainte de soluţionarea apelului, este prematur.

Astfel, din verificările efectuate în sistemul informatic, a rezultat faptul că, prin încheierea din 29.03.2023, dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost suspendat în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care art. 53 alin. (1) C. proc. civ. stipulează expres că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată de părţi, fie odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza fie, atunci când această din urmă hotărâre este definitivă, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive, rezultă că recursul dedus judecăţii este prematur formulat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 şi art. 499 C. proc. civ., va respinge ca prematur recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, ca prematur introdus.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.