Damages suit over revoked administrators' removal overturned and remanded for unreasoned appellate ruling.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la 03.06.2021, sub nr. x/03.06.2021, reclamanţii A., B., C., D., E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Horticultura S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri materiale în cuantum de 52.768 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând daune interese materiale, în sensul prevăzut de art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 2032 C. civ., şi la plata unor despăgubiri morale în cuantum de câte 50.000 RON pentru fiecare reclamant, pentru compensarea prejudiciului de imagine ce le-a fost creat ca urmare a faptului că, prin hotărârea nr. 2/18.05.2021, emisă de către pârâtă în Adunarea Generală Ordinară din 18.05.2021, s-a dispus revocarea lor din calitatea de administratori ai Horticultura S.A., hotărâre care a fost emisă în mod intempestiv şi fără justă cauză, în sensul prevăzut de art. 1371, alin. (4) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 216 alin. (2) C. civ. şi art. 2032 C. civ.

Tribunalul a pronunţat în cauză sentinţa civilă nr. 179/04.04.2022, prin care a respins cererea reclamanţilor, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamanţii A., B., C., D., E., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost precizată, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 664/A din 9 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost admis apelul reclamanţilor şi, în consecinţă, a fost anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2021, a fost îndreptată, din oficiu, eroarea materială care afectează decizia civilă nr. 664/A/09.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2021, în sensul înlocuirii proiectului de hotărâre, nefinalizat, ataşat la dosarul cauzei şi la mapa de hotărâri a instanţei, comunicat părţilor şi încărcat în aplicaţia informatică Ecris, cu forma finală aprobată de judecătorul redactor - care se va semna, ataşa la dosarul cauzei şi la mapa de hotărâri, se va încărca în aplicaţia Ecris şi se va comunica, în copie certificată, părţilor litigante.

Împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a formulat recurs pârâta HORTICULTURA S.A., prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, ţinând seama că încheierea face corp comun cu decizia civilă nr. 664/A din 09.11.2022, împotriva căreia a exercitat calea de atac a recursului la 11 ianuarie 2023.

Recurenta-pârâtă susţine că încheierea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, învederează că textul art. 442 alin. (1) C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greşeli de ordin formal, procedural, care nu sunt de natură să afecteze însăşi soluţia, privită din perspectiva dispozitivului şi a considerentelor pe care se întemeiază, cele două făcând corp comun şi neputând fi disociate (considerentele fundamentează dispozitivul, explicându-l şi lămurindu-i înţelesul).

Or, arată că, din cuprinsul încheierii recurate, rezultă fără îndoială că îndreptarea deciziei civile nr. 664/A/09.11.2022 nu se referă la niciuna dintre erorile sau omisiunile reglementate de norma legală sus-citată.

În realitate, prin încheierea în discuţie, instanţa de apel a suplinit lipsa motivării deciziei civile nr. 664/A/09.11.2022 în ceea ce priveşte expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de admitere a apelului şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei.

Procedând în această manieră, instanţa de apel a încălcat principiul dezînvestirii, instituit prin art. 429 C. proc. civ. şi care presupune că, după ce a adoptat soluţia, instanţa nu mai poate reveni asupra ei, prin aducerea unor argumente suplimentare sau prin motivare propriu-zisă.

În mod indiscutabil, nemotivarea deciziei din apel, ataşate dosarului cauzei şi la mapa de hotărâri, comunicată părţilor litigante, afectează chiar substanţa acesteia, context în care apreciază că neregularitatea procedurală nu poate fi acoperită prin procedura prevăzută de art. 442 din C. proc. civ.

Susţine că împrejurările invocate de instanţa de apel, privind greşeala produsă cu ocazia ataşării în aplicaţia Ecris şi a imprimării hotărârii pronunţate asupra apelului, nu se încadrează în noţiunea de eroare materială, în sensul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, hotărârea ataşată la dosarul cauzei şi comunicată recurentei în luna decembrie 2022 poartă semnătura membrilor completului de judecată şi a grefierului, neputându-se susţine credibil că nu a fost aprobată de judecătorul redactor.

Totodată, susţine că nu s-ar putea aprecia judicios că îndreptarea s-ar putea dispune prin înlocuirea efectivă a hotărârii ataşate la dosarul cauzei şi comunicate părţilor cu o altă hotărâre purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată a pronunţării şi redactării, cum s-a întâmplat în procesul pendinte.

Consideră că, în cauză, a fost încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil. Arată că, grefierul a sesizat completul de judecată la 09.01.2023, după aproape 30 de zile de la data redactării şi comunicării hotărârii, aşadar un interval de timp suficient pentru motivarea deciziei nr. 664/A/09.11.2022 ulterior redactării şi comunicării către părţi. În acelaşi timp, încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost pronunţată după înregistrarea recursului exercitat de recurentă în cauză, ambele elemente fiind apte să nască serioase îndoieli asupra circumstanţelor în care decizia a fost îndreptată şi în privinţa imparţialităţii instanţei.

Prin încălcarea regulilor de procedură prevăzute la art. 442 alin. (3), art. 6, art. 7 şi art. 20 din C. proc. civ., a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., recurenta susţine că i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului nelegal.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă HORTICULTURA S.A. a declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 664/A din 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că, decizia recurată nu cuprinde expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la soluţia de anulare a sentinţei şi trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe, motivele pentru care au fost înlăturate argumentele pârâtei privind netemeinicia apelului.

Susţine că, procedând de o asemenea manieră, instanţa de apel a nesocotit regulile de procedură reglementate prin art. 425 C. proc. civ., precum şi pe cele prevăzute de art. 3, art. 6, art. 7 şi art. 20 din acelaşi cod, norme a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Învederează că vătămarea recurentei este neechivocă şi nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii, având în vedere că a fost privată de dreptul de a cunoaşte motivele pentru care calea de atac a fost admisă şi cele pentru care apărările sale au fost respinse.

Lipsa oricărui motiv pe care se întemeiază soluţia atrage atât incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât şi pe cel prevăzut de pct. 6 al aceluiaşi articol.

Din această perspectivă subliniază că, atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au subliniat în mod repetat rolul pe care motivarea hotărârii judecătoreşti îl are pentru respectarea garanţiilor date de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Recursurile au fost comunicate intimaţilor-reclamanţi.

La 12 aprilie 2023, intimata-reclamantă C. a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei-pârâte, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar, la 19 aprilie 2023, intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei-pârâte, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

La 2 mai 2023 şi 12 mai 2023, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinări.

Analizând recursul declarat în cauză, în temeiul motivelor invocate şi a dispoziţiilor de drept aplicabile, Înalta Curte urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, faţă de consecinţele pe care le produce, în cauză, admiterea recursului îndreptat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, se impune analiza cu prioritate a acestei căi de atac formulată de recurenta-pârâtă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 442 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Instituţia îndreptării erorilor materiale este folosită în scopul remedierii acelor greşeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.

Noţiunea de eroare materială prevăzută de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată în sensul de greşeală de judecată, ci se referă la greşeli în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului. Eroarea materială trebuie să fie evidentă şi nu trebuie să fie rezultatul interpretării sau aplicării unor dispoziţii legale, pentru că s-ar ajunge la rejudecarea cauzei prin transformarea unei îndreptări de eroare materială într-o cale de atac neprevăzută de lege. Nu sunt asimilate "erorii materiale" greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Aşadar, ipoteza reglementată de art. 442 alin. (1) C. proc. civ. vizează îndreptarea unor greşeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluţia pronunţată, respectiv dispozitivul şi considerentele pe care aceasta se sprijină.

Verificând actele dosarului, instanţa supremă constată că, exemplarul deciziei nr. 664/A/09.11.2022, aflat la dosar apel, care a fost iniţial comunicat părţilor, nu cuprinde în conţinutul său partea din considerente constând în expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, aşa cum prevăd în mod imperativ dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale atacată, instanţa de apel a reţinut că, ataşarea la dosar, comunicarea către părţi şi încărcarea în aplicaţia informatică Ecris a proiectului de hotărâre, nefinalizat, ataşat la dosarul cauzei şi la mapa de hotărâri a instanţei, este rezultatul unei erori materiale, produsă ca urmare a accesării unui document nefinalizat. Prin urmare, a dispus înlocuirea exemplarului deciziei nr. 664/A/09.11.2022 cu forma finală aprobată de judecătorul redactor - care se va semna, ataşa la dosarul cauzei şi la mapa de hotărâri, se va încărca în aplicaţia Ecris şi se va comunica, în copie certificată, părţilor litigante.

În acest context, instanţa supremă reţine că instanţa de apel a greşit calificând această nelegalitate a deciziei ca fiind o eroare materială, întrucât, modificând conţinutul deciziei, în sensul adăugării motivării soluţiei din dispozitiv, a soluţionat un viciu de nelegalitate al propriei hotărâri de natură să afecteze fondul litigiului, ceea ce nu este posibil pe această cale.

Aşadar, în situaţia de faţă nu se pune problema existenţei unei erori pur formale strecurate în decizia nr. 664/A/09.11.2022 cu prilejul redactării, astfel că, Înalta Curte nu îşi însuşeşte argumentul instanţei de apel privind faptul că eroarea materială s-a produs din simplul fapt al accesării unui document nefinalizat.

Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context faptul că aceeaşi instanţă a reţinut în încheierea atacată că "această hotărâre nu a fost cea aprobată de judecătorul redactor, ci doar un proiect, aflat într-o formă incipientă, nefinalizat".

Având în vedere considerentele arătate, recursul declarat de recurenta-pârâtă HORTICULTURA S.A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă va fi admis, iar încheierea de îndreptare a erorii materiale va fi casată.

În consecinţă, în ce priveşte analiza recursului declarat împotriva deciziei nr. 664/A din 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, instanţa supremă va avea în vedere forma iniţială a acesteia, comunicată părţilor la 13.12.2022, 14.12.2022, 15.12.2022 şi 19.12.2022 .

Aşa cum s-a reţinut anterior, din analiza deciziei atacate se constată că aceasteia îi lipseşte întrutotul partea din considerente ce cuprinde expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurenta-pârâtă, "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Cerinţa motivării unei hotărâri judecătoreşti este cuprinsă atât în norma internă de procedură (art. 425 alin. (2) C. proc. civ.), cât şi în prevederile art. 6 parag. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, ca o garanţie a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include în substanţa sa şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Având în vedere că raţionamentul instanţei de apel care a dus la pronunţarea soluţiei din dispozitiv lipseşte, acest aspect este de natură a crea părţii pârâte o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca o garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce se va da în cauza de faţă.

În acest context, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe este obligatorie pentru judecătorul fondului. Totodată, reţine că decizia pronunţată de instanţa de apel este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, atât în ce priveşte dispozitivul, cât şi considerentele.

Prin urmare, nu poate fi primită apărarea intimaţilor-reclamanţi privind lipsa interesului pârâtei în a formula prezentul recurs, cât timp lipsa motivării deciziei încalcă dreptul la apărare al recurentei-pârâte.

Nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu o soluţionare a cauzei fără a se intra în fondul acţiunii, ceea ce determină casarea acelei hotărâri cu trimitere spre rejudecare.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă HORTICULTURA S.A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 şi deciziei nr. 664/A din 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, va casa încheierea şi decizia atacate şi va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe, cu recomandarea de a analiza, în concret, motivele de apel şi apărările intimatei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă HORTICULTURA S.A. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 şi deciziei nr. 664/A din 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează încheierea şi decizia atacate şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.