Share Buy-Back Valuation Upheld; Shareholders Recover RON 6.3M Plus Interest After Appeal Rejected

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra prezentului recurs, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 6 august 2015, sub nr. x/2015, A. S.A. (SIF Moldova S.A.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Vaslui, să se dispună obligarea pârâtei la plata către SIF Moldova S.A. a sumei de 3.599.365,14 RON, reprezentând contravaloarea acţiunilor deţinute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ţinută să le răscumpere ca urmare a naşterii dreptului de retragere în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 151/2014; obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului în cuantum de 45.189.29 RON, calculată de la data scadenţei aferentă dreptului de retragere până la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1715/2015, Tribunalul Vaslui a admis excepţia inadmisibilităţii şi în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată, cu această menţiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.

Prin decizia civilă nr. 261/2016, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul, a casat sentinţa nr. 1715/2015 a Tribunalului Vaslui şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, unde a fost reînregistrată sub dosar nr. x/2015.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 4 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta C. S.A, Cluj Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Vaslui, să se dispună obligarea pârâtei la plata către C. S.A. Cluj Napoca a sumei de 355.000 RON, reprezentând contravaloarea acţiunilor deţinute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ţinută să le răscumpere ca urmare a naşterii dreptului de retragere în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 151/2014, suma fiind provizorie, urmând ca suma exactă să fie stabilită prin expertiză; obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului în cuantum de 22.983 RON, calculată de la data scadenţei aferentă dreptului de retragere până la momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 12.12.2016, în dosarul nr. x/2016, instanţa a dispus conexarea cauzei la cea înregistrată sub nr. x/2015*.

Prin sentinţa civilă nr. 224 din 27 februarie 2017, pronunţată în rejudecare, în dosar nr. x/2015, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea formulată de reclamantele A. Bacău şi C. S.A. Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Vaslui şi a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 4.800 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Vaslui după rejudecare, au declarat apel A. şi C..

Prin încheierea din 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibi1ităţii invocate de intimata-pârâtă şi a respins proba cu expertiză evaluatorie solicitată de apelanţi.

Prin decizia nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelul formulat de A. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 224 din 27 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a respins cererea pârâtei B. S.A. Vaslui de obligare a reclamantelor apelante la plata sumei de 4.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat intimata la plata către apelante a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 22 septembrie 2017 şi a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosar nr. x/2015, au declarat recurs reclamantele A. şi C. S.A.

Prin decizia nr. 905 din 18 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2015, s-au admis recursurile declarate de reclamantele C. S.A. şi A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2017 şi a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

S-a casat, în parte, încheierea din 22 septembrie 2017, numai în ceea ce priveşte soluţionarea cererii privind administrarea probelor.

S-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă sub nr. x/2015.

Prin încheierea din 03.06.2020, instanţa de apel a dispus înlocuirea expertului desemnat iniţial cu expert D. S.R.L., care figurează în tabloul ANEVAR la poziţia 16 aleasă aleatoriu şi s-au stabilit obiectivele pentru efectuarea expertizei evaluatorii.

Prin încheierea din 19.01.2022, instanţa de apel a dispus următoarele:

"încuviinţează obiecţiunile formulate de către apelantele A. şi C. la răspunsul la obiecţiuni formulat de expert. Admite solicitarea formulată de intimata B. S.A. de a beneficia de un expert parte. Prorogă discutarea cererilor formulate de părţi privind efectuarea unei noi expertize. Amână judecarea cauzei la 16.02.2022, ora 12:00, pentru ca expertul desemnat în cauză să răspunsă la obiecţiunile la răspunsul la obiecţiuni formulate de către apelantele A. S.A. şi C.".

Prin încheierea din 10.05.2022, instanţa de apel a reţinut că apelantele A. S.A şi C. nu formulează alte obiecţiuni cu privire la răspunsul la obiecţiuni întocmit de expert şi că intimata B. S.A. Vaslui nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la răspunsul întocmit de expert, care a fost comunicat către aceasta la 20.04.2022.

În încheiere s-a consemnat faptul că, instanţa a pus în discuţie cererea formulată la termenul din 19.01.2022, de apelantele A. S.A şi C., cât şi de intimata B. S.A. Vaslui, privind efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă. Avocat E., pentru apelantele-reclamante, arată că renunţă la cererea formulată, având în vedere că expertul a răspuns la obiecţiunile formulate. Instanţa de apel, reţinând că expertul a răspuns la obiecţiunile la expertiză formulate de părţi şi că părţile nu au formulat alte obiecţiuni, a constatat ca rămasă fără obiect cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză contabilă.

Prin decizia nr. 316/2022 din 29 iunie 2022, pronunţată în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a dispus următoarele:

A admis cererea formulată de reclamantele A. şi C. S.A. în contradictoriu cu B. S.A.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 5.111.089,6 RON, reprezentând contravaloarea acţiunilor şi suma de 3.161.472,79 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă perioadei 19.06.2015 - 08.09.2021, dobânda urmând a fi acordată şi pentru perioada următoare, până la plata efectivă a debitului principal.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei C. S.A. suma de 1.233.429,7 RON, reprezentând contravaloarea acţiunilor şi suma de 762.939,97 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă perioadei 19.06.2015 - 08.09.2021, dobânda urmând a fi acordată şi pentru perioada următoare, până la plata efectivă a debitului principal.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească către A. suma de 89.778,66 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert, sume achitate în stadiile procesuale anterioare (fond, apel, recurs).

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei C. S.A. suma de 41.203,92 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat, onorariu de expert, sume achitate în stadiile procesuale anterioare (fond, apel, recurs).

A stabilit onorariu definitiv pentru expertul evaluator D. S.R.L. la suma de 20.200 RON.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 30.533,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus, onorariu de expert, onorariu expert asistent, sume ce au fost achitate în prezentul apel.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei C. S.A. suma de 25.955,32 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus, onorariu de expert, onorariu expert asistent, suma ce au fost achitate în prezentul apel.

A obligat pârâta B. S.A. să plătească ambelor reclamante suma de 647,46 RON, cu titlu de cheltuieli de deplasare din prezentul apel.

Împotriva acestei decizii şi a încheierilor de şedinţă din 03.06.2020, 19.01.2022 şi 10.05.2022 ale aceleiaşi instanţe a formulat recurs recurenta-pârâtă B. S.A., prin dl. F., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi Director General, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel, în vederea rejudecării.

A solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru început, recurenta precizează că, prin decizia nr. 905/18.04.2019, pronunţată în recurs în primul ciclu procesual, Înalta Curte a stabilit cu titlu definitiv că, este de necontestat dreptul intimatelor de retragere din societate şi obligaţia societăţii de a le plăti contravaloarea acţiunilor. În acest sens, s-a decis trimiterea cauzei Curţii de Apel Iaşi în vederea determinării pe calea unei expertize a contravalorii acţiunilor.

Mai arată că, la termenul din 07.11.2019 a fost desemnat expertul. Ulterior, la termenul din 03.06.2020, expertul desemnat iniţial a fost înlocuit, noul expert desemnat neavând, în opinia recurentei, calitatea de expert tehnic judiciar în sensul art. 331 alin. (1) C. proc. civ. şi O.G. nr. 2/2000, deoarece: potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, doar o persoană fizică poate fi expert tehnic judiciar, iar potrivit art. 331 alin. (1) C. proc. civ., poate fi desemnat expert doar persoana care se găseşte pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Această chestiune ar fi fost invocată în faţa instanţei de apel prin cererea intimatei din 13.04.2022, dar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra ei.

Susţine că, deşi este adevărat că, potrivit art. 330 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate şi de alţi specialişti care nu au calitatea de expert tehnic judiciar, acest lucru se poate face doar în ipoteza inexistenţei unui expert tehnic judiciar în specialitatea cerută, situaţia fiind una de strictă interpretare.

Totodată, arată că dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar este condiţionată de susţinerea şi promovarea unui examen şi de posedarea unor cunoştinţe de specialitate dar şi de drept procesual.

În acest context, învederează că, la termenul din 03.06.2020, desemnarea expertului s-ar fi realizat în lipsa oricărei verificări cu privire la existenţa vreunui expert tehnic judiciar care să îndeplinească cerinţele legale pentru efectuarea expertizei dispuse în cauză.

Or, nerespectarea dispoziţiilor legale imperative privitoare la desemnarea expertului atrage nulitatea raportului de expertiză întocmit de o persoană care nu are calitatea de expert tehnic judiciar. În aceste condiţii, şi hotărârea întemeiată pe raportul de expertiză nul ar fi nelegală, consecinţa firească fiind casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dintr-un alt punct de vedere, recurenta-pârâtă învederează, în esenţă, că, la termenul din 19.01.2022, instanţa de apel ar fi încuviinţat intimaţilor o cerere neprevăzută de lege, respectiv obiecţiunile faţă de răspunsul la obiecţiuni. Or, potrivit dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ., singura cerere care putea fi formulată de părţi şi încuviinţată de instanţă, după depunerea răspunsului la obiecţiuni, era cererea de efectuare a unei noi expertize, de către un alt expert.

Mai precizează că, la acelaşi termen, instanţa de apel a dispus ca, odată cu răspunsul la obiecţiunile faţă de răspunsul la obiecţiuni, să refacă raportul de expertiză. Or, o astfel de soluţie nu ar fi prevăzută de legea de procedură civilă, conform căreia ori se reface expertiza, ori se răspunde la obiecţiuni, dar nu ambele în acelaşi timp.

O altă critică a recurentei-pârâte priveşte respingerea cererii acesteia de efectuare a unei noi expertize, la termenul din 10.05.2022, cu motivarea că expertul a răspuns la obiecţiuni şi părţile nu au mai formulat alte obiecţiuni.

Recurenta susţine că această soluţie este nelegală deoarece, din dispoziţiile art. 338 C. proc. civ. nu ar rezulta că există vreo legătură între faptul că expertul răspunde sau nu la obiecţiuni şi efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, iar pe de altă parte, părţile nu mai aveau dreptul de a formula alte obiecţiuni decât cele pe care le-au formulat deja faţă de raportul de expertiză.

Prin urmare, consideră că instanţa de apel a respins cererea de efectuare a unei noi expertize pe considerentul că recurenta nu a formulat obiecţiuni faţă de răspunsul la obiecţiunile formulate faţă de un alt răspuns la obiecţiuni, iar o astfel de soluţie şi o astfel de motivare este nelegală, fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Precizează că efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, se impunea şi din perspectiva modului în care expertul desemnat a procedat: a stabilit prin expertiza iniţială o valoare de 7,646 RON/acţiune, şi-a menţinut punctul de vedere prin răspunsul la obiecţiuni, prin răspunsul la obiecţiunile faţă de răspunsul la obiecţiuni şi-a însuşit integral şi nemotivat punctul de vedere al intimatelor şi a stabilit o valoare de 34,744 RON/acţiune (cu 455% mai mare decât cea stabilită iniţial).

Soluţia instanţei de apel cu privire la sumele pe care recurenta a fost obligată să le plătească intimatelor este întemeiată pe raportul de expertiză, care nu ar fi fost analizat în condiţiile art. 264 C. proc. civ.. Apreciază că simpla menţionare a concluziilor expertizei, fără o analiză critică a ei prin raportare la apărările recurentei şi la înscrisurile existente la dosarul cauzei, echivalează cu o analiză necorespunzătoare a stării de fapt şi nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La 08.09.2022, administratorul-judiciar al recurentei B. S.A., C.I.I. G. a depus o precizare la dosarul cauzei prin care a arătat că, prin încheierea civilă nr. 32/F/01.09.2022, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x/2022 de pe rolul Tribunalului Vaslui, s-a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei B. S.A., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.I.I. G..

Totodată, deşi nu a precizat expres că îşi însuşeşte recursul, a menţionat că nu este de acord cu soluţionarea recursului în completul de filtru.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-reclamante la 08.09.2022 .

Intimatele-reclamante au depus întâmpinare, în termen legal, la 07.10.2022, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei pârâte la 13.10.2022, care a depus răspuns la întâmpinare, prin administrator judiciar.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21.03.2023, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, a dispus comunicarea raportului către părţi, cu posibilitatea de a depune un punct de vedere la raport.

Părţile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 23.05.2023, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele-reclamante prin întâmpinare, a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică.

Analizând recursul în temeiul motivelor invocate şi a normelor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, faptul că instanţa de apel a desemnat expertul D. S.R.L. cu nesocotirea dispoziţiilor art. 331 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage şi nulitatea expertizei efectuată în cauză.

Cu titlu preliminar, instanţa supremă reţine că, obiectul prezentei cauze constă în obligarea pârâtei la plata către foştii acţionari a contravalorii acţiunilor deţinute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ţinută să le răscumpere ca urmare a naşterii dreptului de retragere în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 151/2014.

Potrivit art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "preţul plătit de societate pentru acţiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării."

Art. 6 din Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 17/2014 prevede că, "În vederea stabilirii preţului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ pentru acţiunile deţinute de acţionarii care şi-au exercitat dreptul de retragere din societate în situaţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administraţie/directoratul acesteia are obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate".

Totodată, instanţa supremă reţine că, prin decizia de casare nr. 905/18.04.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în recurs, primul ciclu procesual, s-a reţinut faptul că, pentru ca preţul să reflecte valoarea reală a acţiunilor B. S.A. trebuie întocmit un nou raport de expertiză în cauză, iar părţile să aibă dreptul la un expert consilier parte.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 331 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurentă, rezultă că expertiza judiciară poate fi efectuată de către experţi judiciari, menţionaţi pe o listă întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, care cuprinde persoanele autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

Actul normativ care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, este O.G. nr. 2/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2000:

"(1) Activitatea de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi modul de dobândire a calităţii de expert tehnic se organizează şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute în prezenta ordonanţă. (2) Este expert tehnic judiciar orice persoană fizică care dobândeşte această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, întocmit, pe specialităţi şi pe judeţe, respectiv pe municipiul Bucureşti. Expertul tehnic judiciar este expert oficial şi poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare".

Conform art. 2 din acelaşi act normativ:

"Expertiza tehnică efectuată din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară".

Referitor la modul de exercitare a profesiei, sunt incidente dispoziţiile art. 5:

"Activitatea de expertiză tehnică se poate exercita la alegere de către experţii tehnici, individual sau în societăţi comerciale constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice" şi art. 6:

"Experţii tehnici se pot constitui în asociaţii profesionale, în condiţiile legii".

Făcând aplicarea dispoziţiilor mai sus evocate, prin încheierea din 07.11.2019, instanţa de apel a dispus desemnarea unui expert evaluator în vederea efectuării expertizei şi a pus în discuţia părţilor prezente (A. şi C.) obiectivele expertizei şi calificarea expertului. În urma discuţiilor, s-a procedat la desemnarea aleatorie a dnei expert contabil H..

Prin adresa depusă la dosarul cauzei la 15.01.2020, dna expert contabil H. a precizat că nu poate efectua expertiza întrucât societăţile financiare şi alte entităţi de valori mobiliare, respectiv SIF, nu face parte din specializările pentru care a optat în fişa de opţiuni depusă la CECCAR.

Ulterior, la termenul din 16.01.2020, instanţa de apel a luat act de precizarea depusă în cauză şi, având în vedere că, la dosar a fost ataşată lista cu un număr de 32 de experţi din cadrul Tribunalului Iaşi ce au în fişa de opţiuni specializarea societăţi de investiţii financiare şi alte entităţi de valori mobiliare, a desemnat aleatoriu pe dna expert I..

Prin adresa depusă la dosarul cauzei la 12.02.2020, dna expert I. a precizat că, pentru stabilirea valorii acţiunilor care sunt tranzacţionate de o piaţă reglementată autorizată de ASF trebuie efectuată o evaluare a societăţii de către un evaluator independent, înscris în Registrul instrumentelor şi investiţiilor financiare al Autorităţii de Supraveghere Financiară, Secţiunea: 16-EV-Evaluatori. Menţionează că, deşi este evaluator ANEVAR, nu este înscrisă în acest registru, ceea ce nu îi dă dreptul de a efectua o astfel de evaluare.

La solicitarea instanţei de apel, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a transmis adresa nr. x/19.02.2020, prin care a precizat că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată prin Legea nr. 99/2013, activitatea de evaluare poate fi desfăşurată numai de către persoanele ce au calitatea de evaluator autorizat şi care sunt înscrise în Tabloul Evaluatorilor Autorizaţi din România, asociaţia având în componenţa sa mai multe categorii de membrii, evaluatori autorizaţi. Totodată, a menţionat că lista membrilor ANEVAR care sunt înscrişi în registrul ASF în calitate de evaluatori poate fi consultată pe site-ul ASF, la secţiunea 16-evaluatori.

Prin încheierea din 03.06.2020, instanţa de apel a luat act de precizările dnei expert I. şi ale ORC şi a desemnat aleatoriu, din Registrul instrumentelor şi investiţiilor financiare al Autorităţii de Supraveghere Financiară, Secţiunea: 16-EV-Evaluatori expertul D. S.R.L. (în continuare "D.").

Prin adresa depusă la dosarul cauzei la 08.09.2020, expertul D. a precizat că nu este expert tehnic judiciar înscris în tabloul experţilor tehnici judiciari şi nu se supune dispoziţiilor O.G. nr. 2/2000. Totodată, a precizat că se află înscris pe lista cu specializarea Evaluări de întreprinderi pentru societăţile agreate de ASF.

Raportat la situaţia de fapt şi de drept prezentată mai sus, instanţa supremă reţine în primul rând că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 151/2014 şi art. 6 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 privind statutul juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate, determinarea preţului pentru acţiunile celui care exercită dreptul de retragere din societate trebuie efectuată de un expert evaluator autorizat independent, membru al J. şi înscris în Registrul instrumentelor şi investiţiilor financiare al Autorităţii de Supraveghere Financiară, Secţiunea: 16-EV-Evaluatori.

Totodată, reţine că, potrivit art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, "evaluatorii autorizaţi, membri ai asociaţiei, în exercitarea independentă a profesiei, desfăşoară, în principal, următoarele activităţi: d) evaluări de acţiuni şi alte instrumente financiare".

În al doilea rând, reţine că, în cauză, au fost desemnaţi aleatoriu doi experţi tehnici judiciari, aflaţi pe lista biroului local de expertize, ambii experţi precizând că nu pot efectua expertiza întrucât nu au calificarea şi specializarea necesare în vederea evaluării acţiunilor care se tranzacţionează pe piaţa RASDAQ.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 330 alin. (3) C. proc. civ., în domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.

Dispoziţiile art. 330 alin. (3) C. proc. civ. cuprind o normă flexibilă, aplicabilă în domenii strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi pe listele Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei, efectuarea expertizei realizându-se prin solicitarea punctului de vedere al uneia sau al mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv.

În cauză, specializarea expertizei şi specializarea expertului care să o întocmească nu au fost contestate.

Prin urmare, cum în cauză, nu a fost identificat un expert tehnic judiciar înscris pe lista comunicată de biroul local de expertiză, specializat în efectuarea expertizei evaluatorii a acţiunilor tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ, dispoziţiile art. 330 alin. (3) C. proc. civ. permiteau instanţei de apel să numească un evaluator autorizat, înscris pe lista ANEVAR şi agreat de ASF, în vederea întocmirii raportului de expertiză evaluatorie, probă a cărei administrare a fost impusă prin decizia de casare nr. 905/18.04.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual, critica recurentei-pârâte fiind nefondată din acest punct de vedere.

Cererii recurentei de constatare a nulităţii raportului de expertiză motivat de faptul că expertul desemnat în cauză nu avea calitatea de expert tehnic judiciar, instanţa supremă îi aplică dispoziţiile cuprinse în art. 174 alin. (3) şi art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.. Nulitatea raportului de expertiză este una relativă, de vreme ce interesul ocrotit este unul privat. Nulitatea relativă poate fi invocată la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea, sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul imediat următor şi înainte de a pune concluzii pe fond.

Or, deşi societatea D. S.R.L. a fost desemnată să efectueze raportul de expertiză în cauză prin încheierea din 03.06.2020, termen la care pârâta-recurentă a fost absentă, Înalta Curte constată că nici la termenul imediat următor, nici ulterior pe parcursul etapei procesuale a apelului, pârâta nu s-a opus desemnării acestui expert, susţinerea invocată direct prin cererea de recurs fiind, pentru aceste motive, tardiv formulată.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei, în sensul că a invocat această neconformitate la termenul din 13.04.2022, iar instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra ei, întrucât, aşa cum rezultă din practicaua încheierii întocmită la termenul din 13.04.2022, pârâta nu a fost prezentă la acel termen şi nici nu a depus vreun înscris în acest sens.

De asemenea, nu se poate aprecia nelegalitatea încheierii de şedinţă din 19.01.2022, pentru faptul că instanţa de apel a încuviinţat reclamantelor obiecţiunile formulate faţă de răspunsul expertului la obiecţiunile la raportul de expertiză judiciară, în condiţiile în care, art. 337 C. proc. civ. cuprinde o normă dispozitivă, iar instanţa a apreciat că, în raport de răspunsul oferit de expert la obiecţiunile anterior formulate şi de solicitările părţilor din dosar se impune lămurirea expertizei.

Instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 337 C. proc. civ. nu limitează numărul de obiecţiuni care se pot face la raportul de expertiză, ci, din contră, permite lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori de câte ori instanţa nu se declară lămurită cu explicaţiile anterior date de expert.

Nu i se poate reproşa instanţei de apel, instanţă devolutivă, nici faptul că nu a încuviinţat o nouă expertiză la termenul din 10.05.2022, la cererea pârâtei-recurente, potrivit art. 338 C. proc. civ., în condiţiile în care, şi această prevedere legală are caracter facultativ pentru judecător, fiind motivată respingerea ei. Pe de altă parte, instanţa poate dispune efectuarea unei noi expertize numai pentru motive temeinice. Potrivit alin. (2) al art. 338 alin. (2) C. proc. civ., noua expertiză poate fi solicitată, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.

Recurenta-pârâtă susţine că, în cauză, efectuarea unei noi expertize se impunea din perspectiva modului în care expertul a procedat, respectiv a stabilit prin expertiza iniţială o valoare de 7,646 RON/acţiune, şi-a menţinut punctul de vedere prin răspunsul la obiecţiuni, iar prin răspunsul la obiecţiunile faţă de răspunsul la obiecţiuni şi-a însuşit integral şi nemotivat punctul de vedere al intimatelor-reclamante şi a stabilit o valoare de 34,744 RON/acţiune (cu 455%mai mare decât cea stabilită iniţial).

În realitate, această critică echivalează cu veritabile obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, care se pot formula numai în termenul prevăzut de lege, respectiv la primul termen după depunerea raportului, în condiţiile art. 337 C. proc. civ., sub sancţiunea decăderii, potrivit art. 185 din acelaşi act normativ, şi nu direct în calea de atac a recursului.

Pe de altă parte, instanţa supremă constată că, la termenul din 10.05.2022, instanţa de apel a reţinut pe de o parte, că pârâta, absentă la acest termen de judecată, nu a depus un punct de vedere la răspunsul întocmit de expert, care a fost comunicat către aceasta la 20.04.2022, iar pe de altă parte că intimatele-reclamante nu au alte obiecţiuni la raportul de expertiză şi că renunţă la cererea de solicitare a unei noi expertize.

Totodată, reţine că, prin încheierea din 19.01.2022, pârâtei B. S.A. i s-a încuviinţat participarea unui expert parte la efectuarea expertizei, respectiv dna K..

Aşadar, nu se poate admite că, în cauză, a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil al recurentei-pârâte, în condiţiile în care aceasta nu a înţeles să îşi exercite drepturile în termenele stabilite de lege.

O ultimă critică a recurentei-pârâte priveşte faptul că, soluţia instanţei de apel cu privire la sumele pe care a fost obligată să le plătească intimatelor-reclamante, este întemeiată pe raportul de expertiză care nu este analizat în condiţiile art. 264 C. proc. civ.. Precizează recurenta că simpla menţionare a concluziilor expertizei, fără o analiză critică a ei prin raportare la apărările recurentei şi la înscrisurile existente la dosarul cauzei, echivalează cu o analiză necorespunzătoare a stării de fapt şi nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 264 C. proc. civ., "instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare".

Recursul este una dintre cele trei căi extraordinare de atac prevăzute de C. proc. civ., alături de revizuire şi contestaţia în anulare, reprezentând o modalitate prin care justiţiabilii pot solicita anularea, parţială sau totală, a unei hotărâri judecătoreşti. Spre deosebire de apel - calea ordinară de atac prin intermediul căreia părţile pot cere instanţei de apel să rejudece anumite aspecte cuprinse în hotărârea atacată (recurată) - recursul nu presupune rejudecarea fondului cauzei, ci numai casarea (anularea), în tot sau în parte, a hotărârii recurate şi trimiterea acesteia spre rejudecare instanţei competente.

În esenţă, o hotărâre poate fi atacată numai pentru anumite motive de nelegalitate, prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Cu alte cuvinte, dacă o persoană este nemulţumită de soluţia dată de instanţa de apel, nu poate solicita instanţei de recurs să judece întreaga cauză, pentru a pronunţa o hotărâre diferită de cea din apel. În recurs nu se poate face o reapreciere a probelor, soluţie spre care tinde şi recurenta prin invocarea ca fiind greşit interpretate probele de la dosar. Instanţa supremă constată că instanţa de apel a făcut aprecierea probelor în concordanţă cu dispoziţiile art. 264 C. proc. civ., iar o reanalizare a acestora de către instanţa de recurs nu este permisă de dispoziţiile legale.

Instanţa de apel a conchis că, potrivit concluziilor finale ale raportului de expertiză în specialitatea întreprinderi şi faţă de faptul că niciuna dintre părţi nu au formulat obiecţiuni suplimentare, acţiunile societăţii B. S.A. au fost evaluate la suma de 34,744 RON/acţiune, astfel că această concluzie ce e dată de interpretarea probelor şi stabilirea unei situaţii de fapt nu poate forma obiectul analizei instanţei de recurs deoarece, criticile recurentei, în realitate, sunt o argumentaţie ce aduce în discuţie calitatea probatoriilor administrate de părţi şi aprecierea dată de judecători valorii probatoriilor administrate în acest scop. Toate aceste critici pun în discuţie o problemă de temeinicie a hotărârii, vizând modalitatea în care judecătorii fondului au evaluat probatoriile şi şi-au format convingerea asupra temeiniciei cererii deduse judecăţii, iar nu critici de nelegalitate în înţelesul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Cum aceste chestiuni de fapt sunt date în competenţa exclusivă a instanţelor de fond, ele nu pot face obiectul controlului exercitat de instanţa de recurs deoarece, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii aplicate cu regulile de drept aplicabile. Orice susţinere care relevă erori ale instanţei de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, excedează analizei instanţei de recurs, în cadrul acestei căi de atac extraordinare nefiind posibilă repunerea în discuţie a situaţiei de fapt şi nici rediscutarea probatoriului.

Instanţa de recurs constată că, deşi recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin memoriul de recurs nu a dezvoltat nicio critică de nelegalitate ce ar putea fi analizată din perspectiva motivului de casare invocat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar L.., împotriva încheierilor de şedinţă din 3 iunie 2020, 19 ianuarie 2022 şi 10 mai 2022 şi deciziei civile nr. 316/2022 din 29 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.910,25 RON către intimata-reclamantă C. S.A. şi la plata sumei de 6.105,41 RON către intimata-reclamantă A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar L.., împotriva încheierilor de şedinţă din 3 iunie 2020, 19 ianuarie 2022 şi 10 mai 2022 şi deciziei civile nr. 316/2022 din 29 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.910,25 RON către intimata-reclamantă C. S.A. şi la plata sumei de 6.105,41 RON către intimata-reclamantă A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.