Judicial fee exemption in intellectual property litigation and admissibility of material error plea in extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra prezentei contestaţii în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 329/PI/21 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/1996, înregistrată la data de 30.06.2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/1996*, reclamantul A. a solicitat ca, în temeiul art. 400 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., referitor la cele două capete de cerere ale litigiului:

1. să se precizeze momentul de la care a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului 50% din valoarea eficienţei economice din aplicarea realizării tehnice, deoarece semnifică termenul de scadenţă al obligaţiei;

2. în ce priveşte criteriile de stabilire a despăgubirilor, reprezentând pierderea suferită şi beneficiul nerealizat, să se precizeze moneda (USD sau ROL) în care a fost calculată şi stabilită valoarea eficienţei economice şi concluziile expertizei contabile - C. cu privire la aceste criterii;

În ce priveşte modalitatea de calcul a despăgubirilor, să se precizeze că s-a realizat în USD, aplicând eficienţei economice lunare, stabilite în USD, pe perioada 01.03.1992-31.12.1997, dobânda de 6%/an cu capitalizare lunară până la data pronunţării sentinţei civile nr. 329/PI/21.04.1998, care se aplică până la achitarea efectivă. Să se precizeze perioada de actualizare a creanţei.

Prin încheierea civilă din 15.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/1996, Tribunalul Timiş a respins excepţiile tardivităţii, lipsei de interes şi inadmisibilităţii formulării cererii privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu; a repus cauza pe rol pentru a pune în discuţia părţilor excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.A.A.S., excepţia autorităţii de lucru judecat; a dispus emiterea adresei pentru acvirarea dosarului nr. x/1996 al Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 388/07.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/1996, Tribunalul Timiş a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.A.A.S.; a respins cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi Administrarea Activelor Statului, având ca obiect - constatare drept de autor şi despăgubiri; a obligat reclamantul A. la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., considerând că sentinţa civilă nr. 388/07.07.2022, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996, este nelegală şi netemeinică.

Împotriva încheierii din 15.02.2022 şi a sentinţei nr. 388/PI/2022 din 07.07.2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/1996, a declarat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului şi pronunţarea unei soluţii de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului, ca tardivă, inadmisibilă şi lipsită de interes, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/1996, a respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 388/07.07.2022, pronunţate de către Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/1996 şi a respins apelul declarat de către pârâta B. S.A. împotriva încheierii din 15.02.2022 şi a sentinţei civile nr. 388/07.07.2022, pronunţate de către Tribunalul Timiş, în acelaşi dosar.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, atât reclamantul A., cât şi pârâta societatea B. S.A.

Prin decizia nr. 860 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă. Totodată, a fost respins recursul declarat de recurenta-pârâtă societatea B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În susţinere, contestatorul arată că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, întrucât plata taxei judiciare de timbru nu este datorată legal.

Astfel, arată că titlul executoriu - sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/1996, al cărui dispozitiv se solicită a fi lămurit, a finalizat acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 64/1991.

Conform art. 67 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, cererile în justiţie în domeniul proprietăţii industriale sunt scutite de taxe judiciare.

Arată şi că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. l) din O.G. nr. 80/2013, "sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd prin legi speciale scutiri de taxă judiciară de timbru".

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, consideră că, în cauză, nu sunt aplicabile art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 ci este aplicabil art. 29 alin. (1) lit. l) din acelaşi act normativ, cererea fiind scutită de taxă judiciară de timbru.

În subsidiar, invocă faptul că procedura de citare a contestatorului în etapa recursului este viciată.

Astfel, susţine că, până la 06.04.2023, data termenului de judecată, nu a primit nicio citaţie prin care să i se comunice termenul de judecată şi la obligaţia plăţii unei eventuale taxe judiciare de timbru, despre care a arătat anterior că este o plată nedatorată.

Învederează că a primit la adresa de domiciliu doar actele trimise de instanţă în 03.04.2023 (cu două zile înainte de termen), reprezentând întâmpinările pârâţilor B. şi A.A.A.S., din antetul cărora a aflat că termenul de judecată este 06.04.2023.

La 05.04.2023, susţine că a depus, prin e-mail, la dosarul cauzei, o cerere prin care a solicitat un nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, înştiinţând instanţa că nu a fost legal citat, iar în data de 06.04.2023, de la arhiva instanţei a fost înştiinţat că procedura de citare este legală, întrucât citaţia a fost afişată pe uşa contestatorului.

Or, contestatorul susţine că nu se află în situaţia prevăzută de art. 163 alin. (3) C. proc. civ., caz în care nu este posibilă afişarea citaţiei pe uşă. Întrucât acesta locuieşte într-un bloc cu 120 familii, agentul ori nu l-a căutat, ori nu l-a găsit, trebuind să facă aplicarea art. 163 alin. (6) sau alin. (7) C. proc. civ.

În concluzie, având în vedere cele consemnate, apreciază că este indubitabil că procedura de citare cu acesta a fost nelegală şi viciată, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Contestaţia a fost comunicată intimatelor la 27.04.2023 .

La 17.05.2023, în termen legal, intimatele B. S.A. şi AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

Întâmpinările au fost comunicate contestatorului la 22.05.2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând contestaţia în anulare formulată în cauză, în temeiul motivelor invocate şi a normelor de drept incidente, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, având în vedere că, la termenul de astăzi, în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi de data înregistrării litigiului pe rolul instanţelor judecătoreşti, s-a stabilit faptul că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, instanţa supremă va efectua corespondenţa temeiurilor de drept invocate de contestator şi va analiza prezenta contestaţie în anulare în raport de dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ. de la 1865.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 (art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010), hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Conturând presupusa eroare materială, contestatorul a susţinut că aceasta ar consta în faptul că instanţa de recurs a anulat recursul său ca netimbrat fără a observa că cererea de recurs era scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Noţiunea de eroare materială prevăzută de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată în sensul de greşeală de judecată, ci se referă la greşeli cu caracter procedural şi în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului. Eroarea materială trebuie să fie evidentă şi nu trebuie să fie rezultatul interpretării sau aplicării unor dispoziţii legale, pentru că s-ar ajunge la rejudecarea cauzei prin transformarea unei contestaţii în anulare într-un recurs neprevăzut de lege. Nu sunt asimilate "erorii materiale" greşelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Instanţa supremă reţine că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a analizat în mod prioritar problema timbrajului şi a reţinut că, deşi recurentul-reclamant a fost citat încă din data de 3 martie 2023, cu menţiunea de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în valoare de 97 RON, datorată potrivit art. 11 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, chiar dacă modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a fost realizată prin afişarea citaţiei pe uşa principală a locuinţei destinatarului, dovada regăsindu-se la dosarul de recurs, acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării.

Deci, considerentele reproduse în privinţa presupusei erori materiale relevă faptul că instanţa de recurs a analizat dispoziţiile legale aplicabile şi a stabilit situaţia de fapt cu privire la îndeplinirea obligaţiei de timbrare de către recurent în baza administrării probei cu înscrisuri, fapt ce demonstrează că nu poate fi vorba de "eroare materială" în accepţiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este reanalizarea obligaţiei dispuse în sarcina acestuia, respectiv de a achita o taxă judiciară de timbru pentru calea de atac a recursului, cu eludarea dispoziţiilor art. 172 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997, aplicabilă procesului în raport de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi de data înregistrării litigiului pe rolul instanţelor judecătoreşti, care prevede că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate; cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă".

De altfel, cu privire la posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac în reformare, critici care să vizeze existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, s-a pronunţat deja Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia în recurs în interesul legii nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 137 din 24 februarie 2015. Prin soluţia de unificare s-a statuat că partea are la dispoziţie, în mod exclusiv, numai calea de atac specială prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997. Deşi obiectul analizei a fost reprezentat doar de compatibilitatea acestor aspecte cu natura căilor de atac în reformare, apreciem că argumentele reţinute în acea hotărâre de unificare a practicii se aplică, cu atât mai mult, în cazul prezentei căi de atac în retractare, limitată la aspecte formale ale judecăţii.

Recunoaşterea exercitării unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de argumentele expuse, rezultă cu evidenţă că motivul invocat în contestaţia în anulare nu se încadrează în noţiunea "erorii materiale" în sensul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece contestatorul tinde să repună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor privind îndeplinirea obligaţiei de a timbra.

Înalta Curte observă că, în accepţiunea art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 (art. 503 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 143/2010), poate fi atacată cu contestaţie în anulare o hotărâre irevocabilă dacă procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legii, cu condiţia ca motivele respective să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

În speţă, se constată că, pe calea contestaţie în anulare, contestatorul invocă faptul că procedura de citare pentru termenul de judecată din 6 aprilie 2023, la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a judecat recursul îndreptat împotriva deciziei civile nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/1996, precum şi procedura de comunicare a citaţiei prin care contestatorului-recurent i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în recurs, nu a fost legal îndeplinită.

Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatorului în vederea depunerii taxei judiciare de timbru pentru etapa recursului, precum şi pentru termenul de judecată din 6 aprilie 2023, când s-a pronunţat decizia atacată, se constată că aceasta s-a realizat la 03 martie 2023, prin intermediul oficiului poştal, prin afişare, la adresa indicată de contestator în cererea de recurs, respectiv în Piteşti, jud. Argeş, str. x, bl. b1, persoana însărcinată cu îndeplinirea procedurii de citare făcând menţiunea afişării actului pe uşa principală a locuinţei destinatarului, motivat de lipsa de la domiciliu a persoanei citate, soţ, rudă cu destinatarului, persoană care locuieşte cu destinatarul, portar sau administrator şi a faptului că, în lipsa persoanelor indicate anterior, nu s-a putut afla data când cel citat poate fi găsit.

Or, potrivit art. 92 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, "Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate", iar potrivit alin. (4) teza finală, a aceluiaşi articol, "dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea".

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (4) teza finală C. proc. civ., procedura de citare se socoteşte a fi îndeplinită şi în cazul afişării citaţiei pe uşa principală a locuinţei destinatarului, sub condiţia întocmirii de către agentul însărcinat cu înmânarea acesteia a unui proces-verbal, ceea în speţă s-a făcut, dovada regăsindu-se la dosarul de recurs.

Instanţa supremă reţine că, potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, iar contestatorul nu a urmat procedura înscrierii în fals. Prin urmare, susţinerile acestuia privitoare la împrejurările de fapt în care a fost încheiat procesul-verbal de comunicare a citaţiei nu pot fi deduse judecăţii pe calea contestaţiei în anulare.

În plus, verificând actele dosarului de recurs, instanţa supremă constată că însuşi recurentul a recunoscut faptul că avea cunoştinţă de termenul de judecată din 06.04.2023, întrucât întâmpinările depuse de intimatele-pârâte B. S.A. şi A.A.A.S. au fost comunicate recurentului A., prin poştă, la aceeaşi adresă din Piteşti, jud. Argeş, iar la 05.04.2023, contestatorul-recurent a formulat o cerere de amânare a cauzei, prin care a arătat expres că a primit întâmpinările depuse de intimatele-pârâte, cu doar două zile înainte de termenul din 06.04.2023, având nevoie de timp pentru a-şi pregăti apărarea.

Mai mult, contestatorul avea cunoştinţă de obligaţia stabilită de instanţa de recurs în sarcina sa, anume aceea de a plăti taxa judiciară de timbru. Astfel, prin întâmpinările formulate, recepţionate de către contestatorul din prezenta cauză, se invocase excepţia de netimbrare a recursului.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 860 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 860 din 6 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2023.