Claimants' appeal over corporate dissolution and property claims held untimely as last-day email filing was out of time.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată 13 aprilie 2017 la Tribunalul Caraş-Severin, sub număr de dosar x/2017, reclamanţii A. S.R.L. şi A. au chemat în judecata pârâţii: B., C., D., E., F., G., H., I., J. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauza să se constate nulitatea absolută totală a: Raportului de stingere a activului şi pasivului S.C. K. S.A. din data de 18.06.2014; Rezoluţiei Directorului Oficiului Registrului Comerţului nr. 3522/30.06.2014; Certificatului de radiere din Registrul Comerţului din 03.07.2014; precum si nulitatea absolută parţială a: încheierii nr. 5901/22.04.2013 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Oraviţa, respectiv a menţiunii "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege în cota de 1/1 asupra Al în favoarea: K. S.A., sub B2 din cartea funciara x UAT Oraviţa", care se va înlocui cu menţiunea "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege, Proces Verbal de licitaţie din data de 26.05.2006 şi Contract de vânzare-cumpărare imobiliara din 26.05.2006, în cota de 1/1 asupra Al în favoarea: A. S.R.L., sub B2 din cartea funciară x UAT Oraviţa", iar în tot cuprinsul actului se va înlocui denumirea K. S.A. cu denumirea A. S.R.L., ca şi nulitatea absolută totală a încheierilor Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Oraviţa subsecvente încheierii nr. 17583/11.11.2014, încheierii nr. 15444/01.10.2015.

Totodată, a solicitat şi obligarea pârâţilor să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare imobiliară încheiat în data de 26.05.2006 între K., în calitate de vânzător şi Reclamantul 1, în calitate de cumpărător, imobil descris ca Sediu administrativ, Magazie cu hală separată, Hala de producţie, Platforma betonată, totalitatea activelor aflate în proprietatea K., respectiv clădiri şi teren în suprafaţă de 12.000 m2, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x, emis la data de 10.02.1994.

În subsidiar, în temeiul art. 907 alin. (3), partea finală C. civ., a solicitat să se dispună rectificarea înscrierilor din Cartea Funciara făcute în temeiul unor acte juridice ineficace, potrivit capătului principal de cerere, respectiv a înscrierilor din CF nr. x UAT Oraviţa, privind imobilul cu nr. cadastral x, în sensul radierii dreptului de proprietate al K. asupra imobilului, urmat de radierea dreptului de proprietate al dobânditorilor subsecvenţi şi înscrierea reclamantului 1 ca proprietar al aceluiaşi imobil, cu aceeaşi identificare cadastrală, urmat de înscrierea dreptului său de proprietate, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. x/2017, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. S.R.L. şi A., în contradictoriu cu pârâţii B., D., C., E., I., F., G., H. şi J. şi a obligat reclamanţii să plătească pârâţilor C., E. şi I. suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâţii.

Prin decizia civilă nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara a admis apelurile declarate de reclamanţii A. şi Societatea A. S.R.L. şi de pârâţii E., C. şi I., împotriva sentinţei civile nr. 46/29.01.2018 pronunţată în dosar nr. x/2017, al Tribunalului Caraş-Severin; a anulat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii C., E. şi I., care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1304 din 9 iulie 2020, cauza fiind trimisă spre rejudecare curţii de apel.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 499/A din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia perimării; a constatat perimate apelurile declarate de apelanţii pârâţi C., E. şi I. şi de apelanţii reclamanţi Societatea A. S.R.L. şi A., împotriva sentinţei civile nr. 46/29.01.2018 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B., D., F., G., H. şi J..

Împotriva deciziei civile nr. 499/A din 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă au declarat recurs reclamanţii Societatea A. S.R.L. şi A., indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei, respectiv a soluţiei constatării perimării apelului declarat de reclamanţi.

În prealabil, recurenţii au arătat că vor depune motivele de recurs printr-un memoriu separat.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii, după redarea prevederilor art. 32 C. proc. civ., au susţinut că prin cererea introductivă de instanţă au solicitat constatarea nulităţii absolute a unor acte care au în mod evident acest caracter, întrucât se revendică proprietatea uzurpată de pârâţi.

Aşadar, s-a susţinut că nu există niciun interes procesual care să vizeze introducerea în cauză a unor prezumtivi moştenitori ai unuia dintre pârâţi; admiterea acţiunii formulate, prin constatarea nulităţii absolute a actelor care au dus la aparenţa de drept în favoarea pârâţilor şi redobândirea proprietăţii, s-ar produce independent de absenţa unor dintre ei. S-a mai arătat că, de altfel, toţi pârâţii indicaţi în cererea de chemare în judecată au fost corect citaţi, iar lipsa ulterioară a unor presupuşi titulari aparenţi ai dreptului revendicat ar surveni în condiţii procedurale şi ca sancţiune a pasivităţii acestora.

Chiar dacă s-ar admite, ipotetic, faptul că interesul procesual, într-un sens larg al acestei noţiuni, ar fi ca apelul reclamanţilor să fie judecat, trebuie ţinut cont că deşi aceştia nu au depus diligenţe pentru redeschiderea procesului suspendat de natura celor care le reveneau pârâţilor, ei au făcut, totuşi demersuri pentru continuarea acestuia.

Recurenţii au susţinut că aceştia nu puteau indica cine ar fi prezumtivii moştenitori ai pârâtului defunct şi că era necesar ca aceştia să fie protejaţi de prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, recurenţii susţin ca lipsa de stăruinţă nu le este imputabilă, inclusiv prin prisma art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se referă expres la partea interesată.

Au mai arătat recurenţii că instanţa de apel nu a pus în sarcina acestora îndeplinirea anumitor diligente privind aflarea moştenitorilor, deşi putea şi tebuîa să procedeze astfel prin prisma rolului activ în aflarea adevărului, precum şi că reclamanţii au insistat pentru judecarea procesului în limita competenţelor procesuale şi de drept material.

De asemenea, recurenţii au menţionat şi că, în situaţia în care instanţa de apel s-ar fi pronunţat pe cererea acestora transmisă pentru termenul din 25.05.2022 şi ar fi constatat perimarea apelului pârâţilor, introducerea în cauză a moştenitorilor nu ar mai fi avut suport şi nu ar mai fi prezentat interes, nici sub aspect formal şi nici nu ar mai fi avut vreo importanţă practică.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au susţinut, în sinteză, interpretarea greşită a legii şi faptul că neregularităţile procedurale evidenţiate în cuprinsul cererii de recurs au survenit şi în contextul în care instanţa de apel nu s-a pronunţat pe cererea acestora prin care au solicitat să se constate perimarea apelului pârâţilor, excepţie care trebuia soluţionata la termenul din 25.05.2022.

Totodată, redând dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., recurenţii au arătat că, în condiţiile în care au depus diligente pentru desemnarea lichidatorului judiciar, determinând instanţa de apel să procedeze la continuarea procesului cu citarea acestuia, este evident că ne aflam în ipoteza normei juridice menţionate, iar societatea A. S.R.L., abia după această citare, poate face demersuri privind repunerea pe rol, lipsa desemnării lichidatorului, urmata de lipsa citării acestuia fiind cauze temeinic justificate de suspendare a cursului perimării.

Intimaţii-pârâţi C., E. şi I. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, au invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă/exerciţiu a recurentei A. S.R.L.; excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului statutar A. şi a reprezentantului convenţional a societăţii recurente, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului A..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, concluzia raportului privind soluţia preconizată, fiind aceea că recursul este tardiv.

Prin încheierea din 24 mai 2023, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 10 octombrie 2023, stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care, va respinge recursul ca tardiv formulat, pentru considerentele care succed:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie prin care Curtea de Apel Timişoara a constatat perimate apelurile declarate de apelanţii-pârâţi C., E. şi I. şi de apelanţii-reclamanţi Societatea A. S.R.L. şi A..

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Termenul de recurs instituit de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată la 14 septembrie 2022, iar cererea de recurs a fost transmisă, prin e-mail, către registratura Curţii de Apel Timişoara, la 20 septembrie 2022, ora 18:42, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la 21 septembrie 2022.

Aşadar, cererea de recurs a fost înaintată în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, după ora la care activitatea încetează la instanţă, respectiv la 20 septembrie 2022, ora 18:42.

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.

Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic şi începe, de regulă, la ora 8:00 şi se încheiere la ora 16:00, conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Prin urmare, cum nu s-a susţinut şi nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curţii de Apel Timişoara nu s-ar desfăşura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispoziţiile anterior menţionate, depunerea la această instanţă a motivelor de recurs, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 16:00, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că acestea au fost înregistrate în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 21 septembrie 2022.

În acest sens, se reţine că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".

Înalta Curte, subliniază că, faţă de dispoziţiile art. 24 şi 25 C. proc. civ., care prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, şi, raportat la data demarării prezentului proces, 13 aprilie 2017, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Ca atare, din perspectiva excepţiei tardivităţii, relevanţă în prezenta cauză o au dispoziţiile art. 182 şi art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu (dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse şi actele de procedură trimise prin fax sau e-mail), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul poştei electronice în ultima zi a termenului (20 septembrie 2022, ora 18:42), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, cerere înregistrată în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 21 septembrie 2022, determină concluzia că această cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de 421 alin. (2) C. proc. civ.

Este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părţile au obligaţia ca, în condiţiile legii, să îndeplinească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunţarea hotărârii atacate, iar recurenţii nici nu au dovedit că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardiv, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 499/A din 14 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 499/A din 14 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.