Cassation inadmissible for labor and social insurance disputes under the principle of legal remedies

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu UNBR şi CAAR, a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr. 88 din 21 martie 2018 a CAAR.

A solicitat instanţei să dispună modificarea Deciziei CAAR nr. 88 din 21.03.2018 şi stabilirea pensiei de invaliditate în mărimea sumei de 1400 RON, suma ce este egală cu salariul minim pe economie din România.

A cerut, de asemenea, obligarea în solidar a UNBR şi CAAR la plata a 10.000 RON ca pagubă morală pentru umilinţele la care a fost supus.

Prin sentinţa civilă nr. 3808 din 26 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR DIN ROMÂNIA, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat. Prin aceeaşi decizie, a fost obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 800 de RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată este flagrant ilegală, părtinitoare şi neîntemeiată, deoarece contravine principiilor: adevărului, dreptăţii şi solidarităţii ale unei societăţi democratice şi, de asemenea, contravine art. 1 (p. 3,5); art. 9; art. 15 (p.1) art. 21 (p.2), art. 41 (2); art. 47 (1) şi art. 50 din Constituţia României.

A solicitat anularea tuturor hotărârilor în această cauză, ce au fost pronunţate anterior, rejudecarea cauzei şi satisfacerea tuturor cerinţelor sale faţă de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România (CAAR).

A precizat că va depune supliment la prezentul recurs, după ce va primi motivarea deciziei recurate.

Ulterior, la 11.01.2023, a depus supliment la recurs, în cuprinsul căruia a arătat, în sinteză, că instanţa ignoră cele indicate de apelant privind art. 44 din Legea nr. 72/2016, privind diferenţa dintre pensia de invalid şi pensia de vârstă şi criteriile obiective de stabilire a acestora, conform textului de lege menţionat şi art. 2 din aceeaşi lege, cât şi art. 47 pct. 1 din Constituţia României.

Intimata-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaţilor a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului faţă de dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a avocaţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 24 mai 2023, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Se reţine că, potrivit art. 123 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a avocaţilor:

"(1) Tribunalele soluţionează, în primă instanţă, litigiile privind pensiile şi drepturile de asigurări sociale ale avocaţilor; (2) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face apel la curtea de apel competentă".

Totodată, potrivit art. 124 din Legea nr. 72/2016:

"Prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicţia sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Aşa fiind, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului de faţă şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentului-reclamant A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR DIN ROMÂNIA, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6250 din 15 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR DIN ROMÂNIA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.