Concrete supply dispute: appeal annulled for improper grounds, judgment for price difference upheld

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. Adjud la plata sumei de 284.140 RON cu titlu de daune de interese ca urmare a executării necorespunzătoare a obligaţiei asumate şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1270, art. 1350 şi art. 1672 pct. 2 C. civ.

Instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018, prin încheierea de şedinţă din 20 aprilie 2018. În dosarul conexat, pârâta B. S.R.L. Adjud a solicitat obligarea reclamantei A. S.R.L. la plata sumei de 27.938,71 RON, reprezentând diferenţă preţ şi a daunelor moratorii de la data scadenţei până la achitarea integrală a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 73 din 22.10.2020, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Totodată, a fost admisă acţiunea formulată de B. S.R.L. şi a fost obligată A. S.R.L. la plata sumei de 27.938,71 RON, reprezentând diferenţă preţ, la care se vor calcula daune moratorii de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, solicitând anularea sentinţei ca nemotivată şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, admiterea acţiunii apelantei-reclamante A. S.R.L. şi respingerea acţiunii conexe a intimatei-pârâte B. S.R.L.

Prin decizia nr. 322 din 06 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca neîntemeiat apelul reclamantei A. S.R.L.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe.

În motivare, recurenta susţine că în dezacord cu instanţa de apel motivarea hotărârii primei instanţe este incoerentă şi lipsită de argumente logico-juridice, de natură a încălca principiul dublului grad de jurisdicţie şi, implicit, al legalităţii procesului civil.

În continuare recurenta prezintă considerentele sentinţei primei instanţe şi susţine că respingerea cererii de obligare a pârâtei să suporte prejudiciul privind executarea neconformă a unei clauze contractuale, iar pe de altă parte, obligarea sa să plătească diferenţa de preţ pentru un beton vădit neconform, reprezintă dispoziţii profund nedrepte şi în contradicţie cu situaţia de fapt constatată de cele două institute acreditate.

Mai arată recurenta că solicitarea de avizare a expertizei din apel de Inspectoratul de Stat în Construcţii a fost respinsă fără motivare de către instanţa de apel.

Potrivit recurentei, procedura prin care a fost expertizat betonul în cursul apelului a fost neconformă cu standardele de specialitate, concluziile raportului fiind astfel viciate.

4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 16 decembrie 2022.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 21 aprilie 2023, recurenta a solicitat, în esenţă, admiterea în principiu a cererii de recurs, propunerea sancţiunii nulităţii recursului formulată de magistratul raportor fiind neîntemeiată.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 5 octombrie 2023.

La termenul din 5 octombrie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instituie condiţia existenţei unei neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea potrivit art. 174 C. proc. civ.. sau a încălcării unor principii ale procesului civil.

În susţinerea motivului de casare invocat, recurenta prezintă considerentele hotărârii primei instanţe şi consideră că aceasta este incoerentă şi lipsită de argumente logico-juridice, de natură a încălca principiul dublului grad de jurisdicţie şi, implicit, pe cel al legalităţii procesului civil. Sub acest aspect, recurenta expune aspectele teoretice privind motivarea hotărârilor judecătoreşti.

O altă critică a recurentei vizează faptul că instanţa de prim control judiciar în mod greşit a menţinut soluţia primei instanţe, în contradicţie cu situaţia de fapt privind calitatea betonului furnizat de intimată constatată de cele două institute acreditate, respectiv C. S.A. şi Laboratorul de Analize şi Încercări în D., ambele atestate de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

În acest context, autoarea recursului susţine că instanţa de apel în mod greşit a respins solicitarea de avizare a raportului de expertiză întocmit în apel de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, considerând că procedura prin care a fost expertizat betonul în cursul apelului a fost neconformă cu standardele de specialitate, concluziile acesteia fiind viciate.

Analizând criticile recurentei, Înalta Curte constată că deşi se tinde la a evoca încălcarea de către instanţa de apel a principiilor procesului civil privind dublul grad de jurisdicţie şi, implicit, al legalităţii procesului civil, acestea sunt invocate în mod formal, deoarece, în realitate, se solicită o reapreciere a probatoriului administrat la instanţele fondului privind calitatea betonului furnizat de intimată prin criticarea concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit în apel şi nereţinerea concluziilor celor două institute acreditate de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Aşadar, Înalta Curte reţine că aceste critici ale recurentei, formulate în susţinerea calităţii neconforme a betonului furnizat de intimată, vizează stabilirea situaţiei de fapt şi reaprecierea probelor, reprezentând aspecte de netemeinicie ce nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, în care se analizează conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabil.

Totodată, în ceea ce priveşte critica privind nemotivarea hotărârii în acord cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenta face referire la hotărârea primei instanţe, motive care au primit o soluţionare în calea de atac a apelului, astfel încât nici acestea nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate.

Prin urmare, criticile recurentei privind nemotivarea hotărârii primei instanţe, precum şi cele referitoare la reaprecierea situaţiei de fapt invocate prin acţiune şi solicitarea de reapreciere a probelor administrate de instanţele de fond, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

În consecinţă, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) Cod procedură civilă raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 322/2022 din 06 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 322/2022 din 06 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.