Maritime collision damages: Inadmissibility of cassation based on factual re-evaluation and unelaborated force majeure claims.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la 02.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 328.795,84 euro, în echivalentul în RON al acestei sume, calculat la cursul BNR de la data la care se va efectua plata precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată. S-au invocat următoarele excepţii procesuale: necompetenţa generală a instanţelor române, necompetenţa teritorială a Tribunalului Călăraşi; prescripţia dreptului material la acţiune şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. 698 din 15.10.2018, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Tribunalului Călăraşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat la data de 23.11.2018 pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. x/2018.

La termenele de judecată din 15.02.2019 şi 05.03.2019, Tribunalul Galaţi a pus în discuţie excepţiile necompetenţei generale a instanţelor române, prescripţia dreptului material la acţiune şi lipsa calităţii procesuale active a reclamatei, pe care le-a respins ca nefondate.

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 02.03.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2018 a fost admisă acţiunea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea în RON a sumei de 328.795,84 euro, calculată la cursul BNR din ziua plăţii efective, cu titlu de daune; a fost obligată reclamanta să achite expertului tehnic judiciar C. suma de 4.490 RON cu titlu de diferenţă onorariu expertiză; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 82.364,06 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 05.03.2019, a declarat apel principal S.C. B. S.R.L., iar A. S.A a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de B. S.R.L şi A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 37 din 02.03.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, la data de 7 iulie 2022, B. S.R.L. a formulat recurs principal, iar A. S.A. a formulat cerere de recurs incident.

Motivele de recurs formulate de B. S.R.L. sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta susţine ca decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Recurenta redă din considerentele deciziei recurate şi arată că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale care reglementează principiul "in dubio pro reo". Totodată susţine că din probatoriul administrat şi din datele existente privind evenimentul de navigaţie din data de 09.05.2014 rezultă faptul că nava D. nu a intrat în coliziune cu infrastructura portuară din Portul Olteniţa şi nu a cauzat daune acestei infrastructuri. În continuare, autoarea recursului prezintă pe larg argumente cu privire la situaţia de fapt şi probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri şi expertiza tehnică.

Sub un alt aspect, recurenta critică aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a normelor de drept material care reglementează forţa majoră. În acest sens, recurenta susţine că evenimentul ce a condus la daună reclamanta s-a produs dintr-o cauză de forţă majoră ce o exonerează pe B. S.R.L., conform art. 1351 alin. (1) C. civ.

Totodată, recurenta susţine că niciun document depus la dosar nu prezintă starea estacadei în urma producerii stării de forţă majoră şi nici în cuprinsul raportului de expertiză nu se menţionează că infrastructura portuară a suferit avarii în perioada ianuarie-mai 2014.

În concluzie, recurenta susţine că nu este responsabilă pentru prejudiciul suferit de către intimată întrucât acesta a fost cauzat de o situaţie de forţă majoră.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului principal, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pâră a depus răspuns la întâmpinare.

Motivele de recurs formulate de A. S.A. sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susţine că, deşi a solicitat obligarea B. la plata cheltuielilor de judecată atât prin întâmpinarea formulată, cât şi prin concluziile scrise, instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri. Se mai arată că prin decizia civilă nr. 296 din 21.09.2022 instanţa a admis cererea de completare, însă a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial în apel, cu motivarea că în prezenta cauză ambele părţi sunt în culpă procesuală, ambelor fiindu-le respinse apelurile. Or, arată recurenta-reclamantă, instanţa de apel a realizat o aplicare eronată a art. 453 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit autoarei căii de atac, instanţa de apel trebuia să stabilească măsura în care fiecare parte se află în culpă şi numai dacă culpa aparţine într-o măsură asemănătoare celor două părţi, urmează să dispună compensarea acestora.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă nu a depus întâmpinare la recursul incident formulat de recurenta-reclamantă.

Pe baza cererilor de recurs, a întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 17 mai 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului principal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-pârâte referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează forţa majoră, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile art. 1351 alin. (1) C. civ., sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce normele materiale nu au fost corect aplicate.

Totodată, critica prin care se arată că din probatoriul administrat şi din datele existente privind evenimentul de navigaţie din data de 09.05.2014 rezultă faptul că nava D. nu a intrat în coliziune cu infrastructura portuară din Portul Olteniţa şi nu a cauzat daune acestei infrastructuri, vizează aspecte de netemeinicie, recurenta expunând situaţia de fapt şi făcând trimitere la mijloacele de probă administrate.

De altfel, instanţa supremă reţine că expunerea situaţiei de fapt de către recurenta-pârâtă şi criticile acesteia din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă aduc în discuţie aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

Nemulţumirile recurentei-pârâte şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privire la cererea de apel, precum şi argumentele acesteia prin care susţine că niciun document depus la dosar nu prezintă starea estacadei în urma producerii stării de forţă majoră şi că nici în cuprinsul raportului de expertiză nu se menţionează că infrastructura portuară a suferit avarii în perioada ianuarie-mai 2014, sunt critici de netemeinicie şi nu motive de nelegalitate, care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Totodată, instanţa supremă constată că în raport de prevederile art. 491 C. proc. civ., coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. este rămas fără efect.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitate de către recurenta-reclamantă. Instanţa supremă reţine că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Faţă de faptul că recurenta-reclamantă nu este partea care a câştigat procesul, având în vedere că aceasta a formulat recurs incident, care va rămâne fără efect având în vedere soluţia de anulare a recursului principal, instanţa supremă constată că nu sunt îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 7 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă A. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.