Exceptional appeal dismissed: Re-litigation of procedural priority rules in extraordinary cassation does not constitute a material error under Art. 503(2)(2) CPC

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 3 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta B. S.A. să efectueze menţiunile corespunzătoare în registrul acţionarilor privind calitatea acestuia de acţionar, constatând totodată că este proprietarul unui număr de 784 acţiuni nominative în formă materială, dobândite prin cesiune de la acţionarii C., respectiv D..

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind constatarea calităţii de proprietar a reclamantului asupra unui număr de 784 de acţiuni nominative în formă materială, pretins dobândite prin cesiune de la acţionarii C. şi D., ca fiind inadmisibilă, precum şi respingerea cererii privind obligarea pârâtei să efectueze menţiunile corespunzătoare în registrul acţionarilor privind calitatea reclamantului de acţionar, în principal, ca fiind prescrisă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

La 14 mai 2020, pârâta B. S.A. a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat a se constata nulitatea contractului de cesiune de acţiuni nr. x din 14 ianuarie 2009, încheiat între A. şi C. şi nulitatea contractului de cesiune de acţiuni nr. x din 9 ianuarie 2020, încheiat între A. şi D..

Reclamantul A. a depus note scrise cu privire la întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulate de B. S.A., prin care a invocat, între altele, excepţia lipsei calităţii procesuale active a B. S.A. cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de cesiune, excepţia lipsei de interes a B. S.A. cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de cesiune, excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere formulate de B. S.A. privind constatarea nulităţii contractelor de cesiune şi excepţia prescripţiei dreptului B. S.A. de a invoca nulitatea contractului nr. x din 14 ianuarie 2009.

2. Prin sentinţa nr. 37/2021 din 25 martie 2021, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei B. S.A. în promovarea cererii reconvenţionale, excepţii invocate de reclamantul A. şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.A. A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâta B. S.A. A admis acţiunea, a constatat că reclamantul A. este proprietarul unui număr de 784 acţiuni nominative în formă materială, dobândite prin cesiune de la acţionarii C. şi D., a obligat pârâta B. S.A. să efectueze menţiunile corespunzătoare în registrul acţionarilor privind calitatea reclamantului de acţionar al B. S.A. şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 12.298,98 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Prin încheierea nr. 2091 din 12 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de B. S.A., a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, la Curtea de Apel Piteşti. A păstrat actele procedurale îndeplinite în cauză.

La termenul de la 10 februarie 2022, reclamantul a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului pârâtei în apel, arătând că mandatul acestui avocat a fost retras din 5 ianuarie 2022, iar instanţa a acordat un nou termen pentru ca părţile să depună înscrisuri relevante asupra excepţiei şi asupra fondului apelului.

La 8 martie 2022, pârâta B. S.A. a depus note scrise, semnate de E., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, prin care a arătat că achiesează la sentinţă şi renunţă la calea de atac a apelului, în temeiul dispoziţiilor art. 463 C. proc. civ., precum şi precizări prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a B. S.A. prin consiliul de administraţie format din F., G. şi H., a directorului general I. şi a Cabinetului de Avocatură J..

La 9 martie 2022 a fost depusă declaraţia în formă autentică a pârâtei B. S.A., semnată de E., în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, prin care aceasta a achiesat la sentinţă şi a renunţat la calea de atac a apelului.

La termenul din 10 martie 2022, Curtea de Apel Piteşti a pus în discuţia părţilor suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2022, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar apărătorul B. S.A. a solicitat suspendarea până la soluţionarea dosarelor nr. x/2022, nr. y/2021 şi nr. 1192/95/2020. Apărătorul pârâtei B. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat revocarea mandatului său şi a persoanei care a semnat renunţarea la prezentul apel. Instanţa a rămas în pronunţare.

Prin încheierea din 24 martie 2022, astfel cum a fost îndreptată, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2021

4. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierilor din 10 martie, respectiv 24 martie 2022, şi trimiterea cauzei curţii de apel pentru continuarea judecăţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea nr. 5452 din 16 noiembrie 2022 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. în favoarea secţiei a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020/a2*.

Prin decizia nr. 821 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierilor din 10 martie 2022 şi 24 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Au fost casate încheierile atacate şi trimisă cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

În motivarea acestei decizii, s-a constatat că instanţa de apel a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 248 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a reţinut că cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod are prioritate faţă de soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant invocată de reclamant cu privire la mandatul avocatului J. şi, în subsidiar, faţă de intenţia exprimată în scris a pârâtei de a renunţa calea de atac a apelului.

5. La data de 19 iulie 2023, B. S.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 821 din 5 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate, cu consecinţa rejudecării recursului.

Calea de atac a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 502 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susţinându-se că pentru incidenţa acestui motiv de contestaţie în anulare este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv existenţa unei erori materiale şi caracterul determinant al acestei erori asupra soluţiei pronunţate, în cauză ambele condiţii fiind îndeplinite, conform contestatoarei.

Astfel, cu privire la existenţa unor erori materiale, contestatoarea B. S.A. a învederat că motivarea instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale involuntare, numai în acest mod putând fi explicabilă concluzia instanţei de recurs în sensul că se impunea soluţionarea cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant sau a cererii de renunţare la apel, în condiţiile în care soluţionarea acestor chestiuni depindea de dreptul de reprezentare, ce face obiectul celor două dosare, respectiv x/2021 şi y/2020 ale Tribunalului Gorj.

Contestatoarea a susţinut faptul că instanţa de recurs nu a observat motivul invocat în susţinerea cererii de suspendare, argumentând că astfel au fost încălcate dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. privind ordinea prioritară de soluţionare a excepţiilor faţă de cererea privind suspendarea judecăţii întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fără să observe că motivele invocate în susţinerea acestui incident procedural vizează chiar soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie referitoare la caracterul determinant, s-a invocat eroarea materială săvârşită involuntar de către instanţa de recurs constând în neobservarea argumentului care a stat la baza formulării cerererii de suspendare a judecăţii apelului, aspect care a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale.

Totodată, s-a mai învederat că, în ipoteza în care ar fi observat că motivul pentru care s-a solicitat şi s-a dispus suspendarea judecăţii apelului este acela de a se stabili voinţa reală a societăţii prin reprezentant legal, în condiţiile în care unul dintre consiliile de administraţie solicită admiterea apelului, iar celălalt consiliu de administraţie solicită să se ia act de renunţarea la apel, instanţa de recurs nu ar fi putut reţine că se impunea soluţionarea cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal, deoarece soluţionarea acestei excepţii depindea de soluţionarea celor două dosare până la care s-a dispus suspendarea judecăţii, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, raportat la faptul că motivele invocate de contestatoare nu se subsumează conceptului de eroare materială în sensul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci reprezintă o reluare a apărărilor invocate prin întâmpinarea depusă la instanţa de recurs.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de către contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Noţiunea de "greşeală materială" este restrictiv interpretată, în sensul că pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, de interpretare a aspectelor de fapt, a unor dispoziţii legale ori modul de soluţionare a unui incident procedural.

Contestatoarea susţine că eroarea materială constă în neobservarea de către instanţa de recurs a motivului care a stat la baza invocării suspendării judecăţii apelului, în mod greşit reţinându-se încălcarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. privind ordinea prioritară de soluţionare a excepţiilor faţă de cererea privind suspendarea judecăţii întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cauză, se constată că instanţa de recurs a admis calea extraordinară de atac, a casat încheierile atacate şi a trimis cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii, urmând a fi reanalizată ordinea de soluţionare a excepţiilor şi cererilor invocate în cauză, respectiv lipsa calităţii de reprezentant a apărătorului pârâtei în apel, intenţia exprimată în scris cu privire la renunţarea la calea de atac a apelului şi cererea de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte, în soluţionarea contestaţiei în anulare, constată că a fost învestită să se pronunţe cu privire la ordinea de soluţionare a cererilor, formulate în faţa instanţei de apel, respectiv dacă prioritar ar fi trebuit să se soluţioneze excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional şi subsecvent cererea de achiesare la soluţia de fond sau prioritar ar fi trebuit să se soluţioneze cererea de suspendare, însă această chestiune a fost tranşată definitiv pe calea recursului şi nu poate face obiectul analizei în calea contestaţiei în anulare.

Totodată, Înalta Curte constată că, în realitate, contestatoarea prin motivele invocate critică argumentele care au format convingerea instanţei de recurs în admiterea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind ordinea de soluţionare a unor cereri şi excepţii de către instanţa de apel, ceea ce nu poate constitui motiv de admisibilitate a contestaţiei în anulare.

Aceste aspecte invocate prin contestaţia în anulare au făcut obiectul dezbaterilor în recurs, fiind analizate şi dezlegate de instanţa care a pronunţat decizia atacată. De altfel, eroarea materială invocată de contestatoare vizează de fapt o nouă judecată asupra recursului cu reaprecierea probelor şi reinterpretarea normelor de drept procedural, şi nu o greşeală propriu-zisă a instanţei de recurs, care a analizat criticile invocate prin raportare la motivele de recurs.

Din perspectivele cerinţei prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în cauză, instanţa investită cu soluţionarea căii extraordinare de atac constată că modalitatea de soluţionare a recursului formulat de recurentul-reclamant nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul anterior arătat.

Aspectele invocate de contestatoare nu se pot valorifica în această procedură extraordinară decât dacă ar fi existat o neobservare, din eroare, a actelor materiale aflate la dosar, relevante pentru soluţia procesului, iar nu ca motive de nelegalitate a hotărârii instanţei de recurs.

În alţi termeni, dacă instanţa de recurs a luat în examinare aspectele deduse judecăţii, dându-le o rezolvare argumentată conform prevederilor legale incidente, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu are rolul unei instanţe de control judiciar, pentru a cenzura decizia anterioară, a suprapune aprecierea şi înlocui soluţia, ci este limitată strict la a evalua dacă ipoteza art. 503 C. proc. civ. evocată este îndeplinită, în sensul dispoziţiilor legale, iar nu în înţelesul părţii.

În realitate, contestatoarea, prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare, urmăreşte să repună în discuţie aspectele analizate de instanţa de recurs şi reevaluarea acestora, ceea ce constituie critici privind raţionamentul instanţei de control judiciar, fiind incompatibile cu motivul contestaţiei în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care vizează exclusiv erorile materiale. Instanţa de recurs a înţeles şi analizat criticile formulate în recurs şi nu a omis niciunul dintre elementele necesare şi suficiente formării unei convingeri, iar aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuţie pe calea contestaţiei în anulare.

Dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina în fond motivele invocate din perspectiva celor solicitate de contestatoare, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă transformată într-o cale de atac de reformare.

Or, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice motivat de faptul că nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac, în acest sens fiind şi Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Pshenichny împotriva Rusiei, paragraful 26.

Prin urmare, criticile contestatoarei formulate în susţinerea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs a admis în mod greşit recursul, raportat la ordinea de soluţionare a cererilor şi excepţiilor invocate în apel, nu se circumscriu unor erori materiale în sensul dispoziţiilor legale evocate, care vizează aspecte formale ale judecăţii şi care să fi determinat pronunţarea unei soluţii greşite, ci reprezintă, de fapt, nemulţumirea acesteia cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de recurs, fiind inadmisibil ca astfel de aspecte să fie repuse în discuţie în calea extraordinară de atac.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge conform art. 508 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.A. împotriva deciziei nr. 821 din 5 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.A. împotriva deciziei nr. 821 din 5 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.