Insurance subrogation claims exclude cassation appeal under Civil Procedure Code Article 483(2)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, leaving the second-instance decision in force, which had upheld the first-instance order obligating the insured party to pay the insurer approximately 675,761 RON in indemnity and late penalties. The dispute arose from a subrogation claim filed by an insurance company against its insured entity following the payment of a guarantee for performance under a performance bond issued for a public waste management contract; the insurer sought reimbursement for the difference between the bond amount paid to the beneficiary and the total invoices issued by the beneficiary to the insured. The court determined that the appeal was inadmissible under Article 483(2) of the Civil Procedure Code, which explicitly excludes judgments rendered in matters of insurance from being subject to cassation, thereby establishing that the appellate decision was final and definitive upon issuance pursuant to Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 1350 C. civ, art. 1523 alin. (2) lit. d) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Insurance subrogation claims exclude cassation appeal under Civil Procedure Code Article 483(2): În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1523 alin. (2) lit. d) C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 10 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 711.059 RON, cu titlu de despăgubire achitată beneficiarului unei poliţe de asigurare de bună - execuţie, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1350 C. civ.
2. Prin sentinţa civilă nr. 2056 din 21 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în sensul că a obligat pârâta B. S.R.L. să achite reclamantei suma de 675.761,57 RON, cu titlu de despăgubire, şi penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, aferente acestei sume, calculate de la data de 27.08.2021, până la data achitării integrale a debitului principal.
3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Prin decizia nr. 140A din 2 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2056 din 21 septembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
4. La data de 5 aprilie 2023, pârâta B. S.R.L. a declarant recurs împotriva deciziei nr. 140A din 2 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
În esenţă, recurenta a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1523 alin. (2) lit. d) C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., fiind un litigiu în materia asigurărilor, această cale de atac a fost înlăturată. Totodată, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor invocate de intimată.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În cauză, prin acţiunea promovată la data de 06.05.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 711.059 RON, cu titlu de despăgubire achitată beneficiarului unei poliţe de asigurare de bună - execuţie, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente.
Pârâta B. S.R.L., în calitate de asigurat a încheiat cu reclamanta A. S.A., în calitate de asigurător o poliţă de asigurare de garanţie de bună-execuţie în favoarea beneficiarului D. "Sistemul integrat de gestionare a deşeurilor judeţul Hunedoara", având seria x şi nr. x, în considerarea obligaţiilor asumate de pârâtă prin contractul nr. x din 22.08.2018, pentru suma de 711.059 RON. Contractul de asigurare a fost prelungit prin actul adiţional nr. x din data de 14.08.2019 până la data de 27.08.2020.
Reclamanta, în calitate de asigurător a chemat în judecată pe asiguratul său, pârâta B. S.R.L., prevalându-se de clauzele contractului de asigurare, pentru a-i solicita restituirea sumei plătite beneficiarului asigurării cu titlu de despăgubire, având în vedere că reclamanta a achitat beneficiarului asigurării o sumă mai mică decât valoarea facturilor emise de acesta pe numele asiguratului, respectiv reclamanta a achitat cu titlu de despăgubire numai suma de 711.059 RON, deşi pe numele pârâtei, beneficiarul asigurării, emisese facturi în cuantum de 771.944,96 RON. În fapt, reclamanta A. a achitat beneficiarului asigurării numai valoarea garanţiei la plata căreia s-a obligat prin poliţă, respectiv suma de 711.059 RON
Se observă, astfel, că litigiul dedus judecăţii aparţine materiei asigurărilor, în condiţiile în care acţiunea în regres este inclusă în activitatea de asigurare, subrogarea asigurătorului în drepturile beneficiarului prin formularea acţiunii în vederea recuperării sumei datorate de către pârâta din cauză, avându-şi izvorul în contractul de asigurare.
Hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 140A din 2 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă, pentru următoarele considerente:
Art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanţe, respectiv 6 mai 2022, prevede că:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, ca urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018.
Aşadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ în materiile prevăzute expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a acestor prevederi.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.:
"sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
În acest context, cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, iar recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 140A din 2 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 140A din 2 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.