Annulling cassation for lack of legal basis: Recurring factual arguments instead of specific errors in applying participation agreement and land registry norms

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 4 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al societăţii B. S.R.L., aflată în faliment, în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E. S.A., a solicitat pronunţarea unei hotărâri, prin care să se dispună anularea declaraţiilor autentificate sub nr. x/24.09.2009 şi nr. y/06.10.2009 la F., precum şi a contractului de asociere în participatiune nr. x/10.01.2007 încheiat între societatea B. S.R.L. şi C. cu privire la dreptul de proprietate asupra construcţiei cu destinaţia de bloc de locuinţe colective înscrise în cărţile funciare menţionate în cuprinsul cererii, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. înscris în cote nedeterminate asupra imobilelor descrise, precum şi anularea încheierilor prin care a fost întabulat dreptul de proprietate al pârâtului C. în cărţile funciare anterior menţionate, dispunând revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, prin înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, în întregime, asupra tuturor imobilelor descrise.

De asemenea, s-a mai solicitat radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C. asupra terenului înscris în CF nr. x Floreşti, nr. top. x, anularea încheierii de CF de admitere şi revenirea la situaţia anterioară de CF.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 34-35, art. 55 din Legea nr. 7/1996, respectiv dispoziţile art. 251-256 din Codul Comercial.

La data de 7 martie 2019, reclamanta a formulat cerere de modificare a acţiunii, în sensul înlocuirii pârâtei E. S.A., în calitate de creditor ipotecar, cu pârâta G. S.A., având în vedere că la data de 28 iunie 2018, a înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2018, tabelul definitiv consolidat şi actualizat al creditorilor societăţii B. S.R.L., respectiv procesul-verbal de afişare a tabelului prin care s-a menţionat cesiunea de creanţă dintre E. S.A., în calitate de cedent şi G. S.A., în calitare de cesionar.

La termenul de judecată din 18 decembrie 2019, instanţa a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de H., ca inadmisibilă.

2. Prin sentinţa civilă nr. 435 din 16 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis în parte cererea formulată şi modificată de reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al societăţii B. S.R.L., aflata în faliment, în contradictoriu cu pârâţii C., D., şi G. S.A., şi, în consecinţă: s-a dispus rectificarea cărţilor funciare ale Com. Floreşti nr. x, nr. top. x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C., înscris sub B3 pct. 2 în CF nr. x, respectiv B2 pct. 2 în celelalte cărţi funciare, cu privire la apartamentele situate în Floreşti, Zona Dealul de Jos, FN.

S-au respins în rest pretenţiile reclamantei şi a fost obligată reclamanta să achite pârâtului C. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C., A.. - lichidator judiciar al societăţii B. S.R.L., iar H. a declarat apel împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie.

Prin decizia civilă nr. 55 din 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-au respins apelurile declarate de pârâtul C. şi de către reclamanta A.. în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 435 din 16.03.2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, care a fost păstrată în întregime.

S-a respins apelul declarat de H., împotriva încheierii civile din 18.12.2019.

S-a respins cererea apelantului C. privind obligarea intimatei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

4. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta B. S.R.L. prin lichidator judiciar A.. şi pârâtul C..

Prin decizia civilă nr. 2681 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-au admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. S.R.L. prin lichidator judiciar A.. şi de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 55/2021 din 02 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a H-a Civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.

5. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2019*.

Prin decizia civilă nr. 566/2022 din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A..

S-a admis apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinţei civile nr. 435 din 16.03.2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul respingerii capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărţilor funciare şi radierea drepturilor de proprietate ale pârâtului C..

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei civile nr. 435/16.03.2020 a Tribunalului Specializat Cluj.

S-a luat act de precizarea apelantului C. privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

6. La data de 23 decembrie 2022, reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 566/2022 din 24 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate, iar în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că prin Contractul de asociere în participaţiune nr. x/10.01.2007, societatea reclamantă B. S.R.L. şi pârâtul C. s-au asociat în vederea edificării unei construcţii cu destinaţia de bloc de locuinţe în Floreşti, zona Dealu de Jos, asupra terenului înscris în CF x Floreşti nr. top. x, aflat în proprietatea reclamantei, care a dobândit calitatea de asociat administrator, iar pârâtul C., calitatea de asociat participant, ceea ce îi conferă dreptul de a participa la beneficiile şi pierderile asocierii.

Recurenta a evocat dispoziţiile art. 251 Codul comercial, precizând că, în cauză, contractul de asocierea în participaţiune, ce formează obiectul litigiului, nu îşi poate produce efectele recunoscute de lege, întrucât pârâtul C. nu a adus niciun aport, contractul fiind astfel lipsit de cauză.

Prin urmare, având în vedere că acest contract este lovit de nulitate, iar efectale sale sunt desfiinţate în mod retroactiv, recurenta-reclamantă a subliniat că declaraţiile de autentificare sunt lipsite de orice efect, dacă acestea vor fi calificate ca fiind acte subsecvente contractului nr. x/10.01.2007, iar în măsura în care actul iniţial este lovit de nulitate, şi actul subsecvent are acelaşi regim juridic.

În măsura îi care instanţa ar considera că operaţiunea juridică nu este lipsită de cauză, recurenta arată că aceasta are o cauză ilicită, deoarece constituie mijlocul juridic prin care părţile au urmărit să eludeze dispoziţii legale imperative.

De asemenea, recurenta a mai susţinut că, în cauză, convenţia de asociere în participaţiune nu cuprinde nicio clauză expresă cu privire la cotele de participare la beneficii şi pierderi ale părţilor sau menţiuni cu privire la aportul pe care pârâtul C. avea obligaţia de a-1 aduce în cadrul asocierii. În consecinţă, în lipsa acestor elemente esenţiale în cadrul operaţiunii de asociere în participaţiune, părţile urmăresc ca pe această cale să asigure transferul dreptului de proprietate.

Totodată, recurenta a învederat că, în condiţiile în care convenţia de asociere în participaţiune este lovită de nulitate absolută prin prisma cauzei sale ilicite, şi declaraţiile de autentificare, considerate ca fiind emise în contextul asocierii în participaţiune, vor fi lovite de nulitate.

În măsura în care instanţa ar constată că nu se pune problema existenţei vreunei cauze ilicite, recurenta-reclamantă susţine că oricum Contractul de asociere în participaţiune nr. x/10.01.2007 nu avea aptitudinea de a transfera proprietatea, astfel cum au urmărit părţile.

Recurenta a evocat dispoziţiile art. 254 Codul comercial, precizând că prin intermediul operaţiunii de asociere în participaţiune a fost imposibil ca transferul dreptului de proprietate să opereze, având în vedere că legea exclude în mod expres un asemenea efect.

În aceste condiţii, s-a susţinut că declaraţiile autentificate sub nr. x/24.09.2009 şi nr. y/06.10.2009 sunt lipsite total de efecte juridice, dat fiind faptul că efectul translativ de proprietate pe care acestea îl constată nu se poate produce în temeiul convenţiei de asociere în participaţiune. Pe cale de consecinţă, recurenta subliniază că se impune anularea declaraţiilor de autentificare, raportat la faptul că însuşi obiectul lor lipsea la data întocmirii acestora.

Recurenta a învederat că se impune radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C., având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data înregistrării în CF a construcţiei, raportat la faptul că documentele care stau la baza înscrierii dreptului de superficie, respectiv declaraţiile autentificate sub nr. x/24.09.2009 şi nr. y/06.10.2009 la BNP F. augustin Horea, precum şi a Contractului de asociere în participaţiune nr. x/10.01.2007, sunt lovite de nulitate.

Astfel, întrucât actele în temeiul căror s-a realizat înscrierea sunt lipsite de efect juridic, situaţia constatată scriptic în cartea funciară este neconformă cu realitatea, motiv pentru care recurenta a solicitat instanţei să dispună radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C..

Intimatul-pârât C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului. Totodată, intimatul a mai susţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a înţeles să invoce lipsa cauzei ca motiv de nulitate a contractului de asociere nr. x/10.01.2007, astfel încât invocarea acestei apărări în căile de atac este inadmisibilă.

La 21 martie 2023, H. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentei-reclamante, iar la 16 iunie 2023, intimatul-pârât C. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie accesorie ca fiind lipsită de interes.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la 3 octombrie 2023.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., analizând cu prioritate recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 şi art. 483 alin. (3) din acelaşi cod, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţa de recurs are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat conţine în mare parte o o reluare a criticilor formulate în calea de atac devolutivă, motivul de casare invocat de reclamantă fiind întemeiat doar formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât dezvoltarea acestora nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt a litigiului, a evocat dispoziţiile art. 251 Codul comercial, susţinând că, în cauză, contractul de asocierea în participaţiune nr. x/10.01.2007, ce formează obiectul litigiului, nu îşi poate produce efectele recunoscute de lege, întrucât pârâtul C. nu a adus niciun aport, contractul fiind astfel lipsit de cauză, iar ca o consecinţă, şi declaraţiile de autentificare sunt lipsite de efect juridic.

În subsidiar, recurenta a subliniat că operaţiunea juridică de asociere are o cauză ilicită, întrucât este lipsită de orice reglementare expresă cu privire la cotele de participare la beneficii şi pierderi ale părţilor, precum şi de orice menţiune cu privire la aportul pe care pârâtul C. avea obligaţia de a-1 aduce în cadrul asocierii. Ca o consecinţă, s-a învederat că şi declaraţiile de autentificare vor fi lovite de nulitate.

Instanţa de prim control judiciar, constatând efectul obligatoriu al dezlegărilor date de Înalta Curte prin decizia de casare, a reţinut ca argument pentru respingerea apelului reclamantei faptul că, susţinerile acesteia privind lipsa cauzei sau existenţa unei cauze ilicite nu sunt justificate, raportat la prevederile art. 967 alin. (1) din vechiul C. civ., referitoare la prezumţia legală relativă instituită, potrivit căreia sarcina probei revine celui care invocă această neregularitate, or, în cauză nu s-a făcut o atare dovadă.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă susţinerile acesteia nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material prin decizia atacată, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia recurată au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material.

Prin recursul formulat, recurenta a mai invocat şi dispoziţiile art. 254 Codul comercial, precizând că prin intermediul operaţiunii de asociere în participaţiune a fost imposibil ca transferul dreptului de proprietate să opereze, având în vedere că legea exclude în mod expres un asemenea efect.

Înalta Curte notează că, deşi recurenta indică în cuprinsul cererii de recurs dispoziţii de drept material, respectiv art. 251, art. 254 din Codul comercial, criticile au caracter teoretic şi general şi nu se referă la modul concret în care au fost încălcate sau aplicate greşit aceste dispoziţii legale prin decizia recurată. Acestea reprezintă o reiterare, în recurs, a susţinerilor formulate în instanţele devolutive, care au primit deja o dezlegare, prin soluţionarea apelului şi nu pot constitui, ca atare, motive de nelegalitate în sensul prevederilor de strictă interpretare cuprinse în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, reluarea situaţiei de fapt pe care s-au întemeiat soluţiile instanţelor de fond, vizând nulitatea contractului de asociere în participaţiune şi a declaraţiilor autentificate sub nr. x/24.09.2009 şi nr. y/06.10.2009, fără a se preciza în ce constau greşelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu referire la motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă a mai susţinut că, în cauză, se impune radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C., având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data înregistrării în CF a construcţiei, raportat la faptul că documentele care stau la baza înscrierii dreptului de superficie, respectiv declaraţiile autentificate sub nr. x/24.09.2009 şi nr. y/06.10.2009 la BNP F. augustin Horea, precum şi a Contractului de asociere în participaţiune nr. x/10.01.2007, sunt lovite de nulitate.

Sub acest aspect, verificând considerentele deciziei recurate, se constată că instanţa de apel a validat raţionamentul primei instanţe, reţinând că nu există nicio înscriere în acest sens în cartea funciară menţionată. În cadrul motivelor de apel, reclamanta a susţinut că ar exista o atare înscriere a dreptului de superficie, fără a prezenta dovezi în acest sens, constând eventual într-un extras de carte funciară actualizat, care să conţină şi respectiva menţiune.

Prin această critică, recurenta-reclamantă readuce în discuţie aspecte de fapt privind radierea dreptului de superficie al pârâtului C. din cartea funciară nr. x, nr. cadastral x, aspecte care nu pot fi analizate de instanţa de recurs, având în vedere că, fără a face referiri concrete la considerentele instanţei de apel, recurenta se rezumă la reluarea celor inserate printre alte susţineri preluate ad litteram din cuprinsul cererii de apel.

Toate aceste argumente evidenţiate anterior reprezintă trimiteri la elemente de fapt, deja analizate de instanţele de fond, prin prisma probatoriului administrat, precum şi o reiterare a aspectelor de fond supuse judecăţii. Or, obiectul recursului îl constituie decizia instanţei de apel, a cărei conformitate cu regulile de drept aplicabile trebuie verificate numai prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, reiterarea situaţiei particulare a litigiului şi prezentarea argumentelor expuse în cererile formulate la fond nu răspund exigenţelor legale, care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar acest mod de redactare a recursului nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de fond şi nu a hotărârii pronunţate în apel.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susţinerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

În alţi termeni, întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi relatarea situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A.. împotriva deciziei civile nr. 566/2022 din 24 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.