Competence for expert recusal and objections in commissioned expertise: jurisdiction of administering court vs. merits court

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2021 reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu B. S.A., în calitate de pârâtă şi Compania Naţională de Investiţii, în calitate de chemată în garanţie, a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 3.060.079,04 RON, cu TVA, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă, precum şi a facturilor de utilităţi, aflate în sarcina pârâtei, conform contractului de proiectare şi de execuţie lucrări nr. x/07.02.2018, având ca obiect "Sală de sport polivalentă cu capacitatea de 5.000 de locuri, municipiul Oradea, jud. Bihor" şi acordului de asociere nr. 1428/26.05.2017 şi actelor adiţionale la acesta. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare conform O.G. nr. 13/2011, de la data punerii în întârziere a debitoarei până la plata efectivă şi integrală a debitului.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 30 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a dispus efectuarea expertizei în construcţii prin comisie rogatorie de către Tribunalul Bihor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub acelaşi număr.

Prin încheierea nr. 60/LP/2023 din 9 martie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă s-a constatat îndeplinită comisia rogatorie.

S-a dispus înaintarea exemplarului original al raportului de expertiză către instanţa de trimitere, împreună cu dosarul Tribunalului Bucureşti, copia încheierii de şedinţă din 12.09.2022 prin care s-a numit expertul şi s-a stabilit avansul, copia încheierii de şedinţă din 23.02.2023 prin care s-a încuviinţat diferenţa onorariu expert, copiile de pe dovezile de achitare a avansului şi diferenţei de onorariu expert, punctele de vedere formulate de experţii asistenţi, obiecţiunile formulate de pârâtă şi cererea de recuzare a expertului formulată de pârâtă.

S-a luat act, de asemenea, că reprezentanta pârâtei s-a obligat să comunice părţii adverse punctul de vedere formulat de expertul -parte C., în termen de 5 zile de la terminarea şedinţei.

Prin încheierea din 19 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol.

Totodată, s-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Bihor pentru a soluţiona incidentele procedurale ivite în procedura de administrare a probei cu expertiză specialitatea construcţii civile, respectiv obiecţiunile la raportul de expertiză şi cererea de recuzare a expertului formulate de către pârâta B. S.A..

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 124 C. proc. civ., în privinţa obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză şi a cererii de recuzare a expertului, acestea trebuie calificate ca incidente procedurale în procedura administrării probei cu expertiza, în privinţa căreia s-a dispus efectuarea prin comisie rogatorie, fiind competentă să se pronunţe cu privire la aceste incidente procedurale instanţa care a fost învestită cu procedura de administrare a probei cu expertiză, respectiv Tribunalul Bihor.

Prin încheierea din 22 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, ca instanţă învestită prin comisie rogatorie, invocată de pârâta B. S.A.

A fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de recuzare a expertului şi a obiecţiunilor la expertiză, formulate de pârâta B. S.A..

De asemenea, fiind constatat conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, fiind învestit cu efectuarea unei expertize în construcţii prin comisie rogatorie, Tribunalul Bihor are doar un rol administrativ, nu intră în fondul cauzei şi acţionează după indicaţiile instanţei de trimitere, cu excepţia numirii expertului şi a stabilirii onorariului, conform art. 340 C. proc. civ.. De asemenea, odată cu administrarea probei, constând în depunerea raportului de expertiză, instanţa comisiei rogatorie este dezînvestită, iar cererile ulterioare legate de probaţiune intră în competenţa instanţei de trimitere.

S-a mai arătat că cererea de recuzare a expertului a fost formulată ulterior depunerii raportului şi este motivată raportat la modul în care expertul a efectuat lucrarea. În aprecierea acestei instanţe, soluţionarea cererii presupune a se verifica calitatea lucrării de expertiză prin raportare la obiectivele fixate şi la modul concret în care s-a răspuns la acestea. Or, obiecţiunile la expertiză se soluţionează prin verificarea criteriilor de admisibilitate şi utilitate, această verificare fiind atributul instanţei învestite cu soluţionarea fondului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 iunie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reţine că punctele de vedere diferite ale celor două instanţe aflate în conflict se fundamentează, pe de o parte, pe argumente privitoare la competenţa de soluţionare a incidentelor procedurale ivite în procedura de administrare a probei cu expertiză - specialitatea construcţii civile, respectiv obiecţiunile la raportul de expertiză şi cererea de recuzare a expertului formulate de către pârâtă, iar, pe de altă parte, pe argumente ce vizează competenţa de verificare a criteriilor de admisibilitate şi utilitate a probei cu expertiza tehnică, această verificare fiind atributul instanţei învestite cu soluţionarea fondului, respectiv Tribunalul Bucureşti, precum şi pe argumente ce vizează criticile concrete formulate în cererea de recuzare a expertului privitoare la calitatea expertizei.

Astfel, Tribunalul Bucureşti a argumentat că, faţă de dispoziţiile art. 124 C. proc. civ., în privinţa obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză şi a cererii de recuzare a expertului, acestea trebuie calificate ca incidente procedurale în procedura administrării probei cu expertiza, în privinţa căreia s-a dispus efectuarea prin comisie rogatorie, fiind competentă să se pronunţe cu privire la aceste incidente procedurale instanţa care a fost învestită cu procedura de administrare a probei cu expertiză, respectiv Tribunalul Bihor.

La rândul său, Tribunalul Bihor a arătat că cererea de recuzare a expertului a fost formulată ulterior depunerii raportului şi este motivată raportat la modul în care expertul a efectuat lucrarea. Or, în aprecierea acestei instanţe, soluţionarea cererii presupune a se verifica calitatea lucrării de expertiză faţă de obiectivele fixate şi modul concret în care s-a răspuns la acestea. Or, obiecţiunile la expertiză se soluţionează prin verificarea criteriilor de admisibilitate şi utilitate, această verificare fiind atributul instanţei învestite cu soluţionarea fondului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Pornind de la aceste argumente, Înalta Curte constată că se impune a se face o clară delimitare între noţiunile de încuviinţare, administrare şi apreciere a probelor.

Astfel, instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, aplicând dispoziţiile art. 258 şi 255 C. proc. civ., prin încheierea din data de 30 iunie, a admis proba cu expertiza tehnică în construcţii, apreciind-o ca fiind admisibilă şi utilă cauzei, a stabilit obiectivele asupra cărora expertul trebuia să se pronunţe şi, constatând că această probă nu putea fi administrată în faţa sa, ci în afara localităţii sale de reşedinţă, în condiţiile art. 261 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea ei prin comisie rogatorie de către Tribunalul Bihor. În consecinţă, instanţa care administrează această probă este Tribunalul Bihor.

Potrivit art. 261 alin. (3) C. proc. civ., instanţa însărcinată prin comisie rogatorie va proceda la administrarea probelor, având aceleaşi atribuţii ca şi instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.

Când expertiza se face la o altă instanţă, prin comisie rogatorie, conform art. 340 C. proc. civ., numirea experţilor şi stabilirea sumelor cuvenite vor fi lăsate în sarcina acestei instanţe.

În ceea ce priveşte recuzarea experţilor, Înalta Curte reţine că, art. 332 C. proc. civ., stabileşte că experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii şi că, aceasta trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge când s-a ivit motivul de recuzare.

Coroborând dispoziţiile legale meţionate mai sus, rezultă fără echivoc că numirea experţilor, recuzarea acestora şi stabilirea sumelor cuvenite sunt de competenţa instanţei însărcinată prin comisie rogatorie cu administrarea probei, aceasta având aceleaşi atribuţii ca şi instanţa sesizată, în ceea ce priveşte procedura de urmat.

Putând fi formulată în termen de 5 zile de la numirea expertului, este evident că instanţa care a numit expertul este cea care va soluţiona şi cererea de recuzare. Aceeaşi instanţă va soluţiona cererea de recuzare şi atunci când ea va fi formulată în termen de 5 zile de la ivirea motivului de recuzare.

Faptul că cererea de recuzare s-a formulat după depunerea raportului de expertiză şi că priveşte aspecte referitoare la calitatea expertizei, nu duce la schimbarea competenţei de soluţionare a acesteia, legea nefăcând nicio distincţie în acest sens. Altfel spus, competenţa de soluţionare a cererii de recuzare a experţilor nu poate aparţine unor instanţe diferite, în funcţie de motivele invocate sau de momentul formulării cererii.

De altfel, numai instanţa care a numit expertul poate, pentru respectarea principiului simetriei, să dispună înlocuirea acestuia, indiferent de motivul înlocuirii.

Privitor la competenţa de soluţionare a obiecţiunilor la raportul de expertiză, contrar celor susţinute de Tribunalul Bihor, potrivit căruia, acestea se soluţionează prin verificarea criteriilor de admisibilitate şi utilitate a probei, Înalta Curte, constată că instanţa învestită cu administrarea probei cu expertiza tehnică nu este chemată să se pronunţe asupra unor noi obiective cărora expertul trebuia să le răspundă, ci trebuie să verifice doar conformitatea răspunsurilor expertului cu obiectivele stabilite deja de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în aceste limite, pentru analizarea obiecţiunilor la expertiză instanţa de administrare a probei nu va proceda la verificarea criteriilor de admisibilitate şi utilitate a probei, încuviinţarea probelor rămânând în competenţa exclusivă a instanţei sesizată cu soluţionarea cererii, aceasta delegând doar administrarea probei cu expertiza tehnică instanţei însărcinată prin comisie rogatorie.

Apoi, aprecierea probelor revine, potrivit art. 264 C. proc. civ., instanţei sesizate cu cererea de chemare în judecată, aceasta fiind singura competentă să examineze probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor şi să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate.

Rezultă deci, că instanţa care administrează proba cu expertiza tehnică nu este chemată să aprecieze asupra admisibilităţii şi utilităţii probelor, prin raportare la art. 255 şi 258 C. proc. civ. şi nici să aprecieze probele potrivit art. 264 C. proc. civ.

Înalta Curte mai reţine că stabilirea sumelor cuvenite experţilor va fi lăsată în sarcina instanţei care administrează proba prin comisie rogatorie, potrivit art. 340 C. proc. civ.. Or, printre aceste sume se regăsesc inclusiv sumele datorate expertului urmare a răspunsului formulat la eventualele obiecţiuni admise. Intrând în sarcina instanţei de administrare a probei şi atribuţia de stabilire a sumelor finale datorate expertului, conform decontului final depus de acesta, este evident că toate cererile anterioare formulate în legătură cu expertiza intră în competenţa de soluţionare a acestei instanţe, legea neprevăzând o partajare a competenţei între instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată şi instanţa care administrează proba prin comisie rogatorie.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2023.