Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Galați District Court as enforcement court.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 26.08.2022, contestatoarea S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat anularea executării silite din dosarul de executare nr. 199/ES-MPL/2022 a C. şi întoarcerea executării silite.

Prin sentinţa civilă nr. 9890 din data de 16.12.2022 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare silită, în favoarea Judecătoriei Galaţi.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că intimata s-a adresat C. pentru punerea în executare a titlului reprezentat de sentinţa civilă nr. 25/2022 a Judecătoriei Galaţi şi a deciziei civile nr. 11/2022, ambele din dosarul nr. x/2020, fiind astfel format dosarul de executare nr. 199/ES-MPL/2022 al C..

Executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Galaţi în data de 04.08.2022, în cadrul dosarului nr. x/2022

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, determinată potrivit art. 651 C. proc. civ. şi Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021 pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Aplicând aceste reguli din materia competenţei instanţei de executare, s-a constatat că încuviinţarea executării silite nu a fost dată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ci de Judecătoria Galaţi.

Principiul unicităţii instanţei de executare are drept consecinţă faptul că, odată stabilită competenţa instanţei de executare, calitatea de instanţă de executare a Judecătoriei Galaţi, care a dat încuviinţarea executării silite, se menţine pe tot parcursul procedurii execuţionale respective.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 789/15.02.2023, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgu Bujor, judeţul Galaţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul debitorului, în cauză com. Suhurlui, judeţul Galaţi.

Locul unde are domiciliul debitorul se află pe raza de competenţă a Judecătoriei Târgu Bujor.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu Bujor, judeţul Galaţi sub nr. x/2022 la data de 07.03.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 483/2023 din 19.04.2023 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tîrgu Bujor, judeţul Galaţi şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei civile înregistrate la data de 07.03.2023 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Tîrgu Bujor, judeţul Galaţi, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti. Totodată, s-a constatat ivit conflict de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a reţinut că potrivit art. 651 C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Având în vedere că sediul debitoarei A. S.A. este în Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tîrgu Bujor, judeţul Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că a fost sesizată urmare a declinărilor succesive cu privire la competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei la executare, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor trei judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se determină instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, toate instanţele au reţinut că, în materia contestaţiei la executare, competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Târgu au reţinut că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul intimatei, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 contestatoarea S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat anularea executării silite din dosarul de executare nr. 199/ES-MPL/2022 a C. şi întoarcerea executării silite.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, şi care prevede, în noua redactare, textual:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din norma juridică enunţată se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 din Cod nu cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare.

În acest sens, în şedinţa din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 20, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În procedura necontencioasă în care s-a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite a titlurilor executorii menţionate, Judecătoria Galaţi a procedat la verificarea competenţei în conformitate cu art. 529 alin. (1) C. proc. civ. şi a încuviinţat executarea silită, astfel că, în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Galaţi, ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.